2,464 matches
-
cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice.... VII. DILEME ( FRAGMENT 34), de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
teama reproșurilor care urmau, copiii se îndreptară spre scările care acum, după atâta joacă, le păreau cu mult mai greu de urcat. Însă chiar înainte de a le urca, doar pentru o clipă, Zina simți în spatele ei ceva nedeslușit, ca o răsuflare, ca o chemare neînțeleasă și întoarse capul privind în urmă. Dar nu era nimic înafara nisipului pe care pașii lor mici își întipăriseră pentru moment, atât de adânc, urmele lor... Marea își murmura mai departe cântecul și totuși... cel nevăzut
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
durea, Este Azorica, Chiar în mâna mea! Hărnicie Ursuleții Coadă Scurtă, Mandrila și Blană Moale, Au pornit să-și facă casă, In padure pe cărare. Adunat-au multe bârne, Toate cele necesare, Și din zori și până-n seară, Muncesc fără răsuflare! Și-au făcut pe loc căsuța, Bucuria lor e mare, Toți prietenii pădurii Le sunt oaspeți de onoare Cântăreții mari și mici Bursuci grași si-arici voinici, Lupi și vulpi chiar și pitici, Toți s-au adunat aici. Se-nfiripa
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
le facem împreună! Oare se merită? ... Apoi, mă mai gândeam la finuța mea... Îmi ziceam că, uite: dă Dumnezeu copii celor ce nu au nevoie de ei, celor care nu știu să prețuiască darul primit... Emanuela spuse totul dintr-o răsuflare. Se întoarse la ceștile pentru cafea și își șterse înciudată lacrimile cu dosul palmei, destul de supărată pe ea însăși, după cum obișnuia în asemenea situații. Cunoscând-o destul de bine, Simona știa ce urmează și se pregăti să-i însoțească replica: - Gata
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
ne oferă suspin jumătăți de-adevăruri doar pelin și venin când în soare te clatini m-amăgești în tumult între norii tomnatici vocea nu-ți mai ascult jumătate de cer stă cu umerii goi jumătatea cealaltă e suspinul din noi răsuflarea-i simțim ochi prelungi se-adâncesc printre stele-n cădere le privim ne zâmbesc răposatul din mine se întreabă tăcut de ce-mi lepăd prin vreme jumătatea în lut jumătatea din tine te întreabă ce faci îi zâmbești vieții tale
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
pierdut, doar că e cam întunecos aici. În timpul acesta băiatul urca cu pași sprințari scara îngustă, săpată în stâncă, bine luminată de câteva lămpi încastrate în felinare de aramă, meșterite în atelierul făurarului și agățate pe perete. Ajuns sus cu răsuflarea accelerată, îi înmână butelca tatălui său, fericindu-se, că era în toane bune. Altfel i-ar fi ținut un discurs nu prea lung, însă presărat cu tras de urechi și chiar se minună, că acesta nu îl fitirisi nici măcar, cu
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
încet, puțin câte puțin, acoperiți de pătură și de întunericul ușor destrămat de lampa de noapte, fără ca săruturile, împrăștiate cu generozitate peste tot, să înceteze. Palmele lor fierbinți dezmierdau fără încetare trupul celuilalt într-o plăcută neorânduială și își simțeau răsuflările din ce în ce mai adânci, mai zgomotoase, gâtuite de emoție... - Eugen, te doresc atât de mult! Nu-mi este teamă, dar... să mă ierți că nu știu ce să fac și... - Să fii liniștită, iubito! Eu sunt fericit că te am în brațe... Sunt fericit
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
Citind un text al scriitoarei, lectorul intră în ritmul insurgent care mobilizează, antrenează, dând viață în jur, organizând în mod specific universul din jurul poemului, povestirii etc. Via Dolorosa”, recentul volum apărut la Editura “Nico” din Târgu-Mureș, pare venit dintr-o răsuflare, într-atât e de unitar stilistic și ca manieră de transpunere a stării de grație în forma scrisă. Diversitatea temelor abordate convoacă o plajă largă de trăiri ca într-un atlas al stărilor personale naturale sau a celor pe care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
Citind un text al scriitoarei, lectorul intră în ritmul insurgent care mobilizează, antrenează, dând viață în jur, organizând în mod specific universul din jurul poemului, povestirii etc.Via Dolorosa”, recentul volum apărut la Editura “Nico” din Târgu-Mureș, pare venit dintr-o răsuflare, într-atât e de unitar stilistic și ca manieră de transpunere a stării de grație în forma scrisă. Diversitatea temelor abordate convoacă o plajă largă de trăiri ca într-un atlas al stărilor personale naturale sau a celor pe care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
