2,050 matches
-
al sălii. — Nu clintiți și liniște! Împăratul Hsien Feng se aruncă între mine și eunucul-șef Shim. E în roba sa de mătase galben deschis. Nările îi freamătă, iar ochii îi sunt plini de mânie. An-te-hai stă în spatele lui, abia răsuflând. Eunucul-șef Shim îl salută pe Majestatea Sa, dar nu primește nici un răspuns. Nuharoo se ridică de pe jilțul ei: — Majestatea Voastră, vă mulțumesc foarte mult că ați venit să mă eliberați. Se aruncă la picioarele împăratului: Nu mai pot îndura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gluma, nu e amuzant“. El zice că vorbește serios. Auzise din întâmplare conversația lui Su Shun cu Majestatea Sa, și Su Shun i-a sugerat Majestății Sale „să o ia pe doamna Yehonala cu el“. An-te-hai face o pauză ca să răsufle și își șterge sudoarea de pe față cu mâneca. — Ești sigur că Chow Tee a înțeles bine? întreb eu, cutremurată. — Chow Tee l-a auzit pe Su Shun spunând că „doamna Yehonala nu e genul care să rămână credincioasă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe prizonier handicapat pe viață. Dacă prizonierul era condamnat la o moarte lentă prin dezmembrare, călăului îi putea lua și cinci zile pentru a-l transforma într-un schelet, timp în care își menținea victima în viață doar cât să răsufle. Dacă gâdele era mulțumit de mită, cuțitul său mergea drept la inimă, punând capăt suferinței înainte chiar de a începe. Am aflat că atunci când era vorba de decapitare existau mai multe modalități prin care călăul își putea îndeplini misiunea. Familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vii, razele moarte s-au sărutat pe pleoape. Plin de nostalgii, în fiecare primăvară cutreieram măgurile din împrejurimi. Mă copleșea, în țintirimul în care cînta un cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trage de la prea multa iubire ce-a avut-o față de nevastă-sa. Nu-i adevărat! Un om puturos nu poate iubi pe nimeni!” „Ia stai, nea Gogoașă”, sări unul cu gura, văzând că fostul brigadier se oprise câteva clipe ca să răsufle. „Că tot aduseși vorba, mata ce zici de Întâmplarea care am auzit că s-a petrecut azi-noapte? Îmi ajunse mie la ureche cum că te-ai nimerit prin preajmă și ai ști niște lucruri.” Nea Gogoașă oftă Încurcat, parcă sfâșiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu-se pe spate, ca și cum Își pierduse demult răbdarea. „Beți și voi din Gropan. Apă curată, de Dunăre: ne-a spus Foiște, care era cam beat, că un sfert din căcatul Europei se scurge În unda lină - așa zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În capul mesei. Peste opera de artă pusese o perdeluță la care trăgeau cu ochiul rubedeniile și vecinii din jurul gogoșilor și al paharelor cu vin. Mie, pentru că v-am spus că nu beau alcool, Îmi adusese un sifon care cam răsufla și-un castron cu miere În care azvârlise un pumn de mieji de nucă ca să Înting În el. Vinul mărise nerăbdarea mesenilor. Până la urmă, Coman s-a ridicat cu pieptul Înainte și s-a Îndreptat către perdeluță. „Ia să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se scutura ca a cailor când alungau muștele și tăunii. Răsuflau din ce În ce mai adânc. Noroiul se zbicea pe ei și se făcea zgrunțuri. Zgomote Îi făcură să-și Întoarcă privirile către culmea dealului pe care acum se Înălța, semeț, conacul boierului cu os domnesc. Ei nu apucaseră să vadă casa cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu putea vorbi cum trebuie și de a nu gusta ceea ce Înghite nu s-a oprit la povestea cu bateria de tractor. Ca să arate unora că el poate băga În gură orice, a Încercat și cu puțină sodă caustică. Astăzi răsuflă printr-un soi de supapă Înfiptă În partea de jos a gâtului, iar hrana i se Îndeasă, cu ajutorul unei pâlnii, pe un furtunaș care Îi străbate pielea și carnea burții și duce direct În stomac. E de prisos să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne-a costat și ochii din cap ca să-l punem cât de cât pe picioare...”