7,913 matches
-
ficțiune, dar ele nu sunt mai puțin credibile decât soluțiile date de scriitori unor situații neobișnuite. Într-o spectaculoasă carte-interviu, Parfumul de guayaba, Gabriel Garcia Márquez afirmă că faimosul "realism magic" prezent în unele din romanele sale nu e decât realism pur și simplu, născut din convingerea că "realitatea nu se termină la prețul roșiilor sau al ouălor". El aduce drept exemple de realități certe mărturia unui explorator american care a văzut, în lumea amazoniană "un pârâu cu apă clocotită și
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
profesor de matematică, proaspăt demisionat pentru că nu a cceptat presiunile directoarei școlii de a trece clasa câțiva corigenți. Toate aceste detalii fac un prim profil moral personajelor. Povestea cuplului aflat în criză nu scapă de clișeele minimaliste, limbajul frust, un realism aproape fotografic în care rama este asigurată de un cotidian cenușiu, lipsit de perspectivă, urâțit, cu atmosfera de carlingă din road movie-ul neconvențional al lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Însă odată familiarizat cu șicanele și frustrările cuplului care lasă
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
cel realist, mai ales prin începutul filmului, anunță o poveste de cuplu pe canavaua mizerabilistă a cotidianului, cel psihologic din ce în ce mai complex pe măsură ce jocul Anei evoluează și unul care ne plasează la limita cu fantasticul, un fantastic de altă factură decât realismul magic, și fără funcție parabolică, un fantastic eliadesc al sacrului camuflat în profan. Cine este această fată care apare și dispare, un posibil înec al ei în lac fără ca Mihai să intervină ambiguizează și mai mult situația, sau doar o
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
pentru protagonistul Măcelului, Georgia e țara de adopție, monopolul asupra minții sale îl deține, în exclusivitate, Georgiana. Plecat din Chișinău la Tbilisi pentru a cerceta istoricul relațiilor dintre Moldova și Caucaz, timidul poet Angelo - nume neverosimil într-o grilă a realismului geografic - cade, și aici, pradă indiferenței sexuale a frumoasei basarabence. Altminteri nimfomană, tânăra îi refuză, numai lui dintre toți amicii răzvrătiți și alcoolici, avansurile. Iubind-o rușinos pe ascuns, cercetătorul îi cauționează, suplimentar, partuzele, desfășurate, nu o dată, în propria cameră
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
Cosmin Ciotloș La prima vedere, Dan Lungu nu e un scriitor complex. Realismul social rugos, umorul tonic și înclinația către argourile emancipate pledează, de la debut până azi, pentru o asemenea încadrare lipsită de gustul particular al eufemismului. Afacerea exportării unei teme pe gustul Occidentului prin romanul Sunt o babă comunistă a ridicat, suplimentar
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
și jumătate de redare și memorie, o proză rareori aflată în zona ficțiunii și care e săracă în produse ale fanteziei pure. Romanele sale constituie un punct extrem al procesului de emancipare treptată a prozei românești, nu numai față de dogmatismul realismului socialist al anilor '50, ci și față de rigorile realismului canonic în general. Multă vreme, pentru scriitorii noștri obsedați de regăsirea unei atmosfere de creație cât de cât asemănătoare celei interbelice, revenirea la normalitate a însemnat la început reînvățarea alfabetului prozei
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
aflată în zona ficțiunii și care e săracă în produse ale fanteziei pure. Romanele sale constituie un punct extrem al procesului de emancipare treptată a prozei românești, nu numai față de dogmatismul realismului socialist al anilor '50, ci și față de rigorile realismului canonic în general. Multă vreme, pentru scriitorii noștri obsedați de regăsirea unei atmosfere de creație cât de cât asemănătoare celei interbelice, revenirea la normalitate a însemnat la început reînvățarea alfabetului prozei, mai precis, recâștigarea dreptului de a scrie o proză
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
Agopian e un prozator de clasă, chiar atunci când își regizează, dintr-o perversitate a răscumpărării, raptul. Prudența în dansul cu istoria vădește, am arătat-o mai sus pomenindu-l pe Tache, perfectă îndreptățire. Cu atât mai mult cu cât nu realismul e magic, ci magia e reală.