Citind un text al scriitoarei, lectorul intră în ritmul insurgent care mobilizează, antrenează, dând viață în jur, organizând în mod specific universul din jurul poemului, povestirii etc. Via Dolorosa”, recentul volum apărut la Editura “Nico” din Târgu-Mureș, pare venit dintr-o răsuflare, într-atât e de unitar stilistic și ca manieră de transpunere a stării de grație în forma scrisă. Diversitatea temelor abordate convoacă o plajă largă de trăiri ca într-un atlas al stărilor personale naturale sau a celor pe care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
Citind un text al scriitoarei, lectorul intră în ritmul insurgent care mobilizează, antrenează, dând viață în jur, organizând în mod specific universul din jurul poemului, povestirii etc.Via Dolorosa”, recentul volum apărut la Editura “Nico” din Târgu-Mureș, pare venit dintr-o răsuflare, într-atât e de unitar stilistic și ca manieră de transpunere a stării de grație în forma scrisă. Diversitatea temelor abordate convoacă o plajă largă de trăiri ca într-un atlas al stărilor personale naturale sau a celor pe care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
te păstrez că pe o taină, de frica te-am ascuns în piept, purtând umil, o neagră haină, mi-a mai rămas un singur drept. În gânduri ce n-au alinare, rămâi un vis plin de dureri, pierdută dintr-o răsuflare, ca flori de nea în reci tăceri. Pierdut mă simt prin umbră nopții, cu șoapte ce m-apasă-n piept, privind adânc în ochii sorții, eu văd doar urme de nedrept. Și luna-mi pare de prisos, când stelele cad rând pe
PE SEMNE ZEII M-AU TRĂDAT... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375228_a_376557]
-
Yosemite e un simbol cu valoare de unicitate, un mit ancorat adânc în mentalul colectiv american, o chintesență a Californiei, dacă nu chiar a întregii Americi. N-a fost dintotdeauna așa. La începutul secolului trecut, teritoriul care astăzi ne taie răsuflarea prin frumusețile sale avea un regim parțial tolerat, partea protejată fiind de dimensiuni mult mai reduse decât acum. Formal sub administarea statului californian, ai cărui funcționari nu prea erau interesați să o protejeze, regiunea era lăsată la discreția păstorilor și
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
în lumea viselor, așa erau de obosite atât de drumul pe calea ferată, cât mai ales de momentele petrecute pe plaje și sub duș. Ana cum adormi începu să viseze. Parcă o urmărea tot timpul o umbră. Îi simțea mereu răsuflarea în ceafă. Unde mergea o însoțea și umbra. Nu putea s-o vadă, însă îi simțea prezența. Când se afla la o plimbare pe faleza aflată sub iluminatul becurilor cu mercur de pe stâlpii amplasați dea lungul falezei, parcă a distins
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
mei ars, dar era o cruntă greșeală. Zeii greci începură să frecventeze visurile mele. Brațele albe ale Junonei nu o dată se întâlniseră molatic în adâncul tulburatelor mele vise, încrucișându-se la ceafă și făcând să se ridice într-o voluptoasă răsuflare un bust tulburător din școala lui Fidias. “ În lectura Bibliei este atras de multele fapte sângeroase ale istoriilor sacre, mai ales de acelea în care se amestecă ” un trup, fie chiar trădător, și o mână, fie chiar ucigașă, de femeie
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
doliu să nu porți! Îmbracă-ți trupu-n peruzea, Mai frumoasă să arăți... Grădini de flori vei ridică. Iar din petale ne-mpletiți Drapelul nostru sfânt. Copii, neveste și părinți... Încet lăsați-l pe mormânt, Căci vrem să-l încălzim Cu răsuflarea noastră..., Suntem cu voi și va iubim! Din trupuri o să crească Zambile, crini, mărgăritare... Din suflete, roua de argint; Priviți, în fiecare floare... E dorul nostru ne-mplinit. Cum cerul e iubit de soare, ...Viața, noi am îndrăgit, Dar soarta neagră
CUNUNI DE FLORI PENTRU EROI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372760_a_374089]
-
nemiloase bucăți de suflet, Exprimându-și durerea într-un val de urlet. Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți. Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
