1,968 matches
-
sau acasă, trebuie să merg numai înainte, parcă aș fi fost luată prizonieră într-un loc în care să fiu doar eu, în care să nu fie nevoie să îmi fac griji pentru nimeni, așa că înaintez repede înainte să mă răzgândesc, în mintea mea se conturează imaginea cerului strălucind deasupra mea filtrat prin fire de iarbă, când stăteam culcată pe câmpie cu toate membrele relaxate, înfometate și însetate, ofensate și în așteptare. Pe măsură ce mă îndepărtez, străzile devin din ce în ce mai înguste, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iubești, îl văd îmbrăcând o pereche de pantaloni scurți pe deasupra chiloților, atârnă ca două steaguri pe coapsele lui subțiate, fluturând în timp ce pășește, îi urmăresc încordată mișcările, sunt săptămâni întregi de când nu mai ieșise din casă, numai de nu s-ar răzgândi, numai de nu ar cădea, căci toată petrecerea noastră improvizată cu ocazia sărbătoririi însănătoșirii sale s-ar duce de râpă sub ochii noștri. Unde sunt sandalele mele, întreabă el, iar eu încep să le caut prin toată casa, de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să o găsesc, aș fi vrut să se trezească și să plece la școală ca de obicei, să pot continua în felul acesta cel puțin o săptămână, fără ca ea să simtă ceva și poate că între timp el se va răzgândi, dar nu pot distinge nimic în tot întunericul, mă întorc în bucătărie și caut o lanternă sau o lumânare, se pare că astăzi sunt condamnată să nu găsesc nimic, doar o cutie cu chibrituri, chibrit după chibrit îmi arde degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
da, aproape mulțumindu-i lui pentru formularea plină de înțelesuri, iat-o deschizând ușa, se desparte de mine încordată, pa, mami, eu o sărut pe frunte, încui panicată ușa în urma ei, învârt cheia de trei ori, numai să nu se răzgândească, să își continue drumul, să mă lase singură. Trag repede obloanele, astup fisurile luminoase, încăpățânate și mă prăbușesc pe pat, un culcuș umed și întunecat mă așteaptă acolo, numai în adâncurile lui mă pot culca, îmi pot odihni oasele obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care le plantasem cu inima îngreunată de frică. Mă ridic greu și mă întorc în camera ei, întunericul din casă este dens și adânc, acoperindu-i fața inocentă, buclele fără viață, cu voce spartă, șoptesc somnului ei, înainte să mă răzgândesc, ne-a părăsit, Noga, se va întoarce numai atunci când va dori, va telefona doar atunci când va vrea, va veni și timpul când noi vom înceta să mai așteptăm. Dar dimineața devreme, o pojghiță fină, nobilă de lumină acoperă încăperea, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și părere de rău, deschide, surioară, soțioara mea, pentru că mintea îmi este plină de frânturi de legende ale nopții, până când încep să se stingă spre surprinderea mea, iar eu mă grăbesc să răsucesc cheia în ușă, poate că s-a răzgândit și a plecat, ochii mei arzători se concentrează cu greu asupra spinării aceleia bătrâne, care coboară scările încet, asupra figurii care se întoarce spre mine, o figură întunecată, ridată, acoperită de o pereche de ochelari de soare negri, gura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în bucătărie, cu fața acoperită de firimituri uscate de pâine, abandonată și furioasă ca o fetiță, și îi spun, de ce mi-ai făcut asta? Ochii ei luminoși privesc o clipă spre ușă, asemenea unui prizonier către salvatorul său, dar se răzgândește imediat, nu ți-am făcut-o ție, mă corectează ea, nu a fost ceva premeditat împotriva ta, am făcut-o pentru mine, și mamelor le este permis să trăiască, nu este o crimă. Cu tot respectul pentru copii, adaugă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
