3,048 matches
-
răcoarea pământului. Și Geea-mi privește sărutul. Îi simt înfiorarea și tulburarea izvoarelor. Mă înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am crescut. Am devenit bărbat. Iar gustul pământului matern mă doare. Mă răscolește tot mai mult. Eu sunt bărbatul. Și-mi răsfir tălpile peste maternitatea răcoroasă. E neagră. Ultimul negru în marea de verde. Verdele vieții. Și trupul mi se-nfioară. Am umbră? Sau umbra mă are pe mine? Iar încep? Nu. Nu trebuie
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
astăzi, revine obsesiv : „Bocancii” tăi mi-au tropăit prin suflet și nici acum nu cred că știu, din ce motiv. Ai mersul apăsat și fără de simțire ... De multele dureri stârnite nu îți pasă când praful așezat cuminte pe amintire, e răscolit de-o minte rămasă tot geloasă. Ce demon te îndeamnă și te călăuzește să tulburi vechi trăiri, din clopotul tăcerii ?! Privirea de altă dată nu mă mai încălzește, o văd pierdută-n sine, ca umbră a puterii. Erai atunci Zeiță
VIAȚA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370143_a_371472]
-
rămas săpat în minte. Răsare, viu, noian de amintiri, păstrezi pe cele care-ți fac plăcere, când retrăiești atâtea împliniri ... Dar Cerului mai multe nu-i poți cere! Te-mpaci prea greu cu ce îți este dat... Regrete vin, te răscolesc și pleacă. Ai gust amar, oftezi îngândurat și sabie de dor i-ascunsă-n teacă. Dar te supui, gândind că Dumnezeu îi dă omului multe încercări, iar „ața” se va rupe tot mereu, lăsând o taină pusă în plecări . de Dorel Dănoiu
A MAI TRECUT UN AN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370149_a_371478]
-
sperând să risipesc Amarul lor din frunze, ce miroseau a jale Prin clipele menite, să treacă atât de goale. Dar lacrima a fost prea slabă să învingă O rădăcină de pelin ce știe să se-ntindă, Și-atunci, m-am răscolit, smulgând-o cu putere Și am scăpat de ea prin chinuri și durere. Și dacă azi, în mine, a răsărit o floare Nu e destin sau simplă întâmplare, E truda mea prin care am sădit Iubire... în locul rădăcinii de pelin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
rupeam din mine, sperând să risipescAmarul lor din frunze, ce miroseau a jalePrin clipele menite, să treacă atât de goale.Dar lacrima a fost prea slabă să învingăO rădăcină de pelin ce știe să se-ntindă,Și-atunci, m-am răscolit, smulgând-o cu putereși am scăpat de ea prin chinuri și durere.Și dacă azi, în mine, a răsărit o floareNu e destin sau simplă întâmplare,E truda mea prin care am săditIubire... în locul rădăcinii de pelin ce m-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Ca orice vis frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
nouălea cer. Dacă aș fi putut să opresc timpul, sau măcar să lungesc clipa acolo, undeva către infinit, aș fi făcut-o fără să stau pe gânduri. Prezența femeii trezea în mine simțuri pe care le credeam pierdute. Le regăsisem. Eram răscolit până la ultima celulă vie a trupului meu fierbinte. La un moment dat îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
au revoltat îndeajuns pentru o singură seară din pricina muzicii mult prea ritmată, tinerească, ne-am retras discret pe o terasă cu vedere către mare. Un suc rece și o înghețată ornamentată șmecherește ne-au potolit setea biologică, sete care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
unde ți-ai propus, dat fiind faptul că refugiații basarabeni aveau un statut mai...special? Boris David: Faptul că între anii 1918 și 1920, statisticile arătau că ,,Basarabia era singura provincie care avea un procent mare de analfabeți” rămâne de răscolit și interpretat puțin prin arhivele vremii. Întotdeauna, ca de altfel și azi, statisticile au răspuns unor comenzi care ținteau și o fac și în prezent, unor interese politice de moment. Știm bine că nici în ,,viața la țară” din celelalte
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
spre lectură scene de un dramatism ce înfioră, mai ales când descrie cutremurul ce surprinde solia polonă, care venise cu daruri de la Vladislav Iagelo cu gând să-l răpună pe voievodul Roman, darul fiind o blană de hermină otrăvită. Stihiile răscolite din adâncuri răzbună intenția mârșavă a lui Iagelo: „Un vuiet părea că vine din marginea pământului, câinii începură să urle, caii să necheze prelung, iar celelalte animale stârneau larmă asurzitoare. Sub picioarele tuturor, pământul începu a se clătina, hornul de pe
