6,827 matches
-
accept și alte intervenții și că preferam să mă lupt cu durerea. Totuși, când tocmai mă hotărâsem să-l împing și să fug afară, o amorțeală splendidă și furnicătoare a început să-mi cuprindă buza și o jumătate din față, radiind în exterior cu degete liniștitoare. Am fost inundată de un val de euforie. Adoram senzația aia. Am savurat-o, întinzându-mă relaxată pe spătarul scaunului. Ce lucru minunat era novocaina! Nu-mi doream decât să fie folosită asupra întregului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
A, gata, mi-am adus aminte! A jucat în filmul ăla cu Daniel Day Lewis... Am simțit cum mi se strânge inima. —... știi tu, cu pictorul ăla amărât... Christy Brown! Piciorul meu stâng, ăsta e filmul! m-a anunțat mama radiind. Cum o cheamă pe femeia care a jucat-o pe mama lui? —Brenda Fricker, am răspuns eu plictisită. 62tc "62" Aveam două variante: să-mi leg o funie în jurul gâtului și să-mi împing scaunul de sub picioare sau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el. Până când am învățat asta, n-am fost altceva decât o idioată amărâtă, complet nefericită. Am fost destul de limpede? m-a întrebat ea dintr-odată nedumerită. —Mai limpede chiar decât cristalul, am bolborosit eu. Foarte bine, mi-a spus ea radiind. Grozav! Uneori nu sunt foarte clară. Atunci hai să mergem. Te duc eu acasă. în următoarele douăsprezece luni, de fiecare dată când mă trezeam în mijlocul nopții crezând c-o să mor dacă n-o să simt atingerea unui bărbat - și astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă comport cumva, profesionist, dar nu mi-a reușit. Eram devastată. Jackson fusese mai mult decât un șef - de la moartea tatei, din urmă cu cinci ani, el a jucat, pentru mine, și rolul de tată. La fel ca tata, Jackson radia bunătate și inteligență. Ambii bărbați erau înalți, supli, chipeși (dacă nu de-a dreptul frumoși), cu un smoc des de păr argintiu și cu o tendință de a protesta împotriva Mersului Lucrurilor. Amândoi și-au urmat carierele cu un devotament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
n-ar fi fost normal să vrea să stea de vorbă cu Henry. Iar Eva nu mai știa ce să facă. Ajuns în bucătărie, părintele St John Froude avea o imagine foarte limpede despre ceea ce voia să facă: să-și radieze complet din minte viziunea infernului în care fusese ademenit de obiectele acelea vicioase, plutind deasupra apei cu mesajele lor fără sens. Extrase din dulap o sticlă neîncepută de whisky Teachers și se duse cu ea înapoi în birou. Fusese martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
foarte bun. — Așa sper. Până acum, n-am mai văzut-o niciodată de aproape. E absolut uluitoare, nu-i așa? — Da, foarte drăguță. Cea mai drăguță fată din tot cartierul. — Și bună. Mai presus de orice altceva. Simți cum îi radiază bunătate prin toți porii. Nu e una dintre frumusețile alea încrezute și distante. Îi plac oamenii. Cu picioarele pe pământ, cum se spune. — Exact, asta e. Cu picioarele pe pământ. Acum nu mă mai simt intimidat. Data viitoare când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să mă Învăț cu chestia asta. — Îmi pare rău, Connor, spun. Nu știu ce m-a apucat. Poate că Încă mai sunt marcată de zborul de ieri. Îi iau mâna. Iubitule. — Nici o problemă, iubito. Îmi zâmbește din nou, cu chipul din nou radiind de Încântare și mă sărută. Ne vedem mai târziu. Vezi ? E foarte simplu. O, Doamne. Oricum. Nu contează. Sunt sigură că orice cuplu trece și prin momente din astea ușor penibile. Probabil că e un lucru cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi repet a mia oară. N-am vrut să spun ce-am spus atunci, În avion. Îl iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci când zâmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Începe. — Bunicule... — Emma, promite-mi