1,300 matches
-
oamenilor și, cred, trăiește Într-o lume a ei, pe care o confundă cu realitatea. Dispariția (observi că nu folosesc alt cuvânt) fratelui tău a fost o lovitură care i-a zdruncinat și mai mult nervii. Iar plecarea ta a răvășit-o cu totul. Nu poate accepta că ar avea vreo vină În tot ce s-a Întâmplat cu viața ei. Pentru ea continui să fii vinovat și, fără Îndoială, te vei Întoarce, spășit, căci tatăl tău nu poate să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri. Unu: care e motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată. Nu putem intra În Moldova. - Vă spun atât cât știu și eu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prezența lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până Îl atinse. Rămase acolo câteva clipe, În tăcerea mustind de neliniști și de Întrebări. Apoi ridică privirile spre Ștefănel. -Ucide-mă. Anda rămase la fel de impasibil, așteptând. Sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu ochii lor cum navele Cuceritorilor au protejat corabia noastră, gata să deschidă focul Împotriva galerelor turcești. Acum, ai noștri sunt În Mediterana și peste o săptămână vor intra În Marea Adriatică. Au scăpat datorită noului conducător al Cuceritorilor. Istanbulul e răvășit de aceste schimbări. - Ce se Întâmplă... Cine e... - Și Încă ceva. Din ordinul aceluiași conducător, toate misiunile Cuceritorilor au fost anulate. - Vrei să spui... - Exact. Unul din oamenii care l-au răpit pe Cosmin avea semnul șarpelui și săgeții. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de pe corabia moldoveană. Numele acestuia putea fi Alexandru Oană sau Alessandro Frassetti. Acesta trebuia să intre imediat sub protecția Cuceritorilor, dacă se afla cumva În pericol. Angelo ridică mâna, Întrerupând cuvintele Apărătorului. Cei cinci conducători ai Ordinului tăcură. Cu toții erau răvășiți de veștile primite. Era o schimbare incredibilă la vârful Ordinului Cuceritorilor, care aducea o schimbare a raporturilor de forțe din estul și centrul Europei. Rămânea, totuși, o Întrebare fără răspuns. Dacă Marele Maestru era, Într-adevăr, Ștefan Oană, atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi le coborâ și le Împinse, la fel de Încet, Înainte. Părea un fel de dans, un fel de pantomimă lentă. Se lăsă, treptat, milimetru după milimetru, să cadă În genunchi. Acea lentă cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gaz atârnată de vreo creangă joasă, În lumina căreia Johan și Farah puteau să Întrezărească conturul ramurilor ori acoperișul improvizat al colibei vreunui mun citor de pe plantații. Prin ferestrele deschise ale mașinii pătrundea o volbură de aer cald care le răvășea șuvițele părului și-i plesnea peste obraji. Mă bucur că pe-aici nu poți să conduci ca un nebun, i-a zis Farah. Îndată ce se risipesc norii, o să accelerez, așteaptă și-ai să vezi, a zis Johan. Drum de țară
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în afară de acea emoție. Finis-tu en queue de yrjsson peut-etre? . . . Tu ești pesemne Eva nedesăvârșită a lui Hans Lvi . . . van . . . Dumnezeu știe van ce ... Unde or fi stampele acelea să ne mai distrăm - și se repezi la biroul lui Rim răvășind. Mini palpită. Acolo erau și prețioasele planșe anatomice, pe care le studia Rim în legătură cu funcțiile fibrelor nervoase, alterațiile și deviațiile lor. Acele de la care Mini spera realizarea întîmplătoare a credințelor ei într-un trup integral al sensibilității. Un sertar rezistă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și ai ecranului. Paradoxul nu ar fi fost lipsit de adevăr. Poate îl completa educarea precoce a ochiului și a timpanului în puericultura modernă, când copiii sunt implicați în traiul adulților. Dar poate că era numai pleiada numeroasă a intelectualilor răvășiți de izbucnirea violentă a războiului și ciopliți în reducție de noul regim alimentar ca și de cel moral; erau acei care nu compun o nație, dar o reprezintă în toate ocaziile, care nu cer decât aspecte; acel prim rând pus
