11,500 matches
-
că toată viața mergem pe marginea unei genune și că numai o clipă de neatenție, un singur pas greșit, ne poate cufunda în hăuri din care nimeni și nimic nu ne poate salva. În căzătură, putem să ne alegem cu răni grave din care unele se vindecă, dar altele își prelungesc tentaculele de-a lungul întregii vieți. Rămân încă sechelele pe care nici chiar Timpul, care e atât de îngăduitor, nu le poate acoperi. * Deocamdată, între cei doi soți se menținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu pale de vânt rece la fiecare deschidere a ușilor sau ferestrelor, acoperind cu o pulbere albă pământul ars de verile fierbinți, de brumele și de ploile toamnei. Zăpezile iernii au și o notă tonică, ne conferă iluzia că toate rănile pământului au fost acoperite. În zilele prielnice, când soarele lasă spre pământ blânețea unor raze cu o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aceștia la o stare de calm. Simona depășise acea etapă, dar o oarecare incertitudine, bazată pe o practică îndelungată, îi împiedica pe medici să o externeze. Trauma ei diagnosticată ca schizofrenie psihopatică fusese atât de puternică, încât semăna cu o rană adâncă care părea a fi vindecată, dar sechelele, chiar dacă nu se vedeau, aveau să rămână înscrise pe scoarța cerebrală toată viața. Orice șoc ieșit de sub control îi putea provoca crize imprevizibile dacă lucrurile aveau să decurgă după presupunerile medicilor. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și mă tulbură cu atâta putere, fiindcă nu m-ar putea înțelege nicicând, căci gândurile omului sunt făcute ca să conteze numai pentru cel care le posedă. Audiența este de prisos aici, fiindcă ea, uitâdu-se asupra sufletului tău, ca asupra unei răni deschise, te va asculta atentă, îți va mărturisi că te înțelege, poate că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o experiență neplăcută constituie întotdeauna o greșeală uriașă și nesănătoasă, nimic altceva! De altminteri, o astfel de purtare nici nu prea era croită pe firea Victoriei, care era o femeie puternică, bine clădită emoțional, cu un caracter
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului. ** Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul În roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura În primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, Într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a luat mâna și am stat tăcuți un timp. Apoi am Întrebat: Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le Învețe copii tăi? Să Învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde În inima celor pe care Îi iubesc...și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece; să Învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Un temperament viguros, În formă, cu aplomb, un poet care merită toată prețuirea. Am mers mult pe jos, și la Întoarcerea acasă nu mai puteam pune piciorul În pământ de durere. Fiecare pas făcut era ca o arsură, ca o rană deschisă. Trebuia să fiu În formă bună pentru a doua zi. Am ținut picioarele Într-un lighean cu apă rece apoi am folosit o cremă de levănțică pentru masaj. După câteva ore de odihnă, eram pregătită s-o iau de la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
alte greutăți, alte bucurii și vise ce nu cunoșteau hotare... “Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală...” “... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri...” ( Ca o seară de jertfă) Laudatio Iată sărbătoarea! Se Împlinesc ( déjà) cinci ani de la apariția primului număr al revistei “Tecuciul literar-artistic”, ce apare la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ascunde de propria lașitate. „Liniștește-te, lasă că o să treacă...”, și alte expresii fade, lipsite de conținut. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare. Oare drumul către fericire trebuie să-ți transforme sufletul Într-o rană fără de leac? Nu pot să Înțeleg! Viscolul s-a oprit și ningea liniștit peste toate ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Și totuși... de ce se auzeau lupii atât de aproape de locul unei prăbușiri!? Mult prea aproape... Februarie, 2013 Nehotărâre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
venit și ziua În care am hotărât că trebuie să Încerc. Pentru asta a fost nevoie de multă lectură, zbucium, și asceză, În sensul cel mai adevărat!” Susțin instituțiile de cultură scriitorii? „Oh! O Întrebare ce răsucește un cuțit În rană. Părerea mea este că dezinteresul pentru cei ce trudesc pe altarul cuvântului nu cunoaște limite. De ajutor bănesc nici nu poate fi vorba! Dar pot adăuga, din toate timpurile s-au format cercuri, grupuri, grupulețe care-și promovează talentele din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
capătul drumului. Drumul s-a dovedit atât de minunat, mereu Înseninat de spiritu-i Înălțător, dar atât repede și fără milă curmat! Am rămas din nou În fața unei răscruci, strângând În pumni țărâna și neînțelegând de ce... de ce? Cu sufletul plini de răni, am pornit mai departe și iată cum “ Două lacrimi de cer” se rostogolesc din ochi-mi Îndurerați Întru amintire! Dintr-un suflet prea plin, s-a născut poezia, pe care “Lumii o dăruiesc”... și veacurile vor trece, așternând cenușa uitărilor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-a grăbit spre o nouă dimensiune. Tratamentul pe care mi l-a recomandat mi-a indus o stare de somnolență și de apatie. Rezultatele se lăsau cu greu așteptate. Ce știu acești specialiști despre suflet? Nimic! Cel amputat, cu răni deschise și sângerânde era sufletul! Sufletul meu! Sufletuuuuuul! Nimeni nu avea timp să-i asculte tânguirea și agonia. Nu mai aveam lângă mine omul pe care l-am iubit cu toată ființa mea. Nu mai aveam motiv să exist, Întregul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Asta se Întâmpla Înainte de război. Motivul pentru care a fost exmatriculat, nu-l voi dezvolta aici. Mi-a povestit, Însă, bătaia care a luat-o de la tatăl lui: două săptămâni a fost oblojit de mama sa, bunica mea, pentru vindecarea rănilor de pe trup. Să revin la mama: niciodată nu ne-am Înțeles. Exista În ea o ură Înverșunată față de mine. Nimic din ce făceam nu-i era pe plac. Revenirea mea acasă a Înverșunat-o și mai mult. Eu eram un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
