1,502 matches
-
fac rar asemenea figuri, și atunci numaidecât trebuie să aibă o hibă: o pietricică în copită care-l supără, un ham căzut și care-l roade pe undeva, chestii de-astea. - Și țin la greutăți? - Slavă domnului, se silesc din răsputeri să ne mulțumească, eu zic că-s mai vrednici decât caii din regat. Am adus o sticlă de vodcă și l-am cinstit. După ce a băut, s-a șters la gură cu mâneca hainei, parcă puțin pe furiș, a mulțumit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
patruzeci de pungi de aur și lacrimi cât boaba de mărgăritar îi brăzdară amândoi obrajii. Las sfetnicului meu, marelui logofăt Diicu din Rudeni, grija scrierii învoielii noastre. O, mult milostive și înțelepte Rami Pașa, dacă poporul meu va munci din răsputeri ca să umple haznaua împărăției cu aur curat, lucitor și bine sunător, nu se cuvine a i se lua și puțina îmbucătură de hrană de la gură (Din ochii lui vodă lacrimile curgeau șiroaie, făcând pete închise pe caftanul din satin). Rogu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le lase moștenire un nume bun. Când a fost omorât bunicul dinspre mamă, postelnicul Cantacuzino, unchii mei Iordache și Matei, tatăl lui Toma, erau copii, și așa nevârstnici au cunoscut greutăți neînchipuite. Atunci doamna Ilinca postelniceasa s-a zbătut din răsputeri să-și țină feciorii uniți și a reușit făcându-i să aibă grija celor doi mai mici. Pe unchiul Drăghici nu-l prea știu, că a murit iute după postelnic. Iordache și Matei au crescut în grija lui naș Dinu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care îl însoțea pe domnitor până la București. Domnitorul, când călătorea în rădvan, cerea să-l aibă alături pe marele spătar Mihai Cantacuzino, dar fiind cuprins de nerăbdarea dorului de casă adesea călărea oblânc la oblânc cu Ștefan. Se străduia din răsputeri să recapete încrederea tânărului și reuși. Într-o zi, Ștefan îi spuse, zâmbind trist: — Măria ta, taică, știu că cine a tăiat curelele șeii mele le-a tăiat ca să cad eu de pe cal, nu boier Panait Cioranu. Poate că a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au condus pe Brâncoveanu la jilțul domnesc și l-au așezat de ca și cum ar mai fi fost vodă. Încă pentru bisericile țării el era singurul voievod uns în viață. Se așeză și se lăsă pătruns de solemnitatea momentului, încercând din răsputeri să-și unească rugăciunea sa cu a celorlalți: — „Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am ca să intru într însa. Luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește.“ Era atâta fericire în glasul puternic bărbătesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu mă, strig către Tine: pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta! Întinse singur gâtul pe butuc, plecându-se înainte, înălță puțin capul să vadă dacă Preoții cu Potirele îl așteaptă și țipă turcește din răsputeri: — Gata! Tobele începură să bată, salutând jertfa copilului cum nu făcuseră până atunci. Călăul îi mângâie pletele, i le ridică spre creștet învârtindui-le într-un moț, se îndreptă și lovi. Era fericit că reușise fără greș. Nu și-ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
forță care se manifesta în tot acest timp. Aproape pretutindeni, mișcările religioase luau amploare. În multe părți ale Americii Centrale și de Sud, protestanții evanghelici contestă dominația seculară a Bisericii Catolice. În China, autoritățile împovărate de o ideologie demodată încearcă din răsputeri să prevină transformarea mișcărilor religioase și spirituale din ce în ce mai înfloritoare într-o amenințare politică. Identitatea societății laice indiene este amenințată de naționaliștii hinduși. În interiorul fostei Uniuni Sovietice, instituțiile religioase îndelung oprimate au fost revigorate. În Israel, grupările religioase ortodoxe încearcă să
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
una dintre situațiile în care, așa cum spunea și Martin Luther King Jr., atitudinea noastră ar fi trebuit să se bazeze pe corectitudine, și nu pe siguranța proprie. În lipsa acordului explicit al Națiunilor Unite în favoarea unei acțiuni militare, am încercat din răsputeri să demonstrăm justețea cauzei noastre. În primul rând, administrația Clinton și-a asigurat sprijinul unanim al NATO. În al doilea rând, am rămas permanent în contact cu secretarul general al Națiunilor Unite, Kofi Annan, care a declarat în mod public
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