învăța o limbă nouă, mă gândesc la ce voi face până diseară, privesc din nou bucățica aceea albă de hârtie, un norișor luminos pe cerul întunecat al biroului, nu reușesc să mă abțin, formez numărul în grabă, înainte să mă răzgândesc, și spre surprinderea mea răspunde chiar el, eu întreb, Mikha Bergman, și el spune aproape mândru, eu sunt, vocea lui este interesantă și puternică. Sunt Naama, ne-am întâlnit de dimineață la cămin, spun eu, aud ușurată cum vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Minunat, Yael, răsuflu eu ușurată, dar nu trage concluzii pripite, nu vei primi de la el niciodată ceea ce îți dorești, va trebui să te bazezi întotdeauna doar pe tine însăți, iar ea zice, nu este adevărat, sunt sigură că se va răzgândi, eu îi privesc părul scurt, ce vrei să spui, nu îl vei putea schimba, doar pe tine te poți schimba, dar și acest lucru este foarte dificil, ea mă privește dezamăgită, deci nu va rămâne cu mine? Nu va crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sentința mea cade pe capul său asemenea rahatului de porumbel, umedă și umilitoare. Dar încă nu am ajuns la nici o concluzie privind situația, încearcă el din nou, acordă-mi o oră din timpul tău, fă-o pentru copil, eu mă răzgândesc, merg tăcută alături de el, oscilând între ei doi, pentru o clipă îi sunt ostilă lui, apoi ei, care îi este ostilă lui, confuză urmăresc din nou mașina lui, atât de repede se risipise armonia chiar și în sânul noii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-și burțile și privind împăcate pe fereastră, cum putusem suporta asta atâția ani, golesc dezgustată pereții, rup fotografiile, pe unul dintre peticele de hârtie îi scriu lui Hava un mesaj, îl pun apoi repede pe biroul ei, înainte de a mă răzgândi. Într-unul dintre dulapuri găsesc o pungă de nailon și pun în ea toate lucrurile care îmi aparțineau, cât de puține lucruri acumulasem de-a lungul anilor, câteva scrisori pe care mi le trimiseseră fetele după ce plecaseră de la cămin, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deodată îmi dau seama, mi se pare sau este chiar Yael, cu părul vopsit în altă culoare, un maro deschis, împăciuitor, de culoarea mierii, în locul acelui roșu țipător, trupul micșorat fără burtă, iar dacă este ea, înseamnă că s-a răzgândit și l-a luat cu ea pe Mikha cel micuț, pentru a-i fi mamă toată viața. Mă apropii de ea pe vârfurile picioarelor, privesc foarte emoționată pe furiș printre rafturile cu produse, temându-mă să nu fiu văzută, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-ți pasă. M-ar bucura nespus de mult. Voiam să te rog să mă însoțești de foarte mult timp. Foarte inteligent din partea lui. Unu la zero pentru Davey. —Bine, îi răspund cu răutate, dar să nu te aștepți să mă răzgândesc în vreo privință. O fac pentru tine, nu pentru mine. Fie cum vrei tu, mă aprobă el, zâmbind foarte încântat. Dacă își închipuie că participarea la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi mă va face să vin acasă, să dau jos fotografiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
stadii ale suferinței sunt: (1) Negarea - Nu, nu mi se poate întâmpla asta. Acesta presupune negare și neîncredere. Dacă partenerul tău a murit, te aștepți să-l vezi oricând intrând pe ușă. În cazul unei despărțiri, crezi că se va răzgândi. În visele mele în stare de veghe, îl văd pe Patrick stând pe trepte și așteptându-mă să vin de la serviciu. Totdeauna poartă puloverul pe care i l-am dăruit cu ocazia primului Crăciun petrecut împreună. Nu i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe care le-ai scos credeam că asta îți place cel mai mult. M-am gândit că ar fi cam mult după festinul cu somon, îi explic. Oricum, înghețată mănânc de obicei. Gusturi copilărești, se pare. Sunt tentată să mă răzgândesc și să cer budincă. Asta aș fi făcut dacă aș fi fost cu Patrick. Îmi plac ambele la fel de mult, iar Jake și-a dat seama; a mă sacrifica înseamnă a nu le înfuleca pe amândouă. Îmi spun imediat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a venit niciodată și n-a fost el vinovat. Eu negociam în capul meu tot felul de chestii, iar el habar n-avea. Pe Jake nu-l deranjează că nu-l chem pe chelner să-i spun că m-am răzgândit. Încep să învăț un singur lucru: nimeni nu se supără dacă îți manifești independența față de alții! Din contra, dacă te dovedești un caracter slab, până la urmă ajungi să fii respins. Ce mai face Davey? se interesează el. Îl privesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
totul sub pat și netezeam cuvertura, după care mă duceam mai aproape de ușă, ca să am o privire de ansamblu și să verific dacă îmi puteam da verdictul dorit. Cu toate că voiam să port lenjeria albastră, cu fundițe pe șold, m-am răzgândit în ultimul moment, fiindcă mi s-a părut că ar fi fost prea mult. M-am mulțumit cu un set de culoare crem cu broderie - sexy, dar nu vulgar - și pe deasupra am îmbrăcat blugii mei magici și un tricou obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