că nu vei circula cu transportul public. — Îți... promit, spun, cu degetele Încrucișate. Bunicule, serios acum, trebuie să Închid. Dar te mai sun eu. Te iubesc. — Și eu te iubesc, fată dragă. Las telefonul jos radiind de satisfacție. Am făcut un lucru foarte bun. Dar ce fac cu Connor ? — Mă duc să caut prin arhivă, spune Caroline din partea opusă a biroului, și ciulesc urechile. Arhiva. Sigur că da. Sigur că da ! Nimeni nu se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu ne-am fi găsit unul pe celălalt. A fost destinul. Mi-era scris să mă aflu În acel avion. Mi-era scris să primesc un loc mai bun. Mi-era scris să-mi destăinui toate secretele. Când ajung acasă, radiez toată. În suflet parcă mi s-a aprins un bec. Brusc, știu care este rostul vieții. Jemima se Înșală. Femeile și bărbații nu sunt dușmani. Sunt suflete pereche. Dacă ar fi sinceri unul cu celălalt, din prima secundă, ar afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
clipa În care am Început să vorbesc, atunci În avion, a fost absorbit. — Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămâni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zâmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un tip mascat, care bănuiesc că e Jean-Paul, iar acum sare și se Învârte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de zile n-am mai văzut-o atât de fericită. Sunt atât de mândră de ea ! Spre groaza mea, simt că-mi dau lacrimile. Iar acum Începe să-mi curgă și nasul. N-am nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
chiar și așa.) — A zis că o să vină el să te ia de la studio, mâine la douășpe. Și că a trebuit să‑și bage Mercedesul în service, așa că o să plecați cu MGF‑ul. — Serios? zic. E super! — Știu, spune Suze, radiind de încântare. Nu e genial. A, și a mai zis să nu‑ți iei prea multe bagaje, că nu încap în portbagaj. Mă uit la ea, și îmi cam dispare zâmbetul. — Ce‑ai zis? — Să nu‑ți iei prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spirituală. — Nu vă mai întoarceți azi? o întreb. Nu, azi nu, zice, aruncându‑mi o uitătură cam stranie. Îmi ajunge pentru azi. Chiar așa e, cum se spune - virtutea își e propria răsplată. Când ajung, mai târziu, înapoi la hotel, radiez de fericire la gândul binelui pe care l‑am făcut. Cred c‑am donat cel puțin 50 de lire în magazinul ăla, dacă nu mai mult! Dar nu ca să mă dau mare sau ceva de genul ăsta, ci pentru că pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
decât o dată, acum o mie de ani. De ce mă sună? — Dați‑mi în primul rând voie să vă spun cât de onorați suntem să avem printre clienții noștri o personalitate din domeniul televiziunii, de calibrul dumneavoastră. — O, vă... mulțumesc, zic, radiind de încântare. Plăcerea e de partea mea. Ce frumos. Știu precis de ce m‑a sunat. Vor să‑mi dea niște haine de‑ale lor gratis, nu? Sau poate... da! Vor să le creez o linie de modă! Dumnezeule, da. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
elegant, așa‑i? Nu poți să apari în haine de stradă, la nivelul lui. — Nu știu, zic vag. Poate. — Vezi? Și Becky e de acord cu mine. Ia să te văd. Lasă cuțitul jos și mă studiază atentă, iar eu radiez de încântare, pentru că știu că arăt bine. Port o rochie și o jachetă roz de mare efect, o pălărie cu pană Philip Treacy și cei mai frumoși pantofi negri de satin, brodați cu câte un fluture foarte fin. — O, Becky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