aplecase peste umăr, cu fața aproape lipită de a mea, interesată chipurile de ceea citeam. Tot Ovidiu, tot Ovidiu?... Ah, nu! Atala, par M. le Vicomte de Chateaubriand! Ia te uita, o carte din 1857, de unde o ai? Îi simțeam răsuflarea caldă într-o ureche și o șuvița de păr îmi gâdilă obrazul. Din bibliotecă tatei, îi spusesem cu glas tremurat. O puteți vizită... O poti vizită, mă corectase ea. Doar ne-am împrietenit. Dar aș prefera o ieșire, mi-ar
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
nu le mai simt, Alături o umbră era, Femeia zărită cândva, Credeam că sortită mi-a fost, Îndrăgostitul e-un prost, Rece să fii și lucid, Mândru și foarte placid, Nisipul se-opune din greu, Dealul tot crește mereu, Simt răsuflarea femeii, Amețitoare ca teii De pe Copou, e un vis, Scuzați-mă că nu v-am zis. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Urcăm un deal de nisip / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1746, Anul V, 12 octombrie 2015. Drepturi
URCĂM UN DEAL DE NISIP de BORIS MEHR în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373090_a_374419]
-
înalțe peste crestele munților ca un vultur și să spintece văzduhul către castelul contelui. Vampirica era însă din ce în ce mai îngrijorată, fiindcă puterile întârziau să-i apară, iar stânca îi străpungea labele picioarelor care-i sângerau. Simțea în spate o văpaie și răsuflarea caldă a unui armăsar. O nălucă se apropia de ea ca o săgeată. Atunci Prințesa se aruncă în hău și începu să plutească. Dar căpitanul nu-i căzu în capcană și struni la timp armăsarul care în acel iureș s-
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
In schimb la Miltos Sahtouris, edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate... Vor veni zilele ce ne-au sorbit/ în cupele de alabastru ale amiezii, /din nou iluminând răsuflarea mării/și-nnebunind licuricii câmpiei, așa își creionează în Epilog edenul, poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte din viață, în insula Skiros, pe care o vede ca un spațiu edenic unde semnele bucuriei se văd, ca un dar al
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Articolele Autorului Noapte, atmosfera apăsătoare... Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi, Păienjeni uriași invadează cameră Târând după ei, nemilos, Victime nevinovate și neputincioase. Ies din toate colțurile, Inspaimantandu-ma. Cu guri înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa mă simt și eu, spectator nefericit... E ziua în care camarile sufletului se deschid larg Și, din sertare întunecoase, reci, Țâșnesc violent Amintiri, tristeți și dureri grele, Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase. Se
RENASTERE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373255_a_374584]
-
alt coridor, însă și acesta luminat. Nu simțiră lipsa iepurașului, așa că Doc, speriat să nu fie tras la răspundere, răsuflă ușurat. Merseră cât merseră, încolonați, cu chipurile albastre de la lumina coridorului, dar și de la spaima nemărturisită, învăluiți în aburii propriilor răsuflări, aproape înghețați în hainele subțiri... Nu mai dădeau glas gândurilor, până și redutabilul duo Babacul-Papa tăcuse, pradă neliniștii. Încheind plutonul, Americanul se gândea că, iată, intenția lui bună eșuase! Dorise să-i revadă pe toți, să afle cum au evoluat
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
Că te trăgea, trăgea haina de sub tine, o blană de piele pe care stăteam lungit noaptea. Se întâmplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totuși liber. Și oamenii nu prețuiesc viața de libertate. Mai mult, nu prețuiesc suflarea și răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu-i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Asta trebuie propovăduit la toată lumea. Și vă spun și eu vouă, acum, tot așa. Faceți act de prezență
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morți. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viață pe acest pământ. Am avut o viață trăită cu adevărat: pușcării, viață intensă, viață care măsura suflarea și răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credință sau de necredință. Nu te jucai. Dar nu m-am folosit așa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]