opinii într-un discurs din primăvara anului 2004, adăugând: "Nu vreau să îl critic pe președinte, pentru că a încercat în general să își aleagă cu grijă cuvintele și pentru că și eu sunt tentată să fac declarații arogante. Cu toții dorim din răsputeri să credem ceea ce vrem să credem și ceea ce ne face să ne simțim bine. Dar credința nu duce întotdeauna la înțelepciune. Având în vedere că lumea în care trăim este un butoi cu pulbere, ar fi bine să găsim o
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
vrem ca alte țări să ne ajute să învingem pericolele care ne amenință, trebuie să facem și noi același lucru pentru ele. În ochii lumii trebuie să redevenim acea țară ai cărei lideri ascultă, își recunosc greșelile și încearcă din răsputeri să facă față provocărilor globale. Este important ca americanii de diferite ideologii să se coalizeze cu adevărat (așa cum am menționat în capitolul VII) pentru a convinge guvernul să preia inițiativa în ceea ce privește problemele umanitare și drepturile omului. Aceasta ar ajuta America
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
fără nume. Se depărtă de Marcel. Nu, nu putea să-și stăpânească teama, nu era fericită, va muri fără să-și fi aflat izbăvirea. O durea inima, simțea cum se înăbușe sub o povară uriașă sub care se zbătea din răsputeri, descoperind abia acum că o poartă de douăzeci de ani. Voia să scape de acea povară, chiar dacă Marcel, chiar dacă ceilalți n-ar fi fost niciodată izbăviți. Trează de-a binelea, se ridică și ascultă nemișcată o chemare ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
noapte și din ape. Când bacul se apropie mai mult, omul zări în spatele adăpostului, în partea dindărăt, doi negri înalți, purtând și ei pălării mari de pai și îmbrăcați doar cu niște pantaloni de pânză groasă. Stăteau alături, mânuind din răsputeri niște prăjini, care se afundau încet în fluviu, spre partea dindărăt a plutei, în timp ce negrii, cu aceeași mișcare încetinită, se aplecau deasupra apei, până la limita echilibrului în față, cei trei mulatri, nemișcați, tăcuți, priveau cum se apropie malul, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
foaie de plută. Coborî cu pas sigur treptele bisericii, cu piatra bine potrivită în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla dispăru în urma lor, nu se mai văzură decât bucătarul și ultimii muzicanți. După ei, în zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unu, ohoho, cât mai lenevise ! Gâfâie, trezit, cu ochii spre gaura cheii : — Poți intra. Intră, dacă vrei. Doamna pătrunde, demnă, sobru îmbrăcată pentru asemenea dimineață ! Pieptănată cu atenție. — Ce e cu tine, încă nu te-ai sculat ? Vinovatul trage din răsputeri marginea păturii cadrilate, pătra tele roșii verzi negre pendulează peste genunchii ridicați. — Păi, n-am avut nici o grabă. Cine m-a căutat ? — O doamnă insistentă. Cornelia Matei, zicea. Foarte probabil să revină. Da’ ce-i cu dezordinea și lenea asta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda, pentru trădare și dezertare la dușman. Glasul îi suna gol și prefăcut, de două ori se încurcă, drept care generalul îi aruncă două priviri scrutătoare, iar la sfârșit răguși, parc-ar fi răcnit din răsputeri o zi întreagă. Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strângea țeasta ca și când i-ar fi fost mult prea strâmtă și îndesată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu hotărâri încăpățînate. Doamna Bologa spunea, cu o ușoară umbră de părere de rău, că seamănă la caracter cu răposatul, ceea ce pe Apostol îl măgulea, căci, cu cât creștea, cu atât admira mai mult înțelepciunea tatălui său, silindu-se din răsputeri barem să-l egaleze... Când își dădu seama că rezistența fără argumente nu va convinge pe maică-sa și mai ales pe Groza, le declară ritos că el de mult nu mai crede în Dumnezeu și prin urmare nu-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fermitatea hotărârii luate, și mulțumirea că a lămurit o situație supărătoare. După plecarea lui Domșa a mai avut o explicaie lungă cu maică-sa care, convinsă de argumentele avocatului și mai cu seamă gîndindu-se la durerea Martei, se silea din răsputeri să salveze logodna, întocmai cum odinioară încercase s-o împiedice, și-i părea rău că nu-i acasă și bietul protopop să-i dea o mână de ajutor... Liniștea lui Apostol însă nu avu viață lungă. În aceeași seară, retrăgîndu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iubesc un om care mă va detesta curậnd... Mă obișnuisem să fiu o femeie adevarată și să privesc în sufetul fiecărui bărbat ca într-o vitrină. Yon mi se refuza cu încăpătậnare privirii, deși toată ființa mea se străduia din răsputeri să ascundă pasiunea pe care o nutrea pentru el. Exista însă, dincolo de ceea ce nu puteam noi percepe, o nu știu ce forță inexplicabilă mediatoare acestei legături. Numai o pasiune oarbă, unică și neinvincibilă dă prețul adevăratei vieți. Yon întelesese asta înaintea mea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