. Ciocănitoarea mai avea Încă multe de spus, dar s-a deschis ușa și a intrat Hristică. Nu-i trecuseră vânătăile de pe față și hârâia când răsufla. Avea, Însă, pe chip o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o primise de la haidamacii directorului se cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numărul cu Îngrozitoarea și ferocea bestie din junglă!”. Schimbase muzica și, de data asta, femeia dezbrăcată Își legăna mai adânc șoldurile, Își sălta câte un sân În palme - atunci când, chipurile, Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le povestise taților ce și cum. Ca să se convingă că odraslele nu-i mințeau, capii de familie umpluseră Căminul cultural la cea de-a doua reprezentație. Între timp, circarul lucrase cu foarfeca, acul și ața, așa Încât bucile femeii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zece. În Încăpătoarele pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți și câmpii, țări, Întreg pământul, universul și chiar galaxia (lui Odraslă i se părea că „galaxie”, după cum sună, era ceva mai mare și mai Însemnat decât universul). Cei ocărâți răsuflară, În sfârșit, ușurați, când nimeni nu mai vru - din pricina durerilor de buci - să se dea pe banii lui Odraslă cu parașuta. Bogatul nu putea fi bălăcărit, căci el nu intrase În joc: Îi pusese pe alții. Nici Mihai Enin, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș, Își trăseseră câte un șut, apoi se Întorseseră la microscop și la pâlpâielile lumânărilor. Vieru Îngenunchease și mânuia cu Încetineală rotița neagră de plastic. Nu zicea nimic, iar ceilalți Își țineau răsuflarea și nu-și găseau locul. „Da, nene”, răsuflase Într-un sfârșit omul de știință, „ia uite ce mai bălăceală aicea! Ai dracu’: ce de codițe mișcătoare-nfipte-n capete!” Baronu urma și-și ceruse drepturile: „Hai, bă, gata, că te uiți și mai Încolo!”. Cuminte, prea cuminte, Vieru se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rana avea să sângereze enorm, oferindu-mi astfel o moarte ușoară și liniștită În somn. Dimineață, când m-am trezit, se băteau În mine două simțiri adânci. Pe de o parte eram dezamăgit și rușinat că ratasem, pe de alta răsuflam ușurat că scăpasem și-mi spuneam că n-avea cum să fie dracul așa de negru. Mi-am pansat și palma pe lângă Încheietura rănită, pentru că n-aș fi Îndurat privirile necruțătoare ale celor ce cu siguranță și-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a intrat În Încăpere. De teamă ca nu cumva să nu fie recunoscut, acesta a ținut să se recomande, urlând În urechea muribundului: „Eu sunt Cocrișel, fiul tău! Mă mai ții minte?”. Bătrânul a Încuviințat din ochi. „Bine, atunci!” a răsuflat ușurat fostul prizonier și a Început să-l supună la cazne pe zgârcit și să-i arunce vorbe ascuțite de dojană. Cât despre grecul Stavrinos, se cuvine să scoatem la lumină faptul că acela nu era, de fapt, numele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scuture, să râdă de prostia celuilalt și să-i lămurească pe cei doi băieți care-l urmăriseră că nici măcar nu-i trecuse prin cap așa ceva, că o dusese acasă numai pentru că ea Îi ceruse s-o apere de câini. Vărul răsuflase și el ușurat, ca și cum izbutise În ultima clipă să ocolească o nenorocire și, mai cu seamă, o dezonoare și adăugase și el că țâțoasa artistă era chiar mai curvă decât Maria care, știa oricine, trăia cu numai doi bărbați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În rotirea lor, zalele dintre ele. Își acoperi iară urechile cu palmele. Pe Florea Cucu vifornița Îl Împingea de la spate, grăbindu-i mersul șontâcăit și făcându-l să șovăie cu vârful toiagului prin zăpada ce se așternea văzând cu ochii. Răsufla greu și se bucură atunci când, prin desimea și goana bezmetică a fulgilor zări, aproape nemișcată, Înfățișarea ca o umbră șuierătoare a singurului stejar rămas pe marginea drumului tăiat prin locul pe care, cândva, fusese un codru vechi și stufos. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și putu înfrânge curiozitatea secundul. - Nu, recunoscu simplu Angir. - Și niciodată nu ți-ai dorit? N-ai vrut să vezi cum e acolo, afară? N-ai mai fost în nici un alt loc în afară de Sagius II? îl bombardă secundul fără să răsufle. - E un interogatoriu cumva? se răsti Angir către secund. Căpitanul interveni pentru prima dată, împăciuitor, făcându-i semn secundului să-și vadă de treaba lui: - Nici pe departe. Este doar curios. Nu ni se întâmplă prea des să avem pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