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
recompensat numaidecât, ambii fac apel la sentimentele fiicei lor invocând o viață plină de lipsuri și dificultăți, tatăl adaugă pe lista sa diabetul, mama într-un tęte ŕ tęte ca de la femeie la femeie menit să-i divulge fetei un realism crud, respingător, invocă absența iubirii în căsnicie ca o constantă a vieții ei. Echipați amândoi cu armamentul unui patetism dezgustător, cu un raționalism de operetă cu eroi de tablă și carton, cei doi păpușari încearcă să smulgă semnătura fiicei pe
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
lumii. Lumina filtrată prin granitul bătrânei Luteții cade pe vegetații, pe unde și pe coperișe. Purificată de sgură și scântei, ea această lumină dă peisajului reflexe inalterate. Nimic incandescent, fantasmagoric, monstruos, ireal. Dar nici nu-l turtește, cu lovituri de realism brutal. O calmă binecuvântare a luminei înnobilează fața Paradisului și o scaldă într-un extaz discret, fără patetismul-grimasă al conglomeratelor din climate fosforescente. Th. Pallady, răsfrânge în sufletul și-n arta sa Parisul. Adevăratul Paris, nu Parisul parizian din care
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
volum și devenit, pentru mulți ani, manualul universal de istorie a literaturii române reformate, studiul nu mai puțin celebru al lui Sorin Toma, Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei șlui Argheziț, publicat în Scânteia în 1947, studiile lui N. Moraru despre Realismul în literatură și despre Spiritul de partid în artă etc. În cartea sa Literatura sub comunism, Eugen Negrici făcea observația că, spre deosebire de proză, care după moartea lui Stalin și Congresul XX al PCUS, a reușit să se delimiteze de șabloanele
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
de la blestematul Aulius Chiosea la planturoasa Combinata. Deja amprenta lui Caragiale începe să se facă simțită. Nu atât în satira regizorală, deși există episoade marcate în acest sens, cât în fetișizarea limbajului. Odată cu aceasta începe al doilea plan al cărții. Realismul e categoric pus între paranteze. Din punctul meu de vedere, un paragraf cum e acesta (selectat de Bogdan-Alexandru Stănescu pentru a proba afinitatea lui Lăcustă cu marele comediograf) e caragialian în coloratura verbală, nu în dinamică: " - Ai omorât fata... șopti
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
este mai mult decât atât. El e primul personaj puternic, care se delimitează de masa amorfă a celorlalte. Detaliile ce-i trasează caracterul, limbajul, într-un cuvânt întreg felul lui de a fi, conving și dau romanului o notă de realism. În ciuda discrepanței vizibile dintre ce spune și cum spune Dan Chișu, romanul prezintă drama societății noastre postrevoluționare, în care toți actorii, cei plecați în străinătate, cei rămași aici ori reprezentanții sistemului comunist, sunt obligați să trăiască în uriașa pădure a
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
lui de a ține pasul cu lumea, ca pictorul cu răsăritul de soare, alegîndu-se doar cu pete de poezie, nicicum cu poezii, așa cum le înțeleg unii și alții, ființe cu cap și coadă, suprarealismul e mai onest, în fond, decît realismul. Să ducem, însă, dibuită, legenda tatălui obosit: "La drept vorbind, nu știa nimic despre contemplație dar lega fapte depărtate și le dădea o puternică precizie" (p. 37). S-ar zice că pohemul e continuarea acestei arte a vagului exact. "Trezește
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
cât și titlurile eseurilor și ale exegezelor recente par simptomatice pentru fascinația pe care continuă s-o exercite scrisul rebrenian: Liviu Rebreanu și paradoxul organicului de Mircea Muthu (1993), Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului de Dan Mănucă (1995), Rebreanu: dincolo de realism de Ion Simuț (1996), Liviu Rebreanu - utopia erotică de Adrian Dinu Rachieru (1997) Alt Rebreanu de Liviu Malița (2000) și Liviu Rebreanu, Ipostaze ale discursului epic (2001) de Gheorghe Glodeanu. Noua carte realizată "la patru mâini" se impunea ca dat
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
tonuri aparent prea grave sau solemne, care nu-i convin. Dacă la Elisaveta Baam cheia sa a fost o operă bufă, un spectacol cîntat de actori, ridicîndu-l, tulburător, deasupra tragicului și dincolo de lacrimi, aici aduce accente de suprarealism în plin realism, în plină distrucție comunistă, în suma de drame și în tragedia care se întîmplă în casa-atelier a patroanei-matroane . Ceea ce este straniu și dureros că cineva îți calcă proprietatea, ți-o ia, face ce poftește cu ea, îți limitează spațiul, te
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
story-ul să fie bine articulat, fraza expresivă și adevărul revelat să nu-mi dea impresia unei "lipituri" artificiale, născute din simțul estetic sau parti-pris-ul ideologic al autorului. Ar rezulta, din descrierea de mai sus, că, îmbătrânind, am devenit partizanul demodatului realism (fie el și psihologic) de tip Dickens, Dostoievski, Hardy, Flaubert, Tolstoi ori Cehov. Nici vorbă. Constat doar că felul în care acești titani au făcut literatură e încă nedepășit. Experiența modernistă a romanului a eșuat lamentabil, și, în afara câtorva vârfuri
