3,475 matches
-
are obligativitatea de a trăi și pe care nu o poate părăsi oricând și oricum. În plan psiho-moral Însă, tragicul nu este numai suferință. El este În mod paradoxal, În raport cu mântuirea, și un act de catharsis. Este o purificare, prin reîntoarcerea la starea originară de nevinovăție. Deși vinovat, cel mântuit devine erou. El capătă un nou statut de exemplaritate În raport cu semenii săi, pentru că a Înfruntat destinul. Psihologia Morală caută să Înțeleagă și să ajute persoana aflată În suferință. Salvarea nu este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la plecare partea ce i se cuvine. Ne aflăm În fața unei situații oedipene? Nu, pentru că desprinderea fiului de arhetipul patern va fi o experiență dureroasă, umilitoare, care va sărăci ființa acestuia, motiv pentru care fiul se reîntoarce la tatăl său. Reîntoarcerea fiului la tată este sărbătorită de acesta ca un act de regăsire, de reintegrare, de restaurare a ordinii și echilibrului pierdut. În creștinism, Între tată și fiu există un singur tip de relație: iubirea. Din acest motiv, competiția și, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trăirea timpului de către mine are un caracter de circularitate. Timpul meu interior, În relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl doresc pe celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta, o aștepta pe Euridice. Dorul nu este numai un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și posibilitatea de a se afirma, Într-o manieră plenară, liberă. Cu toate acestea, situațiile-limită vor marca persoana pentru tot restul vieții sale. Trecerea prin situații-limită va lăsa urme: frustrări, situații castratoare, complexe. Ieșirea dintr-o situație Închisă nu Înseamnă reîntoarcerea la condiția anterioară. Persoana se eliberează de constrângeri, dar nu și de memoria acestora. Ea va rămâne marcată pentru tot restul vieții. Aceste experiențe pot slăbi sau, dimpotrivă, pot Întări persoana, printr-un plus de experiență de viață psihomorală. 18
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Această dorință, amestecată cu durerea, având un caracter nostalgic, este dorul. Sentimentul nostalgic al „Paradisului pierdut” la care tinzi permanent să revii, În care vrei ca să te reintegrezi. În cazul ieșirii din cetate, identitatea se mai păstrează numai prin speranța reîntoarcerii. Este o experiență sufletească dublă: afectivă și temporală. Rămâi legat, atașat de locurile și timpul pe care le-ai părăsit. Gândindu-te la ele și dorindu-le păstrezi cetatea În interioritatea ta sufletească, ca pe o ultimă insulă a speranței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este un act compensator, care Înlocuiește În mod real sau simbolic prejudiciul produs. Actul reparator, ca să poată fi eficient, trebuie să reproducă pe dos sau În sens invers actul prin care persoana victimei a fost prejudiciată. Este un fel de reîntoarcere la situația anterioară conflictului, o anulare a traumatismului psihomoral al victimei. Reparația prejudiciului nu se face numai prin acțiuni exercitate asupra victimei, ca terapii morale psihologice. Ea are caracterul unui act de autocompensare psihomorală spontană, care ține de mecanismele de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mele pentru faptele din trecut. Atât binele, cât și răul, reprezintă esența morală a acțiunilor mele psihologice. Acțiunile o dată consumate, ceea ce rămâne după ele sunt efectele pozitive sau negative, pe care conștiința morală le va judeca. Aceasta constă Într-o reîntoarcere dureroasă către trecut, fie că doresc acest lucru, fie că, recunosc că am greșit, vreau să ocolesc trecutul sau să-l elimin din viața mea. Ceea ce mă Întoarce este Însă conștiința morală. Ea Îmi cere să răspund și să plătesc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate acționa, În fapt. Astfel, se poate remarca faptul că orice act de căință este o intenție a unui catharsis moral, prin care sufletul Încearcă să se vindece, recuperându-și forțele pierdute (M. Scheleră. Ea este ieșirea din Rău și reîntoarcerea la Bine. Prin căință, eu ies din trecutul meu negativ și intru Într-un timp nou, cu un sens și o valoare morală pozitivă, mă desprind de greșeală, sau de păcat. În planul eticii creștine, P. Abélard vede trei modalități
