2,032 matches
-
transpirat și cu pulsul mărit. 6. Se înnorează. Poate, va ploua. O cioară a zburat de pe zid și trece prin dreptul ferestrei. Gata, a dispărut. Bate și vântul. 7. Cum mă întorc spre tabloul unde tata e tânăr artilerist, îmi reînvie în minte, melancolică, admirația cu care-l priveam în copilărie. Era așezat între ferestrele dinspre uliță, deasupra unei icoane. De câte ori mă uitam la el, eram convins că tatăl meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său negru, ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cursul apei pentru a încetini cât mai mult cu putință căderea aceasta lungă pe care e gata s-o încheie. Nici râu propriu-zis, nici pământ ud alunecând lent spre vest, fără acum și atunci, decât doar când acum și atunci reînvie. Față forțând să iasă deasupra într-un strigăt mut. Coloană albă, aprinsă într-un râu de lumină. Apoi groază pură, izbucnind în aer, zvâcnind și căzând, orice, dar să nu atingă ținta. Un sunet care nu se încheagă în cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că pur și simplu nu le putea vedea. Weber spusese această poveste în urmă cu mulți ani, încheind-o cu vreo câteva idei despre camera zăvorâtă a experienței personale. Simțurile erau în cel mai bun caz o metaforă. Neuroștiințele îl reînviaseră pe Democrit: vorbim despre amar și dulce, despre cald și rece, dar suntem la fel de departe de realitatea acestor calități ca o reprezentare virtuală grosolană. Nu putem comunica decât sugestii - purpuriu, ascuțit, acru - ale propriilor noastre senzații. Dar cu mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
d-ăla cu ciorapi de nailon pe față. Dar ea nu-l aude. Rătăcește pur și simplu dintr-o cameră în alta, în transă, arătând spre lucruri invizibile. Canapeaua verde-vomă, televizorul cu urechi de iepure, colivia papagalului. Știe tot și reînvie tot cu o asemenea durere hipnotică, încât ori e cea mai mare actriță din istorie, ori chiar i s-a transplantat o parte din creierul surorii lui. Trebuie să se lămurească înainte să se țicnească de tot. Ea se fâțâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simetrie, deoarece începe și se sfârșește cu aceeași stare de incertitudine: , sau: . Experiența războiului modifică structura interioară a eroului. Se simte obosit și copleșit de teroarea prin care a trecut și celelalte frământări se minimalizează: Primul plan fixează întâmplări trecute, reînviate prin memoria involuntară. Conștiința alege faptele care conturează adevărul. Retrăirea explică și sistematizează fapte care duc la opțiunea finală. Eroul este concentrat în lucrările de fortificare din regimentul Dâmbovicioarei. Face nenumărate eforturi obține permisiunea de două zile pentru a o
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
în ciuda așa-ziselor certitudini întărite de scrisoarea anonimă, eroul se îndoiește: În plus intervine indiferența și istovirea interioară. Eroul a trecut prin experiența războiului; viața nu trebuie risipită în frământări mărunte: În primul plan, ca și la Proust, memoria involuntară reînvie îmtâmplări trecute, dar la Camil Petrescu conștiința selecționează acele fapte care vor contribui la dezvăluirea adevărului. Retrăirea motivează și ordonează fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
măcinîndu-i de la o zi la alta țesuturile istovite ale vieții dincolo de orice șansă de vindecare, și toți știam că e pe moarte. Și, totuși, sub puterea magică a vieții și a speranței ce ne-o dăruise războiul, parcă viața lui reînviase din propria sa mîhnire și durere, din moartea bucuriei, din tristețea amintirilor irevocabile. Pentru o clipă a părut că-și regăsește vigoarea tinereții. Și deodată ne-am simțit eliberați de teama neagră a morții și a timpului ce ne apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-mi alerge prin palmă, discuri de alamă și din metal cu imagini impunătoare, panoplii cu arme și simboluri, și data la care au fost obținute. Era una cu un șiret roșu. Ai crede că fiecare dintre medalii ar putea reînvia amintirea unui eveniment important. Dar nu sînt