frumoasa ta, fiindcă nu sunt încă a ta... --Și nu dorești să fii? --Dacă ar fi numai după vruta mea... - a răspuns fata, culcușindu-se la pieptul meu cu tot focul trupului și mângâindu-mi obrazul cu o mână moale... Am răsuflat adânc. Poate mai mult am oftat pentru neîmplinire, când... ca venit de dincolo de lume,... am auzit: --Fiule... fiule. Liniștește-te. Ce-i cu tine? Ești tot numai sudoare și strângi perna la piept ca pe o comoară... Am deschis ochii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
meu prieten? --Mulțumesc, sfințite, de întrebare. Mă simt bine - am răspuns eu nu prea convingător. --Dacă-i așa, nu ne rămâne alta de făcut decât “s-o luăm pe scurtătură”, cum se spune. Călcam alături de călugăr. Îi simțeam slăbiciunile trupești după cum răsufla, ofta sau se sprijinea în toiag... Aș fi vrut să-i fiu de folos cumva, dar cum, când el își poartă noianul neputințelor sale ca pe un stindard?! Probabil că vede și simte pornirile mele interioare spre a-i fi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se afla locul, părinte? --“Pe Ulița Bărboiului”. --Acum avem și confirmarea existenței “Uliții Barboiului”. --Îmi place că sesizezi îndată noutatea. “Și nasul a prins a căuta spre stele...” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Nu pot nici să răsuflu de răul tău” - i-am răspuns eu cu țâfnă. --Un “cupeț” (negustor n.n) “Vasilie din Târgul de Gios”, care “dimpreună cu... Măricuța” soția lui vând la 14 septembrie 1746 (7255) o casă cu tot locul și cu pivniță de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cailor călăreților de Țarigrad sau a harabalelor pline cu mărfuri care intrau sau ieșeau din chervăsăria domnească. Și câte lucruri altfel necunoscute nu am aflat despre cei care au împins înainte această urbe... Când s-a oprit din vorbire, a răsuflat adânc. După câteva clipe, a reluat cuvântul. --Astăzi este pentru prima oară când suntem tuspatru față-n față. Și nu întâmplător... Aș vrea să vă spun că dragul nostru oaspete va pleca acasă și cine știe dacă până la o nouă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o fântână...Cum-necum, deodată o bucată de mal se rupe și cade peste el, astupându-l! Cel care îl ajuta la treabă a strigat după ajutor. Au venit sătenii și până la urmă l-au scos, dar...Dar omul nu mai răsufla...Era mort ca toți morții...L-au dus acasă și după priveghiul rânduit au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu toată cimotia bocindu-l...Au ajuns la țintirim și, pe când groparii s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
erau plini cu mătăsuri și țesături scumpe. Să știi tu că pe aici trece și Drumul mătăsii, ce vine prin Vadul łuțorei și intră în târgul Iașilor prin rohatca (vama) łuțorei... În cele din urmă, iată-ne pe Ulița Chervăsăriei. Răsuflăm ușurați. Parca aș fi muncit la ocnă, așa mă simt de ostenit. După un timp de odihnă care mi s-a părut cam scurt, bătrânul reia vorba: Ar fi bine să intrăm pe cele două uliți ce țin Carvasaraua (Chervăsăria
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ci fac lucruri nepotrivite fără să se teamă de mânia lui Dumnezeu... Acum te rog să-ți ascuți auzul și să-mi spui dacă în rezumatul după zapisul din 14 mai 1750 (7258) găsești ceva deosebit. Nici n-am să răsuflu, părinte! Îi vorba de o casă cu tot locul ei din Ulița Sârbească, vândute lui Costachi Samson: „Și locul cuprindi pînă la casa fetii Corbului despre Bahlui și de acolo mergi latu piste hendic, pînă în zaplajii Bisericii Banului”. Ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]