putut pune zălog lacrimilor. Venisem la mănăstire pentru a-mi verifica intensitatea suferinței. Era incomensurabilă. Sigur, nu trebuia să invinuim pe nimeni, dar cineva a ieșit mai ușor din jocul de-a viața În doi. În cazul meu, constatam că rănile Înfloresc precum trandafirii; de la alb până la roșu-grena. Desigur, am și râs de micile povestioare improvizate și imaginate, În străfulgerarea unei clipe. Imposibil de adus timpul Înapoi și de făcut să dispară urma fiecărei cicatrici lăsate de colții fiecărei zile trecute
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plecat, ci și pe Dumnezeu din el, Acesta nu rămâne dator. El vine și îți umple golul sufletesc. Poți fi destrămat cu adevărat după așa o despărțire, doar dacă nu-l ai pe Dumnezeu. Numai El poate vindeca astfel de răni. Numai El îți dă puteri să mergi înainte și nu te lasă să te oprești. El a fost Cel ce a ridicat-o și pe ea, i-a dat puteri să-și continuie viața, iar ea, în schimb, îi închinase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
suflet. Știm că trebuie să iertăm, dar nu putem, cel puțin nu atunci când dorim. Aducerile aminte de cele întâmplate sau vederea persoanei care ne-a pricinuit durerea și suferința ne fac să retrăim acele momente, să resimțim durerea, ne zgândără rana. Iertarea desăvârșită nu este posibilă, atâta timp cât ființa noastră lăuntrică nu a fost vindecată. Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
credeau. Acum, cei care mai aveau speranță că vor vedea biserica redeschisă, au intrat mai adânc în ei înșiși, pentru a păstra în inimile lor credința neîntinată. Așa a rămas să stea biserica noastră mulți ani de zile, ca o rană deschisă ce sângerează. Timpul, însă, nu stă pe loc, ci trece. O zi nouă vine după una ce a trecut, un an îl schimbă pe altul, oamenii se trec și ei la fel ca zilele, la fel ca anii, venind
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a unei noi biserici din nimicul ce rămase din fosta biserică, plus dorința, dragostea, ajutorul, aportul financiar și material al fiecăruia din ei. Și Dumnezeu i-a ajutat. Astăzi, pe același loc ca mai înainte, se înalță triumfătoare biserica satului. Rana, care sângerase atâțea ani, acum s-a vindecat. Mare a fost bucuria sătenilor mei, mare a fost și bucuria mea când, peste un timp, întorcându-mă acasă, am aflat în capătul uliței copilăriei mele biserica mai frumoasă și mai nouă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
va fi și ei și mie mai ușor să continuăm discuția. - Cu doi ani în urmă, zise ea. Avea șapte anișori. - Cea mai mare parte a durerii a trecut, știu că mereu îți vei aminti de el, dar timpul tămăduiește rănile, încercasem eu s-o liniștesc. - Da, zise ea, poate că așa este, numai că nu în cazul meu. Eu singură mi-am dat copilul morții și, din această cauză, nu-mi voi găsi liniștea până la moarte. Am rămas uluită. Nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copil, dar ceva din trupul și din sufletul meu a îmbătrânit prea devreme. Mă văd alergând fără piele, în mijlocul arșiței de afară, nici buze nu mai am să-mi astâmpăr setea, alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei, țip ca un animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bișnițarilor, care o proteja și pe Aide, dormea. 16 noiembrie 2009, Sydney, ora 11.30 Nici româncele nu sunt scutite de suferințe, mă gândesc în sinea mea. Am rămas cu gândul la australianca de pe terasa unde am mâncat. Se deschid rănile, se deschid, Oceanul Pacific se vede ca un cer răsturnat, incredibil de albastru, cu nuanțe de mov, verde și galben, acolo unde valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cufund în nisip, un soare aborigen mă înfășoară în razele lui, aud cântecul gutural, îmi apăs urechea să-l aud mai bine, el vine din pământ, din ocean și din înaltul cerului, obosită de amintiri, de teamă să nu stârnesc rănile, murmur aproape numai pentru mine, spune Silvia, spune: "Ne plimbam pe faleză, ca doi îndrăgostiți, mă amăgeam eu în sinea mea, el se uită cumva galeș la mine și-mi spune: aș vrea să-mi vorbești despre tine, eu tac
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o bucată de pâine și cu un pahar de apă, numai să mă lăsați în pace. Seara voi ajuta femeile să servească cina tractoriștilor, ca în Cina cea de Taină, o să lipsească Iisus Cristos, dar am să-l înlocuiesc eu", rănile mele sângerează de mult, mă târăsc pe stradă cu șiroaie de sânge pe față, crucea mi-e prea grea și nu o mai pot duce, am intrat în pielea acestui destin, mi-a plăcut să intru într-o astfel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sinucidă ca și cum ar bea o cafea bună... Se trezește cu o durere cumplită de cap. Sandei zace în peșteră, s-a așezat lângă trupul Mariei, are nevoie de o atingere care să-i aline durerea, trupul ei e numai o rană, aseară au hăcuit-o animalele acelea, o grămadă de trupuri cărora nu le vedea chipul, le simțea doar răsuflarea urât mirositoare, încă mai sângerează, s-a așezat lângă trupul Mariei și a început să cânte, în gând, la pian, un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]