făcea ochi dulci și aluzii deocheate, precizez eu, în timp ce îmi savurez băutura. Zâmbea și mă privea cam pofticios. —Doamne! Ciudați mai sunt masculii ăștia! Te roagă: „Fii iubita mea și hai cu mine în weekend!“, dar în secunda următoare se răzgândesc: „A, nu, ceva nu e în ordine!“. Oricum, finalul e de-a dreptul incredibil: „Hai să-ți dau niște înghețată, poate te seduc la loc!“ — Exact! exclam eu. Mulțumesc lui Dumnezeu c-o am pe Daisy. Ea mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trist, zice el. În unele zile sunt doar trist, în altele sunt deosebit de trist. Îmi face bine să aud asta. Răsuflu adânc. —Și eu la fel, mărturisesc eu. Dar știu că s-a sfârșit. Știu că n-o să te mai răzgândești. Patrick nu spune nimic. Ascult tăcerea; aștept, dar nu se întâmplă nimic. Aștept o minune care nu vrea să vină. Și, când văd că nu vine, răsuflu adânc și mă cufund în conștiința faptului. În cele din urmă, mă hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alineatul fatal și inoportun, am apăsat pe un „delete” și fșșșt, totul a dispărut. Dar nu-i de-ajuns. Tragedia celui ce se sinucide e că, abia ce-a sărit pe fereastră, Între al șaptelea și al șaselea etaj, se răzgândește: „Ah, de-aș putea să mă Întorc Înapoi!” Nimic de făcut. Niciodată nu s-a Întâmplat. Buf. În schimb, Abu e indulgent, Îți permite căința, aș putea să am din nou textul meu dispărut dacă m-aș hotărî la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
târziu, aduce vorba de templieri.” „Întotdeauna?” „Sunt și nebuni fără templieri, dar ăia cu templieri sunt cei mai insidioși. La Început nu-i recunoști, par că vorbesc normal, apoi, deodată...” Făcu semn ca pentru a mai cere un whisky, se răzgândi și ceru nota. „Dar apropo de templieri. Deunăzi, un tip mi-a lăsat o dactilogramă pe problema asta. Cred că-i nebun de-a binelea, dar cu față umană. Dactilograma Începe blând. Vrei să-i arunci o privire?” „Bucuros. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ograda de nepoți. Ionică era un soi de Ion Creangă moroșan, plin de duh și încet la gesturi. Avea o înțelepciune tradusă într-o încăpățânare păguboasă. Celălalt Ion „s-a fost îndrăgostit” de o colegă plinuță, după care s-a răzgândit și „s-a fost amorezat” de sora acesteia. Amândoi închiriau niște pivnițe cu chiuvetă la subsolul caselor bătrânești și, timp de două-trei săptămâni, frecventau cinemateca în disperare. Știau că nu au mult timp pentru citit, așa că încercau să compenseze prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ionescu? Știi tu, pastiluțele alea verzi. Hm, iar psihiatrul ăla buzoian care făcea și desfăcea viața pacienților! După masă, Sabina a ținut neapărat să ieșim la plimbare. De fapt nu făcuserăm mai mult de douăzeci de păși, când s-a răzgândit și a luat-o înapoi, spre Hotel Internațional. Noi după ea. A urcat sprintenă scările de la intrare și, împingând ușile de sticlă, a pătruns în recepție. L-a salutat cu un semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Zina insistase să-i poarte, cu părul ei frumos prins în cozi peste cap în formă de coroniță. Arăta ca o adevărată prințesă. Era gata s-o recomande „Aceasta este prințesa mea” nebănuind că poartă și acest nume, dar se răzgândește pe moment, mai ales că Teofana îi șoptise cunoscându-i obiceiul: „Să nu mă săruți de față cu ei.” — Aceasta este Teofana, prietena mea și cei de aici colegii și prietenii mei, face el prezăntările. Teofana dă mâna cu toți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
jocul vostru? Ei? Dacă vom refuza să fim rezonabili și să ne implicăm pe mai departe, ce-o să se întâmple? se scarpină Dănuț ostentativ, în bărbia țepoasă. Doar numpușcăm nici un peșcheș, nici un premiu! Nici o recompensă! Nici un beneficiu personal! Dacă ne răzgândim, dacă ne răsucim la o sută optzeci de grade, tragem oblonu', vă salutăm cu spatele și ne mutăm la o băută respectabilă, ca și când nimic din toate astea nu s-ar fi petrecut? Hmm?! Găsiți voi înlocuitori, atunci, pe altcineva... Are
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]