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
eu mai adăugam și de la mine, parcă intrată în sufletul femeii. Mă punea de multe ori să citesc ce am scris și eu citeam și ceea ce am adăugat, dar nu mă oprea , ofta și zicea: -Așa, e foarte bine... Ieșeam răvășită de durerea ei dar știam că nici răspuns nu va primi prea curând, pentru că iar mă chema și începea cu aceeași formulă. Rar, după mult timp mai venea câte o scrisoare și bătrâna mă chema de foarte multe ori să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Luna a pășit prin fiecare ramificație a sufletului și n-am putut să-ți spun cât de mult te iubesc... Îmi curgeau sentimentele amestecate cu dragoste șienigma unei stele lungite între necuvintele noastre. Am luat brațul să-mi strângă sângele răvășit peste o lume în care am încercat să-mi trăiesc viața cu acest timp ce vrea să-mi odihnească voința mult mai umilă decât toate cețurile răvășite peste diminețile mele, uneori prea obositoare, când mă trezeam și încercam să te
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unei stele lungite între necuvintele noastre. Am luat brațul să-mi strângă sângele răvășit peste o lume în care am încercat să-mi trăiesc viața cu acest timp ce vrea să-mi odihnească voința mult mai umilă decât toate cețurile răvășite peste diminețile mele, uneori prea obositoare, când mă trezeam și încercam să te pipăi prin aerul răcoros, să văd de îți mai simt vertebrele calcinate ale acestui început... Mai mă doare privirea ta tristă ce mi-a născut atâtea întrebări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clepsidră a timpului un visător muribund de iubire. 6 oct. 2008 BRAȚELE DURUTE DE TIMP d-lui actor Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e dor de o simplă formulă a unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
făcu un mic ocol și intră în aceleași tufișuri în care dispăruse căprioara. Copiii porniră tăcuți și înfrigurați pe urmele sale să vadă dacă și-a regăsit mama. În pădure însă nu se zăreau decît umbrele copacilor și cîteva petece răvășite de lumină. Bătea încet un vînt cald și nu se auzea decît ciripitul păsărelelor în ramurile copacilor. Un fluture mare, strălucind în toate culorile, zbură prin fața lor și se așeză pe o floare... Dar nimeni nu se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fosforescentă și, în cele din urmă, și-a îndoit genunchii descărnați cu pocnet și și-a sprijinit în ei bărbia, lăsând sunetul să se apropie, să intre în lumea ei de-acum ferită de dureri, ferită de neprevăzut și să răvășească din nou ceea ce de-abia se cumințise într-o visare molcomă. Se auzea un zgomot ca de apă. 52. împreună Și iar noi doi. Și iar. Spune-mi. Ce anume? Cum e mai departe. Unde, la mine în poveste? Păi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prin toate camerele. După ce se convinse că nu mai e nimeni, se apucă să verifice mai minuțios fiecare încăpere. Nu se simțea în largul lui. Totul se derulase mult prea ușor. În timp ce-și arunca privirea prin dulapuri și răvășea sertarele deschise, ajunse la concluzia că cel mai bine ar fi să obțină informațiile care-i trebuiau și apoi s-o ia din loc. Cu cât termina mai repede, cu atât mai mici erau șansele să fie surprins de altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dormitorul vraiște până mâine după orele de program, a hotărât el. * * * Sărut măna, prea cucernice! i-au răspuns la binețea matinală doi dintre colegii care se aflau la birou. Se pare că ai muncit pe brânci astă-noapte, i-adevărat? Ai răvășit casa și ai scotocit peste tot, dar n-ai dibuit ce căutai, amice. Mai ai încă multă treabă până la momentul adevărului și află că vecinii nu te vor mai suporta și nici Maica Domnului... Resemnează-te, amice, că ești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pescărească