convinsă că eu aș fi inventat-o cu siguranță. Îi priveam cu ostilitate pe camarazii mei, dornici mai mult de joacă decật de carte, mă revoltam în sinea mea și-i consideram inconștienți, imposibil de educat, deși mă străduiam din răsputeri să le impun ritmul meu de studiu. Rareori reușeau să mă prindă în mrejele lor și doar vacanțele mă făceau să fiu volubilă, lipsită de griji și, mai ales libertină. - Păpu!... Păpușo!...Păpu !...Cật e ceasul? O fi vremea de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
podoabe, fără pomeni, fără lumậnări arzậnd la creștet și, mai ales, fără rugăciunea cea din urmă a preotului. Cum să pleci oare fără stậlpi, fără cruce și fără de lumină ? Înțelesese prea tậrziu tainele divine ale religiei străbune, se străduise din răsputeri să-i facă pe ceilalți frați ai mei să înteleagă ce vrea; orgoliul pe care mi-l afișase ostentativ toată viața vis-a-vis de sfậnta ei religie o împiedica acum să recunoască faptul că înghițise un surogat; și totuși a găsit
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
o hangiță nurlie. În cazul mediocrilor și iluziile sunt pitice. Iluziile continuă să fie balsamul tuturor disperărilor. Luptăm împotriva nedreptății precum Rosinanta cu muștele. Iluziile sunt necesare, dar ca sarea în bucate, nu ca mărgăritarele în orez. Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii. Și ciupercile ajung la oraș, dar direct în tocăniță. Numai pe vapor și în povești șeful se salvează ultimul. Noblețea nu poate fi simulată. Decât cu efecte comice. Debutantul care nu se consideră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ei. Deși i s-ar mai putea da peste mână câteodată. Pe cel amărât norocul îl găsește dormind. Loviturile destinului le poți primi cu detașare, cu umilință ori cu sfidare. Fatalismul presupune să fii spectatorul propriului destin. Ne străduim din răsputeri să risipim și puținele șanse pe care ni le oferă soarta. Popoarele pașnice par văduvite de destin. Ghinionul vine când cel puțin un detaliu este dereglat. Supraviețuirea poate fi destin. Sau biologie. Succesul vine când destinul îți suflă în aripi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
douăzeci - singurul în care producția de sânge a depășit-o pe cea de lapte. Epoca noastră s-a lecuit de sinceritate. Ce vom putea trece, oare, pe curat din secolul nostru? Arta tulbură, știința îngrozește. Planeta noastră se grăbește din răsputeri să se alinieze celorlalte rebuturi cosmice. Șenilele progresului au călcat întotdeauna și pe cadavre. Nici un zeu nu s-ar fi încumetat să dea de-a berbeleacul pământul, așa cum se străduiește, în zilele noastre, știința. Pentru omul contemporan, televizorul a devenit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un acut simț al nuanțelor cuvintelor și o capacitate surprinzătoare de a le reconverti la noi valori semantice prin deraierea sensurilor denotative și proiectarea lor în planul conotațiilor celor mai neașteptate. Unul din aforismele lui, sună astfel : „Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii”. Aș nota, în încheierea acestei evocări a omului, pedagogului și scriitorului Vasile Ghica, ideea că urmele lăsate pe terenul expresiei aforistice, la noi, vor rămâne atâta timp cât va vremui limba română, în care și-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne ajuta, rușii s-au instalat în Moldova ca cuceritori”. Pe când noi ne-am retras din fața nemților și România era de fapt doar Moldova dintre Prut și Siret, rușii „Pentru ca să poată executa în deplină libertate planul lor infernal, stăruiau din răsputeri ca misiunile aliate, Regele, Armata, Guvernul și refugiații din teritoriile invadate de inamic, să treacă în Rusia, la răsărit de Nistru...” Apoi „ Sub pretext că Moldova este mult prea mică pentru nevoile operative ale armatei rusești, ne-a impus să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]