163,370 matches
-
din fotografii, să ne cunoască pe toți zece după fotografii și reputație. Continuăm să ne întâlnim o dată pe lună ca să mâncăm împreună. Zece luni pe an, din martie până în decembrie. De fiecare dată în casa câte unuia dintre noi, care răspundea și de dineu. În acea lună martie, tocmai voiam să începem un nou sezon, iar eu fusesem însărcinat cu primul dineu al anului. Dar s-ar fi putut și ca sezonul să nu mai înceapă. Lucídio a vrut să știe
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
să ne rafinăm gustul. Chiar dacă Samuel insista că nimic în viață nu se poate compara cu banana prăjită. - Întotdeauna amfitrionul este cel care gătește? - Nu neapărat. Poate să gătească, dar poate să și servească felurile preparate de altul. Însă el răspunde de dineu. Și de vinuri. - Ce s-a întâmplat? N-am înțeles. - Ce s-a întâmplat? - Cu pofta. Ați spus că s-a terminat și cu pofta. - Ah, da. Așa a fost. Cred că o dată cu moartea lui Ramos... pentru că Ramos
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
vreme de două decenii,apărut în 1960 nu s-ar fi putut naște la interesecția filozofiei, antropologiei, etnologiei, fără lectura prealabilă a scrierilor unui Freud, Marx sau Ortega y Gasset. Și totuși, întrebat care i-au fost ,modelele", Canetti a răspuns sarcastic ,locuitorii din savană"! Un alt exemplu de singularizare deliberată îl oferă intervenția prin care, în 1965, Canetti a reușit să determine Juriul Premiului Nobel să nu acorde distincția scriitorului austriac Heimito von Doderer.Acesta fusese în tinerețe membru al
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
-i reciti textele este însoțită mai ales în paginile publicațiilor jubiliare de cîteva noi ,descoperiri" făcute în cutele vieții autorului . Unele enigme persistă în pofida lizibilității operei sale atît de ,autobiografice". în ultimul an al vieții, întrebat cum îi merge, Canetti răspundea: ,Bine mersi, dar mă simt foarte singur aici, sus". P.S. Pe lîngă reeditarea operei lui Elias Canetti , cîteva biografii proaspăt lansate pe piața de carte s-au impus atenției . De pildă, o încercare de a depista urmele gîndirii mitice a
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
ce i-a fost pusă sub ochi de un editor neglijent sau neghiob. Ca să nu mai vorbim de suferințele postume ale poetului, demult trecut în lumea drepților, care a pierdut până și palida șansă a eratei și nici nu mai răspunde la telefon, pentru a i se prezenta măcar cuvenitele scuze. Și astfel, un silentium pudic se așterne asupra erorilor, adăpostindu-le protector și menținând un climat propice proliferării lor. Readuc în memoria celor care au uitat-o sau au trecut
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
nici criteriul în baza căruia s-au făcut invitațiile pentru anchetă: ce caută Elena Vlădăreanu într-o anchetă unde participă numai critici și istorici literari? Și dacă totuși Elena Vlădăreanu, atunci de ce nu și alți scriitori? Una peste alta, au răspuns pînă acum: Gheorghe Grigurcu, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Sanda Cordoș, Tudorel Urian, Simona Sora, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Liviu Antonesei, Tania Radu, Horea Poenar, Mircea Martin, Carmen Mușat, Ioan Stanomir, Marius Chivu, Mircea Iorgulecu, Nicoleta Sălcudeanu, Bogdan Alexandru-Stănescu, Irina Petraș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
șapte ani. Ne-am întîlnit, iar Koestler m-a întrebat: ŤE copilul dvs.?ť, iar eu i-am spus ŤDať. Apoi el, ŤDar e bine ca scriitorii să aibă copii? Nu e iresponsabil din partea dvs.?ť. La care i-am răspuns: ŤȘi ce-ați vrea, să-l dau înapoi?ť"), prima parte a unei excelente conferințe despre reportaj a unui excelent jurnalist: Ryszard Kapuciski, precum și două eseuri din categoria celor esențiale: Ritmul creierului de Oliver Sacks și Cartea sau viața de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
n-o să umble pe jos ca Badea Cârțan, în toată nenorocirea obezității lor... Privește-i, numa'! Și-apoi: bine ne-ar sta să-i vedem la televizor pe aleșii neamurilor plimbându-se prin țară în mașini vechi și uzate? - Nu, răspund repede, sigur că nu! Ferească-i Dumnezeu! Ar fi înspăimântător... Iar 330 de mașini noi pentru o economie națională care duduie și-i crește PIB-ul într-un an cât la alții în trei, ce mai contează? E vară și
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