ce asambla arcurile somierei într-un tot unitar, acolo se aflau zeci de sârme și sârmulițe, sute de șuruburi și piulițe, șaibe, cuie, ce trebuiau atent examinate, în condițiile unui nor de pene și a numeroase caiere de lână răvășite pe jos. Înțepăturile, zgârieturile, juliturile, tăieturile i-au provocat sângerări abundente la ambele mâini, penele i-au pătruns în freză și flanelă, puful i s-a lipit de sprâncene și sângerări, în jurul gurii și a nasului; sudoarea îi curgea șiroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acasă la madre, deși acestea au fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și un fel de alean al străinătății, un sentiment al depărtărilor care îți pustiește sufletul și-ți răvășește gândurile despre spațiul natal, cu miros de mere coapte și cu zâmbete din partea celor dragi. În orice muncă te-ai afla, băștinașul te privește de sus, chiar dacă ești cu mult peste nivelul lui de pregătire. El știe doar că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Meseria, bat-o vina! Se cuvenea fie măcar și un concediu la munte sau la mare o dată la doi-trei ani... Dar ți-ai găsit, Paraschive, că tu ai avut de construit socialismul, timp în care amorezul de ocazie ți-a răvășit căminul... Exact așa! Interesele generale mai presus de cele personale! Felicitări, tovarășe! Pentru asta intemperiile îți vor degrada chipul din poza de la vitrina fruntașilor în muncă de pe aleea principală din Cișmigiu și vei fi nominalizat de Ziua Muncii la rubrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o simți întărindu-te... Și s-o lași să te facă fericit!” „-Fericire?”-face mirat Doctorul. „-Cum mai vorbești de fericire, atunci?” Pasărea șarpe își ia zborul brusc de lîngă mine și curentul de aer format de mișcarea aripilor îmi răvășește părul și mă face să tresar speriat. Se înalță la cer și țipă acolo rotindu-se în jurul meu și a Doctorului. Probabil că acesta a văzut în clătinarea mea un semn de spaimă. Mă grăbesc să-i risipesc îndoiala. „-Durerea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
recunoșteau alții. Era ca și cum aș fi purtat o mască, dar cu adevărat nu știa nimeni ce se află în spatele ei, nici măcar eu. Înainte să ies din casă obișnuiam să mă ating cu multă atenție, să simt dacă părul îmi era răvășit, dacă aveam buzele uscate sau dacă îmi apăruse vreun coș, aceleași mișcări pe care le face un orb pentru a se prezenta lumii. De multe ori îmi puneam prietenii să mă descrie așa cum sunt, cerându-le cât mai multe detalii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
căușul palmei, mângâindu-i-o, aurifera, mirifica dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat, una alteia, două persoane, care s-au răvășit, s-au răcorit și s-au Îndulcit, reciproc, Într-o asemenea baie de foc! Da. Parcă, niciodată! Niciodată! Nici aici și nici pe aiurea, pe alte meleaguri! Pare firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci, că, chiar, este nefiresc de firesc! Iar acum, la o cu totul Întâmplătoare reîntâlnire, la o cu totul neașteptată revedere, În aceeași odaie, În poziții similare, ea, exclamă, răvășită de gânduri: o, cât de pe nesimțite, a putut să treacă, o jumătate de viață, dimpreună, cu o jumătate de veac! El o aprobă, din priviri, cu o oarecare tristețe. După care, ea, Întrebă: repetăm? Da. Repetăm, răspunse el, apăsat, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de ce-i era teamă Mașa nu scăpă. Pe neașteptate, Extraterestrul, care părea ușor abțiguit, se ridică de pe scaun și se apropie de canapea. Mașa dormise prost, răsucindu-se de pe o parte pe alta, astfel că așternutul arăta ca o pajiște răvășită de furtună. Ici-colo, mai sărea și câte un purice, iar Între cute stăteau pitulate și alte gângănii, așteptând să se hrănească, la sosirea nopții, cu sânge cald, de femeie Încă În putere dacă nu să aducă pe lume alți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]