suveniruri. N-au nici un sens, nu însuflețesc nimic. Cel mult, marchează un eveniment care a trecut, a rămas în urmă, a dispărut pentru totdeauna. Numai momentul victoriei conta. Iar acel moment era minunat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Căci barbarul aprinde, doboară, mistuiește Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea să ducă, Și stoluri de victime cad moarte sub săgeată În vârf încârligată, al cărui fier subsese Din ierburi ucigașe un suc înveninat.” Această descriere admirabilă reînvie în chip plastic scenele de groază ce se petreceau la năvălirea barbarilor de peste Dunăre, și cu toate că înspre Tomi vor fi trecut mai ales Geții și Iazigii, nu trebuie să credem că aspectul și purtarea Dacilor să fi fost mai puțin
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se încovoaie alături de mașini. Rezultatele erau deja colosale. Alimentarea a revenit la normal, majoritatea urmelor bătăliei au dispărut. Și, luciu esențial, teroarea forțelor necunoscute care atacaseră, venind din stele, sistemul solar, slăbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
stătea împreună cu o fată pe marginea unei mese, sub memorialul războiului. Rîsul și vocea ei moale ajungeau pînă la el; se gîndea să coboare și să li se alăture, dar sosirea lui ar produce o tăcere neașteptată și ar fi reînviat zvonul că e îndrăgostit de ea. în altă zi, ieși din sala de artă și o văzu mergînd în balconul din cealaltă parte a holului. îi zîmbi și-i făcu un semn cu mîna, iar el, sub impulsul momentului, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se încovoaie alături de mașini. Rezultatele erau deja colosale. Alimentarea a revenit la normal, majoritatea urmelor bătăliei au dispărut. Și, luciu esențial, teroarea forțelor necunoscute care atacaseră, venind din stele, sistemul solar, slăbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dar pe gustul păturilor mijlocii intelectuale și al artiștilor. Mansardele și cafenele reamenajate conservă un specific inimitabil. La Boulangerie, restaurant frecventat situat pe strada Panoyaux, simbolizează această revenire la origini prin cîteva basoreliefuri, datorate artiștilor din cartier, care fac să reînvie semănăturile, secerișurile și munca brutarului la vatra sa. O evocare care, în această epocă a vacilor nebune și a orătăniilor neliniștitoare, este binevenită într-un restaurant a cărui clientelă este sensibilă la aceste derive productiviste. Arondismentul 20 dispune de atuuri
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
INCAPABILĂ SĂ SE DESPRINDĂ DE PE ORBITĂ. CÎMPURILE GRAVITAȚIONALE ALE LUI ALPHA A ȘI ALPHA B O IMPULSIONEAZĂ ALTERNATIV PE CIRCUITUL EI. ACUM SE APROPIE TOT MAI MULT DE ALPHA A, STEAUA AFLATĂ APROAPE DREPT ÎN FAȚĂ, ȘI DACĂ VREM SĂ REÎNVIEM CADAVRUL TREBUIE SĂ ACȚIONĂM REPEDE. Dacă vrem ce? întrebă Hedrock. NU PRIMI NICI UN RĂSPUNS ȘI DE FAPT NICI NU AVEA NEVOIE. SE LĂSĂ MOALE PE SPETEAZA SCAUNULUI ȘI SE GÎNDI: "PĂI BINEÎNȚELES! ERA EVIDENT DIN CAPUL LOCULUI. AM CONSIDERAT NORMAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
definește spațiul textelor de bandă desenată belgo-franceză. Jacobs omagiază nu doar un spațiu geografic, cel englez, ci și tipul uman pe care cei doi îl ipostaziază, cu grație ironică și lipsă de inhibiție în fața enigmelor. Prin Blake și Mortimer, Jacobs reînvie, în spațiul benzii desenate, idealul unuia dintre cele mai influente modele umane : acel gentleman care trece prin secole și încercări păstrând distincția eleganței comportamentale și loialitatea față de codul onoarei. Cei doi sunt produsul de sinteză al unei tradiții culturale la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
rămăsese neschimbat. Pe celălalt nu îl întâlnisem niciodată, dar identitatea lui o puteam ghici, judecând după imaginile pe care presa le publicase în urmă cu câteva săptâmâni. Maiorul Olrik se afla alături de noi. Capitolul 10, în care Tintin moare și reînvie Zilele care au urmat acestei întâlniri cu Sponsz și Olrik au fost dintre cele pe care, mai târziu, Tintin și le amintea ca pe un coșmar din care ieșirea părea imposibilă. Prizonierii fuseseră conduși către puțul în care muncitorii trăiau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