mai multe articole despre nivelul vieții culturale românești, a scos și cîteva cărți admirabile, a reușit să enerveze pe mulți clasici în devenire, dar una peste alta, audiența sa a fost una nemeritat de mică. Ideilor sale li s-a răspuns cel mai adesea cu pamflet sau cu jignită condescendență. Chiar dacă sînt inconfortabile, ideile lui Cristian Bădiliță și ale colegilor săi de generație trebuie citite și analizate cu toată seriozitatea. Bufnița din dărîmături. Insomnii telogice, cartea de debut a lui Mihail
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
simple rezerve, sau scriind opere cu înțelesuri subversive, critice. Astfel de oameni au fost livrați disprețului public, după deschiderea unor dosare, iar nu foștii înalți demnitari de partid, cărora Securitatea, cel puțin în principiu, le era subordonată, după cum nu au răspuns pentru faptele lor nici foștii ofițeri anchetatori și nici chiar torționarii, cei care schingiuiau oamenii în beciuri pentru a le smulge angajamentul de colaborare. Nu vom uita prea ușor linșajul moral în direct la care a fost supus fruntașul liberal
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
apărut în 1927 în revista ,Integral", și Parchetul trebuie lăsat să-și facă treaba, din 1932, despre situația de inculpat a lui Louis Aragon, învinuit de ,instigare la omor" după publicarea unui poem. Două articole se referă la starea filmului: Răspuns la o anchetă despre cinematograful sovietic și Cinema 33, ambele din 1933, dar dezvoltând considerații politice și estetice extinse peste limitele subiectului anunțat. Alte două texte se referă la relația dintre politică și artă, la jocul ipocrit la Sovietelor: Ridicare
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
În '80, când cenzura s-a intensificat, a trebuit să pun condeiul jos. Nu mai puteam. De atuncea m-am și îmbolnăvit de tensiune și sufăr și-acuma. Și de-asta iau niște precauțiuni. Evit în general polemicile, nu mai răspund; mi-am zis c-ar fi prea... să fac un accident vascular de dragul lui X sau Y, care nu e de acord cu mine. A fost foarte dificilă această epocă. Și nu este înțeleasă deloc. Este un fapt. Dar eu
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
ale peliculei, care beneficiază și de serviciile umorului de situație - vezi scena când, pe fondul unei mese în familie, fostul zoolog le explică fetelor sale cum să își piardă virginitatea. Condon vine cu un artificiu pentru a spune povestea: Kinsey răspunzând la chestionarul pe care el însuși l-a folosit pentru intervievarea a 18.000 de americani. Obsesia metodologică a personajului intră sub microscopul regizorului, iar ce reiese e un paradox: Kinsey abordează sexul cu curaj, doar e cuantificabil, ceea ce evită
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
numește Chestionarul lui Proust. Pentru că și Cronicarul este uneori un ,om grav, grav, grav", ține să precizeze că Marcel Proust nu este inventatorul chestionarului care-i poartă azi numele, ci a fost primul ins celebru care s-a ostenit să răspundă la el, lucru pentru care posteritatea, pour une fois recunoscătoare, i-a atribuit o paternitate altfel discutabilă. Au răspuns la chestionar 29 de post-proustieni, redactorii Dilemei, colaboratorii apropiați și iubitorii lui Proust, jocul continuă însă și în numerele următoare ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
Proust nu este inventatorul chestionarului care-i poartă azi numele, ci a fost primul ins celebru care s-a ostenit să răspundă la el, lucru pentru care posteritatea, pour une fois recunoscătoare, i-a atribuit o paternitate altfel discutabilă. Au răspuns la chestionar 29 de post-proustieni, redactorii Dilemei, colaboratorii apropiați și iubitorii lui Proust, jocul continuă însă și în numerele următoare ale revistei. Cronicarul a aflat din surse pe care cu nici un preț nu le va dezvălui că dilematicii noștri colegi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
în general, nemulțumit. Dan Goanță: Nu înțeleg de ce lumea nu se comportă după principiile mele. 6.Îndeletnicirea mea preferată. Răspunsul ,Cititul" a apărut, singur-singurel la: Magdalena Boiangiu, Al. Călinescu, Andrei Gorzo, Dan C. Mihăilescu. Nimeni n-a avut curajul să răspundă, ca Proust: Aimer. 7.Fericirea pe care mi-o visez. Dan Stanciu: Nu aș numi-o. Iaromira Popovici: Nemurirea. Radu Cosașu: Să scriu o carte semnată Oscar Rohrlich șCronicarul n-a verificat, dar bănuiește că e rivalul al cărui pseudonim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
