1,215 matches
-
e ziua ce vesel te privește Pe când în fire-o ființă pe alta prigonește, Ironică-i mișcarea a florilor în vânt Când sug cu rădăcina viața din pământ; 45Ironic e pământul - visternic de viețe Când sânul lui ascunde semințe mii, răzlețe, Cari ieșind odată l-a soarelui lumină, Cu capul se salută, se sug cu rădăcina. O luptă e viața și toată firea-i luptă, 50Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că scriu memorii, fie romane la modă. Defilează prin paginile lor, priviți când cu adulație, când cu invidie, când de la o superioară distanță, celebrii dandy de la Începutul veacului al XIX-lea, fără să omitem a spune că totuși cuvântul apare răzleț și la Byron, În 1818, Într-o pagină din Beppo (poem scos Însă În public abia un an mai târziu), unde le Înfățișează cititorilor „un soi de personaj fără nume”, „un dandy fără vlagă”. Dar În aruncarea termenului cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dozaj În care umorul, mojicia, trufia, rigoarea și self-control-ul intrau cu titlul de ingrediente.” 1 Eleganții, trecuți deja În linia a doua, Îi predau spre 1800 sceptrul lui Brummell, Încoronându-l rege absolut al saloanelor. Iar În 1818, prin fraza răzleață a lui Byron (din Beppo), acest gen de personaj poartă pentru prima dată, sub pana unui mare scriitor, numele de dandy. Fără a uita Însă că Lady Morgan deține prioritatea folosirii cuvântului, luându-i-o Înainte lui Byron cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
asupra acestora, cu un fel de respect mahomedan chiar față de maculatură, unde zac uneori cunoștințe ciudate, Filosoful Veșmintelor nu consideră nedemn să-și arunce privirea. Cititorii Își pot da seama de uluirea lui când, pe o asemenea foaie decolorată și răzleață, probabil vreun exemplar aruncat la gunoi al vreunui Periodic englezesc, pe care ei Îl numesc Magazine 2, apare un fel de Dizertație tratând chiar problema Noutăților Mondene! Ea se prezintă singură, Într-adevăr, mai ales din punct de vedere Laic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ia atitudine Împotriva unui individ de care n-am auzit, un anume Pelham, ce pare să fie un Mistagog 3, un Propovăduitor și Predicator de frunte al Sectei; așa Încât, ceea ce, de altfel, nu era deloc de așteptat de la o asemenea răzleață foaie rătăcită, adevăratul secret - fizionomia și fiziologia Corporației Filfizonilor -, nu este expus deloc clar. Totuși, apar ici și colo și din când În când lămuriri de care m-am străduit să profit. Ba chiar, Într-un pasaj ales din Profețiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Așteaptă să fii chemat de soldat!“. Șoferul se întinse după pașaportul lui Maggie, coborî geamul și-l înmână gardianului. Maggie stătea cu capul lipit de scaunul din dreapta ca să-i poată vedea bine fața. Era negricios și slab, cu câteva fire răzlețe de păr pe bărbie. Nu putea să aibă mai mult de optsprezece ani. Li se făcu semn să pornească, trecând pe lângă dărâmăturile unei clădiri pe care Lee o identifică drept Hotelul City Inn. Era ciuruit de gloanțe. În timpul celei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
retrovizoare. Se uită peste umăr și zări în spate o mașină cu farurile reglate pe faza lungă. Lăsaseră orașul în urmă acum, coborând un drum de munte care părea destul de drept. Pe ambele părți erau stânci abrupte, întrerupte doar de răzlețele rămășițe de mașini - vestigii ale vehiculelor militare, după cum îi spusese ofițerul de marină în ziua aceea, care acum părea să fi fost cu zece ani în urmă -, relicve ale războiului din 1948 care salutau crearea statului Israel. Se apropie, Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zi un volum Vorbește, memorie care să surprindă și perioada 1940-1960, petrecută În America; În cazanele și creuzetele mele se mai produce Încă evaporarea anumitor substanțe volatile și topirea unor anumite metale. Cititorul va găsi În lucrarea de față referiri răzlețe la romanele mele, dar În general am considerat că a fost suficientă osteneala de a le scrie că ele trebuie savurate ca atare. Ultimele mele prefețe la versiunile engleze ale volumelor Zașcita Lujina, 1930, (Apărarea, Weidenfeld & Nicolson, 1964), Otcianie, 1936
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nevastă. E de-ai lui. E și orbi pă deasupra. Încă stau în ușă, ezitând dacă să mă apropii de masă. Îi studiez concentrat pe cei doi. Îmi par cunoscuți acum, dar încă nu-i pot identifica. Derulez câteva imagini răzlețe, stăruind asupra cadrului cu femeia șoptindu-i ceva la ureche bărbatului. Mă concentrez, urmărind ca într-un prim-plan din ce în ce mai dilatat buzele femeii. Lipite de urechea lui, ușor întredeschise, lăsau limba să-i lingă, în cel mai grețos și firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochii, nu înțelegeam ce scrie acolo, dar vederea acelor imagini de orașe sau femei sau mașini străine iarăși ne înfierbânta imaginația. Eram amândoi dornici de necunoscut, de fabulos, de lumi pe care le inventam din nimicul unor cioburi de imagini răzlețe, din frânturi de ziare străine sau din poveștile auzite pe ici, pe colo în atât de mica lume a acelui orășel. Abia intrând în frizeria domnului Albrechtino i-am simțit lipsa lui Ghidale. Aproape că mă podidiseră lacrimile când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu știam ce întrebare ar fi putut să-i lovească inima lui bună și curată. Voiam doar să-l fac să povestească, iar și iar, despre mahoanele lui, despre mare, despre câmpia încinsă în care stăpâni erau doar măgărușii, caprele răzlețe, ciulinii uscați și Luna luminând câte un drumeag ducând spre niciunde. Nu reușeam să-l facem să povestească ceva coerent despre Balcicul său. Parcă prindea cuvintele dintr-un stol zburătăcit de vânt, venea câte unul și se lăsa rostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