da 5000 de lire în cadrul concursului. Ghicește! La revedere! Toată lumea îngheață în poză, apoi, în momentul în care muzica de generic răbufnește în difuzoare, se relaxează brusc. — Și zi așa, Becky... aud că pleci la New York, zice Rory. — Da, spun, radiind de încântare. Pentru două săptămâni! — Ce frumos! zice Emma. Dar cu ce ocazie? — Nici o ocazie... Ridic vag din umeri. Așa mi‑a venit. N‑am de gând să le spun celor de la Cafeaua de dimineață nimic despre faptul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vântului peste Lacul Zhong-nan-hai devenea din ce în ce mai puternic. El îmi arătă spre barca-dragon antică, pe jumătate scufundată, a cărei coadă ieșea în afară ca un monstru. Am discutat despre istoria răscoalelor țărănești. El a explicat eroismul. Sunt sigură că fața mea radia precum cea a unei eleve de școală. Eram complet fermecată. Mi-am dezvăluit gândurile și i-am spus că fusesem o pesimistă. În urma învățăturilor lui, anii de gheață formați de întunericul dinăuntrul meu se topiră și plutiră în derivă, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pleoapele, apoi o văzuse trăgând mult aer în piept, ca și cum ar fi lovit-o deodată un val mult prea mare. Flacăra candelei se zbătea în adâncul transparent al ochilor. Însuși sufletul ei pulsa acolo, în miezul lor de lumină verde-albăstruie, radiind o frumusețe fulgurantă. Venise în genunchi lângă el. Își încolăcise brațele în jurul coapselor. Își lipise obrazul de sexul lui. Mariam avea doar optsprezece ani. Îi simțea trupul ca pe o boare fierbinte. Era prezent. Viu. Îl dorea cu adevărat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tu, poate că îți mângâi trupul în fiecare noapte în timp ce dormi, el murmură, unde ar fi norocul ăsta, și iar hohotul de râs lipsit de griji, îl auzeam de fiecare dată după ce făceam dragoste, amărăciunea din gâtul lui se topea, radiind deodată plin de iubire. Draga mea, îmi mângâie el spatele și mă învelește, ai fost atât de îngrijorată din cauza mea, sunt deja pe punctul de a izbucni în lacrimi de ușurare, a fost groaznic, să te văd așa, la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și rece. La cină îmi zâmbește luminos pe deasupra farfuriei pline, iar eu mă simt amețită din pricina mâncărurilor, a mirosurilor, a oaspeților, a iubirii sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale ce radiau o pasiune de nestăvilit, în același timp subtilă și agresivă, era îmbrăcat într-o cămașă de blugi și pantaloni deschiși la culoare, mesteca încet, plin de grație, nu ca mine, care deja îmi golisem farfuria, ia-o mai ușor, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar eu îi ies imediat în întâmpinare, toate resentimentele s-au șters, sigur că da, Zohara, nu trebuie să îți ceri scuze, îți mulțumesc atât de mult pentru că ne ajuți, ea îl privește, te simți mai bine, dragul meu? El radiază, da, mult mai bine. Când o văd în pragul ușii, cu coșul pe umăr, mă tem că acum va ieși complet din viața noastră, încerc să o rețin, poate vrei să rămâi la cină, îi propun, în ciuda faptului că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va umbla așa noul designer fără a-și da seama în ce hal e. — Aici erați! strigă cineva. Ne întoarcem, recunoscând deja vocea de aristocrat a Maiorului Barney. Stă în pragul ușii cu brațele pline; cară o cutie uriașă și radiază de satisfacție. — Terminați de înfulecat și înapoi la birou! ne aruncă. Avem de sărbătorit. Se uită la noi cu atenție. Fir-aș al naibii, Veej, șterge-te. Parcă tocmai ți s-ar fi ouat o găină pe bărbie. —Ce sărbătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
emoții și sentimente, iar eu nu-mi dădeam seama câtuși de puțin ce se petrecea cu adevărat în capul meu. Doamne, ce greu e să fii adult! Nu-mi place să fiu adult. Urăsc să fiu adult. Capitolul XXVII Davey radiază de bună dispoziție. Nu l-am văzut așa fericit de ani de zile. Parcă plutește. —Bună dimineața, ne întâmpină el. —Oho, zic eu. Cineva a luat cam multe pastile de bucurie. —E soare afară! Am mai făcut două contracte săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]