aș concentra - o ,diminuare lentă, dar sigură" a nonfictivului. Chiar dacă romanul a mai recuperat din terenul pierdut în anii '90, e limpede că jurnalele, memorialistica, volumele de corespondență și interviuri ocupă un loc important pe piața noastră de carte și răspund, în continuare, așteptărilor publicului. Acest orizont de așteptare se configurează, la rândul său, într-un mod relevant, integrând nișe temporale tot mai apropiate, până la deplina sincronizare între momentul trăirii și cel al confesiunii. Astfel, dacă imediat după Revoluție au fost
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
a declarat: "M-am întrebat, de mai multe ori, de ce am fost eu aleasă să-l reprezint pe Bergman. Am fost în viață colegi, iubiți, prieteni, părinți. El este un geniu, eu ceea ce sunt. O dată l-am întrebat. Mi-a răspuns: ŤLiv, n-ai înțeles nimic. Tu ești Stradivariul meuť". "Pe Insula Faro, pe care n-o mai părăsește, a continuat Liv Ullmann, Ingmar Bergman trăiește într-o solitudine populată de cei ce au fost și nu mai sunt. Toți sunt
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
Mataji, că ați menționat-o" (FRL - 13.03.2002); , Păi haideți să vă dau un exemplu" (Nașul 24.03.2005); , Hai să vă spun altfel" (ib.). Doar accidental găsim asocierea interjecției hai cu persoana a II-a plural - ,Haideți să răspundeți" (Mașina de tocat, 9.12.2003) -; explicația stă în faptul că pentru persoana a II-a există formele de imperativ, bine marcate, iar conjunctivul cu valoare de îndemn nu este folosit decît rar. În fine, am întîlnit chiar un exemplu
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
noi: arac, fluier, fuior, ulcior etc. Din jocul frînturilor de esperanto și-al ,condimentelor" de idiom, pe care dicționarul le ordonează la fel, crește, pe deasupra lui, spontanee, povestea, vorbind, în urechile tuturor, despre toți și totuși făcută să nu-i răspundă, cînd se simte chemat, decît unul. Așa sînt, de fapt, toate numele... Mircea Nedelciu, Zmeura de cîmpie, Editura Compania, București, 2005, 272 pag.
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
comentează acțiunea nu sunt altfel decât personajele care o făptuiesc. Raportul e de asemănare. Sfada țiganilor a încetat, drept care, Onochefalos zice: ,Mă tem vere, de s-ar sfădi mai mult }iganii să nu ne ajungă și la noi rândul". îi răspunde ca un clarvăzător, Popa Mustrul: ,Fericiți care nu înțeleg! De ați fi luat sama până acum, doar de o sută de ori sânteți pomeniți". Folosind persoana a treia, el se situează în afară. La urma urmei, din tot ce se
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
a evoluat izolat și în sincope, timp de o jumătate de secol (1940-1990), separat de literatura din România. Două state cu populație românească înseamnă două națiuni și, deci, două literaturi naționale? E o întrebare la care nu îmi propun să răspund acum, pentru că nu e chiar așa ușor de răspuns. Basarabia față de România nu e același lucru ca Austria față de Germania sau ca Belgia franceză față de Franța. Cert e că, totuși, există o literatură basarabeană, cu semne distinctive, susținută de o
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
alegătorilor săi și a anunțat că în ziua de 27 iunie se va întruni în prima sa ședință noul Consiliu al Uniunii. Cu acest prilej vor fi alese celelalte organisme de conducere, Comitetul Director, vicepreședintele, secretarii. Consiliul va trebui să răspundă contestației câtorva dintre candidații la președinție (Cezar Ivănescu, Victor Frunză, Carolina Ilica și Grișa Gherghei) cu privire la organizarea nestatutară, în opinia semnatarilor, a Conferinței Naționale.
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]
-
ne poartă și înviere, din voluptățile nopții, din calda împărăție, o umbră-ți rămâne sub ochi, ușor albăstrie. Cu ce să aseamăn adaosul, când vraja pereche nu are? Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare, uitate-n ținuturi uitat-legendare? De izbânzi, răspunzând în pierzanii, de-un farmec rănit amintește umbra subt ochi, de-o prelungire la nesfârșit a vremii cu freamăt de mai, de mireasma răsurii, de arderea gurii, de Eva în fugă ieșind din rai și, nu știu cum, de-ntâia ei umbră
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
poetică! A spune că numai lacrima îmbătrânește este o aserțiune voluntar aproximativă - dar rămânând plină de sens. Lacrimile bătrânilor nu sunt diferite de cele ale adulților și tinerilor, ele tind chiar să le amintească pe cele ale copilăriei. Or, Blaga răspunde indirect la orice opoziție logică de acest gen afirmând că: Omul bătrân plânge / cu lacrimi vechi - care ne pot veni din anii tineri sau din copilărie... Ultimele două versuri pot fi citite și altfel: ființa umană își pierde, la un
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]