1,176 matches
-
atât de strâns, încât putu să țină, mai departe, ursulețul la piept cu ambele mâini. De la Moși începeau marginile cu case. Asfaltul se despărțea în străzi pietruite, castanii bătrâni luau locul stâlpilor de beton, șinele tramvaielor și firele troleibuzelor se răreau, se mai auzea câte un câine lătrând. Mergeau tăcuți în această îmbrățișare piezișă, oarecum grăbindu-se să lase restul lumii în urmă. Ajunseră aproape de lizieră, unde, dincolo de copaci, începea câmpia. Iar acolo, în țarcul lor de sârmă împletită, ghemuiți ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu a stat să-i numere pe cei care intrau și ieșeau, mai ales că, din spate, umerii lor păreau la fel de gârbovi. Într-o bună zi, maestrul lui a intrat într-o meditație în care respirația i s-a tot rărit. Păstrase pe chip un zâmbet înțepenit, ca unul care își dovedise puterea supremă : moartea a venit când a chemat-o. Sau plecase el însuși, înainte ca ea să vină să-l caute, lăsând trupul în urmă, așa cum lași la vestiar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă doare-n piept. După ce tușesc, parcă se desface un pic și-mi mai trece. P-ormă m-apucă iar... Cred că am vorbit prea mult... Trecură de Piața Romană și intrară pe bulevardul Magheru. Trecătorii prinseseră curaj, ploaia se rărise, pe geamurile mașinii picăturile curgeau ca niște zgrunțuri. Ștergătoarele se mișcau, leneșe, în semicerc, lăsând în urmă dâre concentrice. — Ai mai fost de-atunci la București ? întrebă Rada, deschizând geamul ca să șteargă oglinda retrovizoare. — De două ori, socoti el. O dată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era menită tocmai să-i ascundă pântecul care, de atâta stat pe scaun, începuse să se rotunjească. Tili ar fi avut cel mai puțin de suferit de pe urma hainelor și a trupului. Numai că, între timp, coroanele castanilor începuseră să se rărească, dacă nu cumva, din loc în loc, copacii nu dispăruseră de-a binelea. Într-o altă lume, copiii mergeau în față, fără să se uite înapoi. Maca gâfâia pe urmele lor, dar se mai înviora când vedea eforturile lui Jenică de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unul la altul cu o anumită dezamăgire. Ea venea de la obrajii moi, pe care pomeții nu mai reușeau să-i susțină, de la cutele arcuind gura în jos, ca pe o semilună, de la bărbia dublată până la mărul lui Adam, de la părul rărit în creștetul capului, căzând peste urechile clăpăuge. Se frecă îndelung cu săpun, își ascunse fața în căușul palmelor, dar pielea nu i se netezi. Zâmbi cu îngăduință, iar cel din oglindă nu se lăsă mai prejos. Începuseră să se împrietenească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
continua să vină în Piața Mare. Își așeza șevaletul și aștepta. Cum nimeni nu mai venea către dânsul, mai ales acum, când moartea era la tot pasul, începu să deseneze la întâmplare chipurile celor pe care îi vedea. Saltimbancii se răriseră, oamenii nu mai aveau răbdare pentru giumbușlucurile lor și nu se mai minunau de flăcările colorate pe care le scoteau pe gură. Oricum, erau, cu tumbele lor, mai greu de desenat, chiar dacă fardurile groase nu reușeau să le ascundă nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebui, n-am face. De câte ori ai făcut tu ce trebuia ? — Adică nu știu ce sens mai are... Bătrânul mergea, bâjbâind pe întuneric. Se opri la lumina felinarului, ca și cum s-ar fi apărat sub acoperișul unui cort. Intraseră pe strada Tăbăcarilor, trecătorii se răriseră, umbrele, în schimb, se îndesiră. Cerul era înnorat, de aceea întunericul căzuse mai devreme. Ar fi putut începe să plouă. Vorbeau doar pentru a avea aerul firesc al unor trecători obișnuiți. Ia spune, măi, Cosinus, își aminti Tili de porecla
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adolescenți sau legile ce limitau imigrația. Toate erau sufocate de propria-mi importanță și sunau ca niște misive nesuferite și Încrezute, ceea ce și erau, dar părinții mei erau atât de generoși cu laudele că nu mă puteam opri. S-au rărit la sfârșitul liceului, dar de-abia când un tip cu care mă cuplasem În primul an de facultate mi-a luat una de pe bancă și a comentat Într-o doară ce adorabil era că voiam să salvez lumea m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de pct. 11 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamț: Conform alin. (1) al art. ÎI din HOȚ��RĂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010. 15^1. (1) În aplicarea art. 133 alin. (7
EUR-Lex () [Corola-website/Law/225542_a_226871]
-