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interior, cât și a stării de puritate morală a ființei umane. Psihoterapia morală are ca scop schimbarea ființei prin scoaterea acesteia din starea de cădere pe care o dă pierderea valorilor morale ale umanului. Această schimbare trebuie să reprezinte o reîntoarcere a omului la situația sa originară. Este un act de purificare apocatastazică (D. Stăniloaeă. Aceasta este posibil de a fi realizată prin apelul la un model arhetipal suprem, ca valoare morală, cu care persoana trebuie să se compare, să se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aflat acum la mare strâmtorare din cauza importurilor costisitoare de medicamente pentru armată etc., ar fi economisit cu siguranță fonduri substanțiale; această cheltuială ar fi putut fi evitată aproape În Întregime dacă medicii ar fi cunoscut proprietățile substanțelor și plantelor indigene. Reîntoarcerea autorului la Lahore, În 1839tc "Reîntoarcerea autorului la Lahore, În 1839" În timpul celei de-a doua șederi În Lahore am fost din nou desemnat „medic al curții” și superintendent al fabricii de praf de pușcă și al celei de armament
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
importurilor costisitoare de medicamente pentru armată etc., ar fi economisit cu siguranță fonduri substanțiale; această cheltuială ar fi putut fi evitată aproape În Întregime dacă medicii ar fi cunoscut proprietățile substanțelor și plantelor indigene. Reîntoarcerea autorului la Lahore, În 1839tc "Reîntoarcerea autorului la Lahore, În 1839" În timpul celei de-a doua șederi În Lahore am fost din nou desemnat „medic al curții” și superintendent al fabricii de praf de pușcă și al celei de armament 44. Dar-ul-Shefa, spitalul orașului, se afla
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Khan, din Kabul, pe care englezii Îl eliberaseră cu câțiva ani mai Înainte din Închisoare, a preluat conducerea sikhșilor, iar aceștia i-au Învins pe englezi În două lupte, la Ramnuggar și Chilianwallah; englezii nu și-au recucerit pozițiile Înainte de reîntoarcerea lui Sir H.Lawrence, prin acele două bătălii decisive de la Multan și Gujarat, pe râul Chenaub. După care - mai exact, la 1 mai 1849 - țara a fost anexată posesiunilor engleze, iar durbarul sikh a fost abolit. Prin urmare, deoarece funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
explicația planșei 12. Dar În acea vastă colecție nu sunt de găsit caracterele semnăturii maharajahului Ghulab Singh, așa cum apar În acest document și În precedentul - o curiozitate demnă de observat. La cererea faimoasei instituții, autorul și-a luat sarcina, la reîntoarcerea sa În Orient, să furnizeze biroului tipografic imperial acele caractere până atunci necunoscute În Europa, după ce a confirmat existența unor astfel de caractere (Character), precum și faptul că nu ar fi vorba doar de o monogramă (Monogram) aparținând acestei familii a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ca urmare a sângeroaselor războaie anglo-sikh din anii ’40 ai secolului al XIX-lea, de unde și precizia suplimentară cu care concepe aceste explicații; mai apoi, faptul că Honigberger (când relatează despre tipul de caractere al scrierii sikh) anunță deja proxima reîntoarcere În Orient. 333. Este vorba de pictorul Imam Bakhs Lahori, despre care a scris În repetate rânduri și asupra căruia va reveni Lafont. 334. Nici Haridas, nici Dost Mohammed Khan nu sunt pictați, se știe, de Imam Bakhs Lahori (J.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
duce (și notează mai târziu) În una dintre bibliotecile străine din tinerețea sa: „Veneam aproape de patru și rămâneam până seara târziu” (34). Începe lucrul și curând evaluează cât era făcut. Încep să apară anumite numerologii: „manuscrisul definitiv se Întrerupea o dată cu reîntoarcerea lui Honigberger la Alep, prin 1822”- călătorul nostru avea pe atunci 27 de ani, și tot 27 avea Eliade În acea toamnă, semn că de acolo reintra, Într-un anumit sens, În propria-i biografie 1. Numai că, În dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Întâlnește acest recul (parih³ñi) (p. 179). Budiștii Mah³giriya afirmă exact contrariul (p. 187). Cea de-a 19-a teză a Lokottarav³dinilor afirmă, conform tratatului lui Vinștadeva, că fie și după atingerea lucrurilor supreme (agradharma) există parih³ñi, un fel de cădere/reîntoarcere 2. Smaranda, fiica lui Zerlendi (care preia tot mai articulat rolul maestrului, de astă dată secret), și dna Zerlendi reconstituie Într-un fel decorul din casa lui Dasgupta. Soția și fiica maestrului au și În București poziții similare față de narator
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Treizeci și cinci de ani În Orient. Dacă nu paradisul, biblioteca e totuși promisiunea lui: aparent infinită și austeră, ea este labirintul necesar al tuturor experiențelor, la care se adaugă și suveranitatea ambiguității. Circularitatea temelor e perfect motivată de dispariția cărților, după reîntoarcerea naratorului - care de acum știe - În strada S. Într-un anumit sens, biblioteca e asemănătoare acum Ïambhalei, căci resortul căutării ei, la Început, a fost referința livrescă la Honigberger. Ea trebuia să dispară, pentru narator, o dată cu Zerlendi. Dar există și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