același instantaneu, mă aflu și eu, cel care am fost, așezat în fața casei ce se înalță încă pe strada unde am copilărit. În mormântul său modest, ce se confundă cu grădina pe care a cutreierat-o, cățelul meu așteaptă să reînvie, când poveștile îl vor rechema la viață, ca acum, într-o lume care a va fi doar a lui. Mâna care a scris această poveste stângace este și mâna care l-a mângâiat, pentru ultima dată, la plecare, neștiind că
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile sălciilor. În jur, iarba se deștepta la viață. Eu însumi aveam sentimentul că reînviam. Mă trezeam dintr-un somn urât, ieșeam la soare dintr-o pivniță umedă, plină de șobolani, purificîndu-mă în lumina dulce a primăverii. Când cineva e bolnav și nu vrea să moară are trei lucruri de făcut; așa citisem undeva. Mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vântul devine besmetic. Ridică valurile, dacă suflă pe țărmul mării, sau încovoaie copacii ca aici. Mirosurile par stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a ne entuziasma, de a simți și de a ne uimi în fața adevărului plin de minunății al existenței... de exemplu, de faptul că atunci cînd apare primăvara în fiecare an, totul se însuflețește, se transmite acea energie a naturii care reînvie, bucuria de a fi pur și simplu... cerul senin și imensitatea infinitului în cîteva raze de soare... aceasta ar trebui să fie primăvara permanentă a simțirii... Ia uite cum apare primăvara asta chiar dacă afară e încă frig... Apare aici, printre
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile sălciilor. În jur, iarba se deștepta la viață. Eu însumi aveam sentimentul că reînviam. Mă trezeam dintr-un somn urât, ieșeam la soare dintr-o pivniță umedă, plină de șobolani, purificându-mă în lumina dulce a primăverii. Când cineva e bolnav și nu vrea să moară are trei lucruri de făcut; așa citisem undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vântul devine besmetic. Ridică valurile, dacă suflă pe țărmul mării, sau încovoaie copacii ca aici. Mirosurile par stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
misteriosul vizitator al colonelului, contele Rakosky... Nu, dă-o Încolo, prea mă lăsam furat de coincidențe. Eu nu Împăiam animale moarte, eu generam animale vii. 80 Când survine Albul În materia Marii Opere, Viața a Învins Moartea, Regele lor a reînviat, Pământul și Apa au devenit Aer, e regimul Lunii, Pruncul lor s-a născut... Atunci Materia a dobândit un grad de stabilitate atât de mare, Încât nici Focul n-ar putea s-o distrugă... Când artistul vede albeața perfectă. Filosofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
combate pe „criticii zilei”, care deplîng dispariția autorității magisteriale: „E foarte vădit că cei ce confecționează lucruri și flori pe catafalcul severei matroane care a fost critica lui Maiorescu și Gherea se pregătesc să continue tradiția ei trăncănitoare. (...) Critica română reînvie, după cum reînviase și în Chendi, în Iorga, în Dragomirescu”. Sînt respinse, pe rînd, atitudinea criticii profesioniste („apucăturile ei rămîn pe placul dascălilor cari caută în cărți taina scrisului și a gîndirii pentru a o destăinui, ridicol, de la catedră), ierarhizările („inofensive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
criticii zilei”, care deplîng dispariția autorității magisteriale: „E foarte vădit că cei ce confecționează lucruri și flori pe catafalcul severei matroane care a fost critica lui Maiorescu și Gherea se pregătesc să continue tradiția ei trăncănitoare. (...) Critica română reînvie, după cum reînviase și în Chendi, în Iorga, în Dragomirescu”. Sînt respinse, pe rînd, atitudinea criticii profesioniste („apucăturile ei rămîn pe placul dascălilor cari caută în cărți taina scrisului și a gîndirii pentru a o destăinui, ridicol, de la catedră), ierarhizările („inofensive ca ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]