impozitele recalculate în urmă aplicării prevederilor prezenței ordonanțe de urgență, pentru diferențele rezultate, beneficiază de bonificația stabilită prin hotărârile consiliilor locale adoptate pentru anul 2010. ... ----------------- Alin. (2) al art. 263 a fost modificat de pct. I din anexă la HOȚ��RĂREA nr. 956 din 19 august 2009 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 24 septembrie 2009. (3) În cazul unui ataș, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele și scuterele respective. ... ------------- Alin. (3) al
EUR-Lex () [Corola-website/Law/225542_a_226871]
-
Liniuța a 8-a de la litera a) a pct. 68 din Normele metodologice de aplicare a art. 55 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 7 al lit. C a art. I din HOȚ��RĂREA nr. 791 din 2 august 2010 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010. - orice alte câștiguri în bani și în natură, primite de la angajatori de către angajați, că plata a muncii lor; b) indemnizațiile, precum și orice alte drepturi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/243286_a_244615]
-
cererea fiind însoțită de documentele justificative. ... ------------- Punctul 14^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 189^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 27 al lit. G a art. I din HOȚ��RĂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. Alin. (1^1) al pct. 14^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 189^1 din Legea nr. 571/2003 privind
EUR-Lex () [Corola-website/Law/193934_a_195263]
-
din ce în ce mai mari pentru a obține aceleași efecte; pot cauza dependență, veți ajunge să depindeți de ele și veți constata o creștere a anxietății în cazul în care încetați să le luați; pot induce simptome de sevraj atunci cînd întrerupeți sau răriți medicația, generînd senzații neplăcute, asemănătoare cu anxietatea; vă pot determina să renunțați la strategiile pe care le veți învăța în cadrul acestui program. Dacă luați acest tip de medicamente, probabil vi s-a cerut deja să reduceți treptat dozele, cu scopul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Nu uitați că inspirația profundă determină amplificarea anxietății și a simptomelor fizice neplăcute. Prin urmare, trebuie să încetiniți ritmul respirației și să inspirați mai puțin intens. Acest lucru se realizează inspirînd mai superficial și făcînd pauze între respirații, pentru a rări ritmul. De asemenea, se recomandă să respirați pe nas, nu pe gură. După ce ați inspirat normal, pe nas, țineți-vă respirația, numărați pînă la 4, apoi expirați lent. Acum, încercați să aplicați cele învățate: Inspirați normal, pe nas, cu gura
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
gestiunea istoricit??îi. �n societ??ile �programate�, �n care acumularea cunoa?terii ?tiin?ifice ?i tehnice a devenit modelul cultural dominant, controlul social ?i politic al acestui model devine miza principal? a conflictelor ap?rute mai pu?în din ap?rărea intereselor economice, c�ț din contestarea aproprierii istoricit??îi de c?tre clasa dominant?. �Mi?c?rile sociale� contemporane studiate de c?tre Touraine ?i colaboratorii s?i (1978, 1980, 1981) fac dovada c? ele nu mai reunesc actori de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
îi ?anselor ?colare ?i sociale, pe care Boudon a privilegiat-o �n studiile sale (1973) �nainte de a aplica aceast? paradigm? �n studiul schimb?rîi sociale (1984). Este �ns? evident c? Boudon a depus efortul cel mai mare �n ap?rărea postulatului utilitarist � r?mas non-necesar (Padioleau, 1986) � al paradigmei individualiste; tou?i, analiza să a �bunelor motive� de a adera la idei false (1986) merge dincolo de concep?ia utilitarist? a ra?ionalit??îi ?i deschide noi piste �n sociologia cunoa
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
simțurile și nu stimulează, prin experiențe senzoriale de prag, operația deductivă de discriminare și cea intelectuală de uimire. Este, apoi, literatura contemplativă prin excelență. CÎnd nici un stimul exterior nu mai vine să provoace excitații, cînd informațiile primite de organism se răresc, conștiința ăși apare sieși mai limpede ca altădată, În toată splendoarea inefabilului ei. Tot ce ține de fiziologie face sens: foamea, setea, durerea, instinctul - acesta din urmă Înzestrat, e limpede, cu sens forte. Tot ce ține de funcționarea psihicului devine