doua mare etapă a incursiunilor sale În afara Europei. Cea de-a treia va porni din Kabul, prin Buhara și Orenburg, În Turkestanul rusesc, pentru a atinge Kazan, Nijni Novgorod, Petersburg (oraș pe care voia să-l vadă), Încheindu-se cu reîntoarcerea În Brașov prin nord, În seara de ajun a Crăciunului, În 18345. Drumul lui e unul clasic, căci axa Buhara - Lahore - subcontinentul indian, bunăoară, este exploatată intensiv Încă de la Începutul secolului al XIX-lea, când un persan din Delhi, Mir
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și mergea să facă pe dama de companie În o familie din România. Cealaltă se-ntorcea de la Bombay, unde se dusese ca să-nvețe perfect limba engleză. Așa mi-a spus”1. Biografia lui Honigberger se Închide circular, În 1869, cu reîntoarcerea În Brașov. Ar fi vrut să plece din nou către Paris, Londra și chiar New York, dar era deja bolnav, drept pentru care s-a dus pentru un tratament la băile de la Zizin. Poate că nimeni Însă nu Îi putea recompune
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
multe din volumele primelor serii din Journal Asiatique, nici un român nu e În contact cu cea mai importantă societate asiatică de pe continent 2. Chiar și Ranjit Singh va deveni membru al Société Asiatique, În același an 1835, ca urmare a reîntoarcerii lui Allard la Paris 3. Prodigalitatea, efervescența și saturația existenței aventuroase a lui Honigberger aveau să-i deturneze gândul, În fond probabil, de a renunța la activitatea medicală, chiar dacă tocmai pe aceasta a avut răgazul să o aprofundeze pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Cu turme și ciubare / Prin burguri cu grofi aprigi și târguieli amare / La Lipsca și Trieste, la Viena, Amsterdam”. Pe orizontală, adică geografic, contemplația se deplasează de pe meleagurile autohtone tocmai spre Vestul îndepărtat american, încât, într-un ciclu al volumului Reîntoarcerile (1973), se regăsesc priveliști de preerii nesfârșite, cu bivoli sălbatici, turme de bizoni, șamani, șerpi, șoimi irochezi și alte păsări exotice, între care se distinge, fioros, Marele Eagle, ce „urcă spre piscuri semețe, / Ciocul plin de pești și de șerpi
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
și de șerpi să și-l șteargă de stânci”. Nu rareori, contemplația și confesiunea au ca suport o reflexivitate fără accent personal, fără relief. SCRIERI: Drum prin zodii, București, 1938; Cer troglodit, București, 1943; Poeme, București, 1967; Poeme, Cluj, 1970; Reîntoarcerile, București, 1973; Peisaj interior, București, 1980; Pendul cosmic, București, 1984; Mărturisiri de noapte, București, 1986; Psihologia artelor, București, 1999. Traduceri: Antologie de poezie canadiană de limbă franceză, îngr. și pref. trad., București, 1976 (în colaborare cu Al. Andrițoiu). Repere bibliografice
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
și pref. trad., București, 1976 (în colaborare cu Al. Andrițoiu). Repere bibliografice: Emil Vasilescu, „Poeme”, „Scânteia”, 1967, 7 559; Dragoș Vrânceanu, „Poeme”, LCF, 1967, 31; D. Constantin, „Poeme”, „Scânteia”, 1971, 8 744; Dan Cristea, „Poeme”, RL, 1971, 21; Dana Dumitriu, „Reîntoarcerile”, RL, 1973, 32; Viorel Horj, „Reîntoarcerile”, F, 1973, 8; Mircea Iorgulescu, „Reîntoarcerile”, LCF, 1973, 39; Adrian Popescu, Pădurile Canadei, ST, 1977, 7; Al Andrițoiu, Poemele Ursulei Șchiopu, RL, 1979, 3; Francisc Păcurariu, Maturitatea unei poete autentice, ST, 1979, 2; C.
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
colaborare cu Al. Andrițoiu). Repere bibliografice: Emil Vasilescu, „Poeme”, „Scânteia”, 1967, 7 559; Dragoș Vrânceanu, „Poeme”, LCF, 1967, 31; D. Constantin, „Poeme”, „Scânteia”, 1971, 8 744; Dan Cristea, „Poeme”, RL, 1971, 21; Dana Dumitriu, „Reîntoarcerile”, RL, 1973, 32; Viorel Horj, „Reîntoarcerile”, F, 1973, 8; Mircea Iorgulescu, „Reîntoarcerile”, LCF, 1973, 39; Adrian Popescu, Pădurile Canadei, ST, 1977, 7; Al Andrițoiu, Poemele Ursulei Șchiopu, RL, 1979, 3; Francisc Păcurariu, Maturitatea unei poete autentice, ST, 1979, 2; C. Coșman, Între psihologie și poezie, CNT
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
Emil Vasilescu, „Poeme”, „Scânteia”, 1967, 7 559; Dragoș Vrânceanu, „Poeme”, LCF, 1967, 31; D. Constantin, „Poeme”, „Scânteia”, 1971, 8 744; Dan Cristea, „Poeme”, RL, 1971, 21; Dana Dumitriu, „Reîntoarcerile”, RL, 1973, 32; Viorel Horj, „Reîntoarcerile”, F, 1973, 8; Mircea Iorgulescu, „Reîntoarcerile”, LCF, 1973, 39; Adrian Popescu, Pădurile Canadei, ST, 1977, 7; Al Andrițoiu, Poemele Ursulei Șchiopu, RL, 1979, 3; Francisc Păcurariu, Maturitatea unei poete autentice, ST, 1979, 2; C. Coșman, Între psihologie și poezie, CNT, 1985, 11; Ion Brad, Dialogul cu
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]