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
Gheață, H. H. Catargi, Ion Irimescu, pe care culturnicii epocii îi acuzau de formalism, Lucian Grigorescu, care nu se dezbăra de maniera impresionistă de a picta, pentru care un critic de la Scânteia l-a amenințat că dacă nu-și însușește realismul socialist să se... spânzure, Camil Ressu, care declara, cu un curaj desăvârșit, că nu trebuie să fie urmat în artă exemplul celor care "abia au ieșit din izbe". Dintre scriitorii pe care i-a cunoscut, prezentați cu portrete coerente ori
Întâmplări cu adevărat importante by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7625_a_8950]
-
Rodica Mihăilă La 27 ianuarie 2009 s-a stins din viață John Updike, unul dintre cei mai buni maeștri ai realismului american postbelic, un desăvârșit artizan al stilului și limbii, a cărui operă vastă redescoperă America în suburbiile prospere ale orășelelor de provincie, explorând moravuri, virtuți, vicii, așteptări și dileme ascunse sub aparența unor existențe banale. Prolific și divers, în cei
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
focalizată, scrisă cu economie de mijloace, limitată la detalii și scene care să provoace momente de iluminare. în acest sens, colaborarea cu New Yorker îl va ajuta pe Updike să-și desăvârșească arta nuvelei și să dezvolte o formă de realism care să îi permită mai buna relaționare a lumii materiale cu cea spirituală, a particularului cu universalul. Ca majoritatea scriitorilor care încep să publice după război: Bellow, Mailer, Malamud, Styron, Capote, Sallinger, Cheever, ca să enumerăm doar câțiva, Updike fusese format
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Mailer, Malamud, Styron, Capote, Sallinger, Cheever, ca să enumerăm doar câțiva, Updike fusese format la școala modernismului. Ororile războiului și realitățile dure ale lumii postbelice reclamă însă o reîntoarcere la istorie, o reînvigorare a umanismului, precipitând astfel sfârșitul modernismului și revirimentul realismului. In varianta sa europeană, reflectând scepticismul și criza spirituală din acei ani, neorealismul postbelic conține puternice nuanțe existențialiste și elemente ale absurdului. În Statele Unite, deși realismul existențialist profesat de Sartre și Camus se regăsește la unii scriitori cum ar fi
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
o reîntoarcere la istorie, o reînvigorare a umanismului, precipitând astfel sfârșitul modernismului și revirimentul realismului. In varianta sa europeană, reflectând scepticismul și criza spirituală din acei ani, neorealismul postbelic conține puternice nuanțe existențialiste și elemente ale absurdului. În Statele Unite, deși realismul existențialist profesat de Sartre și Camus se regăsește la unii scriitori cum ar fi Wright, Mailer, Ellison, sau chiar Bellow și Updike, el ia preponderent forma unui realism moral, îndeosebi la scriitorii evrei, sau un realism al moravurilor și instituțiilor
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
postbelic conține puternice nuanțe existențialiste și elemente ale absurdului. În Statele Unite, deși realismul existențialist profesat de Sartre și Camus se regăsește la unii scriitori cum ar fi Wright, Mailer, Ellison, sau chiar Bellow și Updike, el ia preponderent forma unui realism moral, îndeosebi la scriitorii evrei, sau un realism al moravurilor și instituțiilor sociale, ca în cazul lui Updike. Întrebat care sunt subiectele lui preferate, Updike a răspuns într-un interviu că a pornit ca scriitor de la convingerea că "viața obișnuită
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
absurdului. În Statele Unite, deși realismul existențialist profesat de Sartre și Camus se regăsește la unii scriitori cum ar fi Wright, Mailer, Ellison, sau chiar Bellow și Updike, el ia preponderent forma unui realism moral, îndeosebi la scriitorii evrei, sau un realism al moravurilor și instituțiilor sociale, ca în cazul lui Updike. Întrebat care sunt subiectele lui preferate, Updike a răspuns într-un interviu că a pornit ca scriitor de la convingerea că "viața obișnuită de zi cu zi în timp de pace
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
om, pământul, creația pe care o poate concepe. El însuși este o creatură la granița dintre cer și pământ." Tetralogia Rabbit În universul prozei lui Updike speranța grației divine nu este iremediabil pierdută. Fără a recurge până la capăt la un realism existențialist, scriitorul își plasează protagoniștii între tentațiile societății de consum și spaima sau neliniștea la gândul morții, al irosirii (waste), al sfârșitului, între satisfacțiile mediocrității universului domestic în suburbiile înstărite și dorința de evadare, de libertate. Viața e o "fugă
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]