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nisip, a unei brize, a unei unde; cucerit de sentiment, va reveni, în ultimul vers, la noțiunea de timp: "Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp" ("Viața mea se iluminează"). Tot "timpul" îi dă senzația că lucrurile se răresc, că sentimentele pălesc și rămâne deci ideea de timp, ca spaimă și neîncredere. Atât timpul cât și spațiul devin entități determinante ale cunoașterii: "pământul se rostogolea în jurul său/ ca să ne facă să nu ne pierdem încrederea în timp" ("Rărirea lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pierdută” a lui I. L. Caragiale. Zoe se numea mama junimistului Vasile Pogor. O Zoe (cucoana Zoe) e soția boierului Mișu din povestirea „Nicușor“ de I. Al. Brătescu Voinești. Zoe/Zoia (cu diminutivul Zoița la mahalale și în sate) se va rări în epoca interbelică, dar va reveni dupa Al Doilea Război Mondial, sub influența unui personaj memorabil din proza sovietică. Provincial și serios (cum a observat Ibrăileanu în „Numele proprii în opera comică a lui Caragiale”), Zoe (Zoe Vasiliu) se potrivește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
actantului liric predilect sunt trasate cel mai bine în finalul poemului Demonul om: " Poetul scria un poem în umbra/ mai deasă decât norul de noapte,/ deasupra paginii albe/ aștepta cu mâna-mpietrită/ El n-auzea cum trosnesc în câmpie/ copacii, răriți odată cu viața,/ nici cum printre arbori răsună dictarea/ N-auzea decât cuvintele sale/ Și totuși afară se-ascunde lumina,/ se clatină-n margini de roșu aprins/ Afară se află lumina, fără-ndoială,/ și apa din lacuri gemea, încrețită/ de pala
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spălăturile cu o spălătură cu ser fiziologic. Pe măsura vindecării procesului local, starea generală se ameliorează (afebrilitate, dezintoxicare, creștere în greutate), dinamica respiratorie se compensează și se normalizează, lichidul de drenaj se clarifică și se reduce în volum. Paralel se răresc și lavajele antiinfecțioase care au și efect granulativ. Eficiența și corectitudinea evoluției locale postoperatorii poate fi apreciată prin control radiologic, inclusiv cu substanță de contrast injectată prin tubul perfuzor, cu pensarea drenurilor declive de aspirație. Înainte de „abandonarea” cavității de toracoplastie
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
imagina brutalitatea obișnuită care încă domnea cu mai puțin de un secol în urmă în unele sate franceze (cf. pasionanta carte a lui Eugène Weber [1983] sau, pentru o perioadă mai îndepărtată, Muchembled [1989]). Dar, dacă aceste infracțiuni sângeroase se răresc, oricea-r crede opinia publică, statisticile infracționale arată că, de mai bine de treizeci de ani, creșterea micii delincvențe este o tendință puternică a societăților occidentale. Incivilitatea este în primul rând rezultatul acestei mici delincvențe, penalizabilă, calificabilă, dar tratată foarte prost
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
propria forță gravitațională este contrabalansată de energia emisă de hidrogenul aflat în proces de fuziune în centrul ei. Acest echilibru nu poate dura la infinit; steaua posedă doar o cantitate limitată de hidrogen. După un timp, reacțiile de fuziune se răresc și echilibrul este tulburat. (Durata procesului depinde de mărimea stelei. Ironic, cu cât steaua este mai mare - cu cât are mai mult hidrogen -, cu atât mai scurtă este viața ei, deoarece arde mult mai violent. Soarele mai are „combustibil“ pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din imediata vecinătate a lui Palo Alto, cu statut ambiguu, nici cartier, nici oraș de sine stătător. În 1999-2000, am putut vedea că East Palo Alto devenise oraș (fusese, cum se spune, incorporated), avea administrație și poliție proprii. Omuciderile se răriseră mult, o populație mexicană dezlocuia treptat majoritatea neagră, ba chiar începuseră și niște rudimente de societăți comerciale. Prosperul Palo Alto, între timp îmbogățit inimaginabil de noua „Goană după Aur” din Silicon Valley, plătea pe unii dintre polițiștii săi să patruleze
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este apă neîntrerupt, covorul mătăsos al pajiștei crește și înflorește din plin. N-au cum crește bălăriile aici. Dar ce se întâmplă în locurile lipsite de apă, de „ploaie la vreme”. Belșugul firelor de iarbă folositoare și frumoasele flori se răresc și în cele din urmă pier din cauza secetei. Pământul însă nu rămâne de tot sterp. în lipsa plantelor binefăcătoare, o nouă vegetație pune stăpânire pe terenul lipsit de izvorul vieții. De departe privind, câmpul apare verde, frumos, plin de viață, dar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]