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
Poeta Angela Baciu a scos la iveală din coroană de nestemate a poemelor lui Simon Ajarescu, un poem nemuritor care a și dat titlul unei cărți: „Eu sunt un ventic sideral”, cu o voce bine timbrata, afectuoasa, vibrantă care a răscolit asistență. Tânără poeta Denișa Lepădatu i-a dedicat și ea, cu voce subțirica, un poem numit „Singurătate”. Momentul surpriză l-a constituit un film realizat în anul 1999, în 15 august, la hramul mănăstirii Cocos din Dobrogea, în care poetul
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
Și noi pe el, desigur! Ne-a rugat pe toți, ca în urma acestei excursii, să facem câte o compoziție, în care să așternem pe hârtie tot ce ne-a plăcut, sentimentele și trăirile care ne-au traversat și ne-au răscolit inimile. Mi-amintesc că eu am scris un caiet întreg, iar domnul profesor m-a pus să-i citesc câteva pagini în timp ce mergeam prin curtea școlii, înconjurând clădirea Școlii Normale unde eram elev. Tot citind eu și ascultându-mă atent
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
o chemare, De cei din jur să nu mai știm. Iar din a dragostei licoare, Noi singuri să ne împărtășim. Vezi? visele chiar și când plouă, Ne caută,ne amăgesc. Și ne aduc în stropi , doar nouă, Iluzii ce ne răscolesc. În lumea noastră cea banală, Ne-ntoarcem iar într-un târziu. Dar ne trezim cu viața goală, Și-n inimă, cu-n vis pustiu. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: NUMAI UN VIS / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1541
NUMAI UN VIS de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353389_a_354718]
-
de culpabilitate în fața atâtor așteptări, iluzii pierdute, dar asumate. Autoarea are un ton cu efluvii lirice evidente, elegiace, sensibilitatea este exacerbată până la darul profeției, devine o Casandră, cea care anunță oamenilor veștile amarnice: În mine azimă crește și spovedania orbului răscolește prezentul într-un pridvor plin de vrăbii. Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care, un scaun gol trosnea așteptare pentru un viitor mai bun. Gândesc arderi nesfârșite într-un cuptor numit Poezie, printre culorile furtunilor nenăscute
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
cu toată măreția generosului său baston de mareșal. - Mircea, ești divin, apropie-te să-ți cuprind cu sărutări fierbinți buzele tale pline de aroma piersicuței mele. Mi-ai picurat din nou în suflet otrava iubirii tale. O simt cum îmi răscolește sufletul. Cred că nu am să rezist dorinței de a te iubi și a te păstra în inima mea ca pe cea mai de preț comoară. Ah, Mircea, cât de mult te iubesc.... - Mulțumesc, dragostea mea! Și eu simt că
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
amenințarea, ca armă nevinovată: cândva voi ști a vorbi toate limbile pământului, pe când voi nu veți înțelege nimic din ce am să spun! Dorul vă rechema acasă, unde începeați să lăsați în urmă nectarul unei copilării curate și mirabile? Mă răscolea nerăbdarea venirii vacanțelor cînd mă întorceam acasă, așa cum m-a răscolit toată viața dorul de satul meu. M-a apăsat nemilos depărtarea pentru mult și chinuitor timp, după ce am plecat în Italia, unde mi-a lipsit tot timpul aburul din
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
pământului, pe când voi nu veți înțelege nimic din ce am să spun! Dorul vă rechema acasă, unde începeați să lăsați în urmă nectarul unei copilării curate și mirabile? Mă răscolea nerăbdarea venirii vacanțelor cînd mă întorceam acasă, așa cum m-a răscolit toată viața dorul de satul meu. M-a apăsat nemilos depărtarea pentru mult și chinuitor timp, după ce am plecat în Italia, unde mi-a lipsit tot timpul aburul din pământul rânced al primăverior de la Solovăstru, parfumul de rai al ierbii
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