CETATEA... Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Ziduri negre poleia Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta Domnița după ele, Uitîndu-se norilor Calea sburătorilor. Părul galben abia creț Peste împle sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca un val de aur împle Umerele și spinarea Și întreagă arătarea. Și e una la părinți Cum e luna printre sfinți, Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o manta de nori joși și întunecați, din aceia care obișnuiesc să aducă ploaia pe care o promit. Cam în ultimul ceas al dimineții începură să cadă niște stropișori răzleți, din când în când se opreau, din când în când reveneau, o burniță nesuferită care, în ciuda amenințărilor, părea să nu prea mai aibă mult de dat. Rămase în această stare de plouă-nu-plouă până pe la mijlocul după-amiezii și, deodată, fără veste, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a nu se pierde unele de altele, au avut pe cineva care să le pună împreună, pe cineva care știe că lumea ar fi un pic mai decentă dacă am ști cum să reunim câteva cuvinte care umblă pe aici răzlețe, Mă îndoiesc că sărmanele disprețuite se vor întâlni vreodată, Și eu, dar să visezi e ieftin, nu costă bani, Să vedem ce vor spune ziarele acelea mâine, Să vedem, sunt pregătită pentru ce-i mai rău, Orice ar ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului, îmbrăcă pardesiul, deși vremea era dintre cele mai blânde care se puteau dori în acea perioadă a anului, după cum, de altfel, s-a putut dovedi de visu deschizând fereastra și privind norii albi, răzleți și lenți, care treceau acolo sus. S-ar putea ca și un alt motiv puternic să fi tras în balanță, în realitate, pardesiul, mai ales purtat în stilul impermeabil, cu cordon, e un fel de semn distinctiv al detectivilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de a se mai arăta. Nu apucă să facă decât câțiva pași când simți cum o șfichiuitură de aer de origine polară îl pișcă pe obraz, în timp ce pe frunte îi căzu și câțiva stropi din aceeași proveniență. Observând că picăturile răzlețe se îndeseau văzând cu ochii, privi mai cu atenție în jur. Se stârnise o ninsoare în toată regula. "Curios fenomen", își zise dialogând cu propria-i persoană. "S-a schimbat anotimpul văzând cu ochii. Am intrat în magazin toamna și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
până să se ascundă după orizont. Acum însă, pe lângă întuneric, se făcuse și frig. La fiecare câteva secunde, o altă rafală de vânt, mai puternică decât precedenta, după ce se lovea de zidurile din jur și își schimba direcția, spulbera fulgii răzleți, antrenându-i într-un fel de mișcare dezordonată, ca apoi să se oprească în cine știe ce cotlon. Deși vremea se schimba în rău văzând cu ochii, pietonii, mai mulți ca de obicei, mișunau de colo-colo îngrijorați și atenți să nu calce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce fel de animal era acela. Se piti după un trunchi de stejar bătrân, doborât de furtună și așteptă... Când colo, văzu un lup răzleț și se ridică să-i taie calea. Ca totdeauna, în fața unui animal mai puternic, îl cuprinse o poftă de luptă ațâțătoare; lupul însă, căruia îi lipsea curajul jderului, îl evită căci foamea încă nu-i dăduse și lui îndrazneală. Astfel
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
38 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 39 Voință împlinită oarte de curând, o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit să zguduie cugetul și bunul mers al treburilor populației din micul oraș, din care eu stau și notez pe foi răzlețe de maculatură aceste rânduri, ce, la finele lor, poate chiar vor cutremura pe unii. Se știe că lucrurile sunt meticulos aduse în gândul și pe buzele lumii și dezbătute cu multă aprindere, doar abia după ce ele nu mai există. Lucrul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai L 68 Rareș Tiron abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
suflare a suburbiei ieșea din casă, trecătorul ori vizitatorul, întâlnea ceva ca de pe altă lume. Căștile de protecție dădeau o imagine cu totul deosebită localității. În apusul soarelui, ele străluceau ca niște stele terestre, mișcătoare, când în grupuri compacte, când răzlețe, dar, niciodată, de una singură. Prieteniile și liniștea continua, pe urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul a primit o bâtă-n cap, nu s-a mai putut ridica de jos
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de jos. Ce jale a fost atunci! Ce jale, oameni buni! Ulterior, mortul a intrat în groapă, iar casca de protecție, în legendă și tradiție. Ciocârlia, regina-mireasă Vara era caldă, frumoasă. Câmpia era înțesată cu prășitori, și în grupuri și răzleți. Marii majorități a acestora nu le venea a cânta. În general, nu o duceau bine. Le lipseau de-ale gurii, îmbrăcăminte și încălțăminte. În primul rând însă duceau dorul banilor. Pe ce să faci bani, la țară, în asemenea timpuri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dintr-un săpun roz. Aș vrea să alung această halucinație, apa ei tulbure care tinde să mă acopere cu un somn ce nu-i al meu... veți sări desigur peste aceste elucubrații. Ele nu sînt Întâmplările nimănui, doar niște vești răzlețe pe care cineva nu le-a putut trimite În timpul său și acum au ajuns la mine și nu am nici măcar memoria locului lor. Ar trebui s-o iau de la Început, de la acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
încolo de ceea ce Scout spusese că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru cât timp? — Depinde cât de mult se scurge între sosirea ta și dorința de-a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceea ce Scout spusese că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru cât timp? — Depinde cât de mult se scurge între sosirea ta și dorința de-a te întoarce. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]