99,695 matches
-
să fie de ajuns. Doar că el nu Înțelesese nimic la timp.” Ultimele două părți ale romanului prezintă viată lui Roy după 30 de ani subordonată Încă trecutului. El se Întoarce În Alaska, În locul În care a avut loc sinuciderea reală a tatălui, iar mai apoi În Ketchikan unde se angajează la o crescătorie de somoni și discută cu amanta tatălui său căreia nu reușește Însă să Îi dezvăluie adevarăta sa identitate. Reutilizarea persoanei Întâi elimină spațiul ficțiunii eliberatorii, Întorcând cititorul
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
fictivul În realitate, Felix creează povești cu o structură complexă, cu iz oriental, care nu modifică Însă realitatea istorică și nici nu o contrazic. Prin intermediul lor, personajul Își reconfigurează viziunea despre lume, exprimându-și trăirile și aspirațiile. În matematică numerele reale și, prin urmare, realitatea au o reprezentare liniară, În vreme ce numerele complexe se extind pe tot planul, capătă o dimensiune În plus. În roman, perspectiva dată de considerarea modelului complex conferă substanțialitate realității propriu-zise (asociate de noi numerelor reale) prin redimensionarea
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
matematică numerele reale și, prin urmare, realitatea au o reprezentare liniară, În vreme ce numerele complexe se extind pe tot planul, capătă o dimensiune În plus. În roman, perspectiva dată de considerarea modelului complex conferă substanțialitate realității propriu-zise (asociate de noi numerelor reale) prin redimensionarea ei În plan imaginar („i” - În limbaj matematic). Ce se pierde Însă În cazul numerelor complexe este noțiunea de comparație, acea ierarhizare care este de necontestat În cazul numerelor reale. Totul se compensează Însă, iar cei inițiați știu
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
conferă substanțialitate realității propriu-zise (asociate de noi numerelor reale) prin redimensionarea ei În plan imaginar („i” - În limbaj matematic). Ce se pierde Însă În cazul numerelor complexe este noțiunea de comparație, acea ierarhizare care este de necontestat În cazul numerelor reale. Totul se compensează Însă, iar cei inițiați știu desigur care sunt avantajele propuse În matematică de modelul complex, romanul oferind, În această interpretare un exemplu compensator. Astfel, personajul este „prins” În povestea care dă sens/complexitate numărului real al evenimentelor
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
cazul numerelor reale. Totul se compensează Însă, iar cei inițiați știu desigur care sunt avantajele propuse În matematică de modelul complex, romanul oferind, În această interpretare un exemplu compensator. Astfel, personajul este „prins” În povestea care dă sens/complexitate numărului real al evenimentelor trăite, Felix, situându-se la intersecția dintre realitatea interioară și cea exterioară, capătă o structură complexă specifică. În acest mod el “pierde” conceptul de comparație cu orice model uman propus de societate, prin schimbarea propriei perspective aupra sa
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
viață), identitate adevărată-identitate falsă, Întâmplare realăpoveste propuse de Jan Koneffke În romanul său trimit la dualitatea real-imaginar (nu neapărat În această ordine) care definește complexitatea unui număr În matematică. În acest context nu ne surprinde subtila componentă imaginară a numărului real șapte (prezent În titlu), anume ales pentru semnificațiile pe care le are.
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, În PSB, vol. 30, p. 465. footnote>. Sfânta Euharistie este deci Taina prin care credincioșii ortodocși, sub chipul pâinii și al vinului, primesc Trupul și Sângele adevărat al lui Iisus Hristos, pentru o adevărată și reală Împreunare cu El, primind astfel arvuna vieții veșnice Încă din viața aceasta. Mântuitorul a făgăduit să ofere spre hrană celor credincioși Preacurat Trupul și Sângele Său pentru a dobândi viață veșnică, când a zis: „Eu sunt pâinea cea vie, care
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
mâncare Și sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu Și bea sângele Meu rămâne Întru Mine Și Eu Întru el”. (In. 6, 51-53). Cina cea de Taină nu este o prefigurare a jertfei de pe Golgota, ci Însăși trăirea reală, anticipată Și nesângeroasă a patimii Sale mântuitoare. Importanța ei este covârșitoare, deoarece „fără Cina cea de Taină n-am fi Știut că Domnul a instituit pe baza morții Și Învierii Sale Euharistia, prin care să rămână cu noi Și să
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