va fi. - De ce pentru mine? - Ești bărbat, ridici pălăria, a venit partenera, ai rezolvat problema, a plecat și gata. Dar eu ce fac fără tine? Abia m-am obișnuit să te țin în brațe, să mă săruți și să-mi răscolești toate simțurile până fac explozie ca și ieri după-amiază. - Ce-a fost ieri după-amiază? Nu-mi amintesc, făcu Mircea pe necunoscătorul ca s-o necăjească. Parcă seara s-a întâmplat ceva, am dansat, am băut vin și am făcut dragoste
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > L.G. JANIK - ÎNGER ȘI LACRIMI (POEM CELEST) Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi am vărsat lacrimi. Erau acele lacrimi de durere care răscolesc inima prin curgerea lor inversă, spre interiorul sufletului meu. Și au curs din belșug peste inima-mi mâhnită... Întâlnisem un înger cu aripa frântă. Era căzut la pământ. Dar eram atât de tulburată de gândurile și problemele mele cotidiene, încât
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
de a cere Un minut în plus ca să mai stau - Tu femeie, veșnica mea avere A mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor zâmbind frumos Și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, Ce-mi răscolește sângele, m-avântă. Cerșești din ochi o oră de iubire - Banală contopire de trupuri asudate Și cauți în mine o vagă prelungire Pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - Amor pierdut zadar în amândoi
ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352858_a_354187]
-
în acest... moment ; toată alergătura, stresul, dezamăgirile de a nu fi realizat tot ceea ce mi-am propus, tot zbuciumul, s-au evaporat, parcă, în acest... moment! Incandescența momentului mă vrăjește; îi simt căldura emanată până în adâncurile sufletului meu. Mi-l răscolește și încerc să-mi explic ceea ce se întâmplă acum cu mine... Intrebări de toate culorile mă încercuiesc și nu mă lasă până nu le dau răspuns... -” De ce iubești, așa de mult, aceste clipe?” Cu ce se deosebesc ele, față de altele
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
pragul Bibliotecii Comunale Movila Miresii și o rugăm pe d-na bibliotecar Liliana Panțuru să ne răspundă la câteva întrebări, știut fiind faptul că a fost una din elevele ce au făcut cinste școlii movilene. - Doamnă bibliotecar, vă invit să răscoliți un pic prin ungherul amintirilor și să ne vorbiți un pic despre perioada școlarității dumneavoastră și despre acei dascăli care v-au zidit în suflet frumusețea cărții. - Îmi amintesc cu nostalgie vremurile în care am fost elevă a școlii movilene
REVISTA ,, CRONICI MOVILENE”- INTERVIU CU MOVILENI DE SUCCES de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352903_a_354232]
-
era programată acolo o seară de folk. -Ce palpitant, ce palpitant! S-o revezi după atâta vreme?! bătu din palme copilăroasă Flower-Power. -Da. Ar fi fost cu adevărat palpitant, cum zici... Însă, a fost supliciul tinereții mele! Toată seara am răscolit sala căutând-o. Am rămas ultimul spectator lângă poartă, crezând c-o să apară totuși... Târziu, după miezul nopții, m-am întors acasă, sfârșit de deznădejde, material didactic pentru ironiile lui frate-meu... -Bine, bine, dar nu aveai telefonul ei? zise
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
a mai fost nimeni care să dorească să se joace cu mine, ce păcat...”. Luana Zenovia Poienar desfășoară acțiunea povestirii sale „Cuvinte” în natură, un miraj al prefacerilor pe care omul obișnuit nu îl poate înțelege de fiecare dată. Natura răscolește firea omului și o inundă cu previziuni însă, în dialogul cu entitatea necunoscută, eroina povestirii cugetă la observația acesteia, care spune: „Gândurile nu sunt pentru tine toate, iar cuvântul este spirit însuflețit trimis cu o sarcină pe pământ. Tu nu
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
nici nu le bănuim. Dar Dumnezeu, la lumina Lui, vede tot acest praf care se depune pe sufletul nostru, acest praf păcătos care ne întinează și noi nu vrem să-i dăm importanță. Câte gânduri, câte vorbe, câte pofte ne răscolesc lăuntrul nostru și ne întinează haina albă a botezului! Suntem murdari pe dinăuntru, așa cum ne murdărim pe mâini și pe haine. Și pruncușorul de o zi are păcatele lui, frați creștini! Dar noi! Stăm de vorbă la spovedanie cu femeile
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]