să vină În noi totdeauna ca Domnul Cel jertfit Și Înviat”<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă ..., p. 66. footnote>. Sfânta Euharistie este Cina cea de Taină, În care Hristos Se jertfește Într-un chip nesângeros. Această jertfire reală a Lui În Sfânta Euharistie nu Înseamnă că El Se răstignește a doua oară, vărsându-Și iar sângele; prezența lui Hristos În Sfânta Liturghie ca jertfă reală se realizează prin faptul că El ÎȘi retrăiește, În veșnicia Sa, ca un
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
de Taină, În care Hristos Se jertfește Într-un chip nesângeros. Această jertfire reală a Lui În Sfânta Euharistie nu Înseamnă că El Se răstignește a doua oară, vărsându-Și iar sângele; prezența lui Hristos În Sfânta Liturghie ca jertfă reală se realizează prin faptul că El ÎȘi retrăiește, În veșnicia Sa, ca un prezent continuu, frângerea trupului Și vărsarea sângelui pe cruce pentru noi: „Înfățișarea prezentă a morții lui Hristos ÎȘi are temeiul Într-o retrăire continuă de către Hristos Cel
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Sângele Lui, puterea dumnezeiască de jertfă. Astfel, unirea noastră cu Hristos, inhabitarea aceasta reciprocă - a lui Hristos În noi și a noastră În Hristos - transpare ca τέλος-ul<footnote Scopul adică. footnote> prin excelență al Sfintei Liturghii. Domnul Hristos este prezent real În Sfânta Euharistie cu trupul Său jertfit. Prin prezența Sa reală În Sfânta Euharistie, Hristos ne ÎmpărtășeȘte nouă, prin Duhul Sfânt, starea de dăruire Și de Îndumnezeire a firii Sale umane, ca rod al jertfei Sale de pe Cruce: „În Sfânta
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
inhabitarea aceasta reciprocă - a lui Hristos În noi și a noastră În Hristos - transpare ca τέλος-ul<footnote Scopul adică. footnote> prin excelență al Sfintei Liturghii. Domnul Hristos este prezent real În Sfânta Euharistie cu trupul Său jertfit. Prin prezența Sa reală În Sfânta Euharistie, Hristos ne ÎmpărtășeȘte nouă, prin Duhul Sfânt, starea de dăruire Și de Îndumnezeire a firii Sale umane, ca rod al jertfei Sale de pe Cruce: „În Sfânta Euharistie este concentrată toată mântuirea noastră, pentru a ne-o Însuși
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
plăcerea povestirii. Pe de altă parte, Javier Garda consideră primordială tehnica demistificării deliberate, prin care pune la vedere cititorului ficționalitatea lumii narate. Și în acest caz, distinge delimitarea întâlnită frecvent în romanele metaficționale, între textele în care naratorul declară drept reale evenimentele narate („voluntad mimetica"), respectiv inventate („voluntad inventiva"). Pe de altă parte, de vreme ce nu s-a luat în considerare în niciunul dintre cele două spații literare, românesc și spaniol, mesajul pe care îl transmit scrierile metaficționale, s-a ajuns la
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
Tryfon se presupune a fi înregistrarea unei dezbateri de două zile dintre Sfântul Iustin și un savant evreu și însoțitorii săi, care se presupune că a avut loc în Efes. Este puțin probabil ca această lucrare să oglindească o dezbatere reală: Sfântul Iustin scria în Roma în anii 160, la circa 20 de ani după presupusul eveniment, și, în orice caz, dialogul constituia la ora respectivă un gen literar ficțional bine stabilit. Dar contextul evreiesc pe care îl portretizează Sfântul Iustin
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
p. 132-133. footnote>. În pofida faptului că nu oferă un contraargument sustenabil, nu este un adversar facil pentru Sfântul Iustin, rămânând curtenitor, deși neconvingător, până la final. Putem spune, fără teama de a greși, că Sfântul Iustin s-a folosit de experiența reală a disputelor creștin-evreiești pentru a crea Dialogul. O astfel de experiență ar explica și cunoașterea precisă a practicii evreiești, precum și exegeza biblică de care face dovadă. Spre sfârșitul Dialogului, dezbaterea se întoarce spre ce este adevăratul Israel. Sfântul Iustin argumentează
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
își spun ei), în majoritate texani, cu un dram de idealism neo-marxist și preferând minimalismul. Eric Williamson definește scriitorul că pe un idealist înfrânt care reflectă realitatea printr-un urlet preschimbat în limbaj și simbol, exprimîndu-și astfel "oroarea față de lumea reală" (Say It Hoț). De altfel, Williamson respinge cu vehemență tradiția elitista a Coastei de Est, găsindu-l chiar și pe Fitzgerald demodat și lipsit de valoare, pe când pe Toni Morrison o considera un produs al curentul political correctness. Williamson se
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
înalță considerabil. Iar în fața unei asemenea orchestre - eu însumi îmi dau seama - dirijorul poate de zece ori mai mult decît în fața unui ansamblu mediocru, bineînțeles dacă e stofă în dirijor! Peste cîteva zile după ce voi fi terminat a 4-a reală de „Samsone”, mergem la Palermo, unde voi dirija finala ciclului Beethoven, adică trei concerte (a „opta” și de două ori a „noua”). Voi avea ca solist pe Petrică Munteanu, care a făcut progrese uluitoare și merge din ce în ce mai bine. De altfel
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
literaturii de peste ocean. Safran Foer și Easton Ellis sunt incomparabili. Foer își asumă un trecut ce nu îi aparține pentru a-și defini identitatea ca scriitor. Ellis găsește în prezentul hollywoodian, superficial până la refuz, identitatea sa, atât fictivă, cât și reală. Amândoi sunt cum nu se poate mai diferiți. Îi unește abilitatea halucinantă de a se transpune, de a se contopi și de a se exclude din spatiul narativ al cărților. Atât Foer, cât și Ellis, jonglează îndemânatic cu timpul, spațiu
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
firului narativ determină cititorul să se îndrepte către prima sursă de tehnologie pentru a verifica validitatea faptelor. Autorul este narator și este Bret Easton Ellis. Conștiința scriitoricească l-a determinat să opteze pentru o perspectivă impersonală. Viața și faptele persoanei reale Ellis sunt transpuse în Lunar Park asemănător unei pseudo-autobiografii. În același timp, viața și faptele sunt distorsionate în ficțiune. Un moment de impas narativ se transformă în joc și amuzament. Jocul autor versus narator se întoarce însă împotriva lui Ellis
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
Cărțile lui Ellis transformă realitatea în paradox fictiv. Granițele lumii postmoderne sunt exacerbate și încețoșate. Ficțiunea lui Ellis nu este lectura obișnuită a unui adolescent de 16 ani. Precum filmele hollywood- iene, cititorul se întreabă dacă există într-adevăr echivalentul real al evenimentelor fictive. Debordant și exhibitionist, limbajul nu cade în vulgar. Ellis scrie într-un mod elitist despre plăceri sexuale, droguri și stilul de viață al unei clase sociale mânate de baniîmpreună cu viciile asociate acestui stil de viață. Implicit
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
spre)-întru-sine, omul vocal melodizează, remodelând sonoritatea lumii după un chip imaginar cu care sufletul său să se poată ivi lumii. Melosul vocal se constituie astfel ca obiect al unui fapt magic de închipuire sufletească, prin transfigurarea dat-sonorului din jur (real) într-un luat-sonor ca-din- lăuntru (imaginar). Așa cum se arată în același articol (nota de subsol nr.1), dacă pe planul structurilor spațiale obiectul sonor este reperabil ca înălțime (frecvență) a sunetului, pe cel al structurilor temporale el este considerat ca
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
din învățămînt, unde a poposit câțiva ani.. Se tot vorbește în învățământul românesc despre motivarea elevilor de a citi. Cum rămâne însă cu motivarea profesorului de română de a citi la zi ce apare, de a fi informat cu privire la realitatea „reală" din revistele de cultură și din cenaclurile literare? Poate că greșesc și nu e rostul unui profesor de română să citească și literatura la zi. Poate că e totuși rostul profesorului de literatură, dacă tot plecăm de la premisa că literatura
ALECART, nr. 11 by SIDONIA SERINOV () [Corola-journal/Science/91729_a_92898]
-
al secolului următor, 1901. În 1902 C. Debussy propune la Paris, Pélleas et Mélisande, o lucrare de certă valoare dar care marele public nu s-a apropiat așa cum a facut-o în cazul operelor italiene contemporane. Frecvența premierelor lirice de reală importanță este din ce în ce mai mică. În 1904, la Brno, semnalăm Jenufa de L.Janacek. Pentru ca, în 1904 la Milano, G.Puccini să revină spectaculos la rampă cu Madama Butterfly. Un an mai tarziu Richard Strauss își
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
sortita a lui Amonasro din Aida (ex.5) (momentul în care Aida descoperă că tatăl ei se află printre captivi). Impresia pe care o lasă cele două acorduri pregnante, cu funcțiile dominantă-tonică este, în ambele scene, de amenințare puternică și reală. În același act, duetul Addio dolce svegliare alla mattina/Adio dulce trezire, prin care Rodolfo și Mimi evocă amintiri minunate care, până la urmă îi conving să rămană împreună, are certe corespondențe (de expresivitate, de linie melodică, de armonie, de formă
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
supraviațuiește dar își găsește și fericirea în dragoste. Un deznodământ roz care înlocuiește finalul dulceacrișor al lui Falstaff, plasându-se însă tot în paleta expresivă a triumfului vieții. 33 de ani despart cele două lucrări- Falstaff (1893), Turandot (1926). Distanța reală între cele două partituri muzicale de geniu este de fapt de un secol. Concluziile însă, sunt aceleași. La sfârșitul acestui comentariu în care ne-am propus să evidențiem câteva asemănări între partiturile celor mai mari creatori de teatru liric italian
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]