3,026 matches
-
era mai mare în grad ca el și apoi îl ajutase la nevoie... Încurcate-s căile domnului, omule. Asta o spun și pentru că mai adineauri am început să-ți povestesc durerea mea, dar tu ai dispărut ca fumul și ai reapărut călare pe Ducipal... --Și care-i necazul tău, mă rog? --Simt că am să leșin de foame și de sete... -Știam asta, dar nu mă lăsa inima să plecăm din Armenime fără să aflăm tot ce se putea afla... ...Nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
aceleași mișcări, a pășit... țiganca, ducând un fund de lemn pe care aburea o mămăligă ca un boț de aur. Au așezat totul pe masă și fără să privească în jur s-au întors în bucătărie. Într-o clipită, au reapărut ca două vestale ce săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o garafă, iar țiganca purtând un ulcior cu vin. Chipul bătrânului radia de bucurie... Fata a umplut paharele cu lichior, și țiganca a așezat ulciorul cu vin pe colțul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care e culoarea lui preferată! Cu cât îi împroșcam mai mult numele cu noroi, cu atât mă simțeam mai bine. Către final, ajunsesem să cred cu-adevărat că Luke era pe cât de îngrozitor îl descrisesem eu. Chris n-a mai reapărut. Am tot supravegheat ușa întrebându-mă unde se dusese cu Misty. Și ce făceau. Nenorociții! Dar nu exista nici cea mai slabă șansă să mă întristez pentru că Mike și întreaga bandă erau foarte interesați de viața super-stresantă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
hârtia aia strălucitoare să nu mai arate mototolită. Iar când am încercat s-o întind cu unghia, am rupt-o! Pofta mea de zahăr și ciocolată fusese astâmpărată. Așa că teama, care nu putea coexista cu genul acela de poftă, a reapărut. Regretam profund ce făcusem. îmi doream să nu mă fi atins de ou. îmi doream să nici nu fi auzit vreodată de ouăle de Paște. Margaret avea să afle. Și chiar dacă Margaret nu afla, Dumnezeu știa oricum. Aveam să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am nevoie de zece minute ca să-ți dau niște idei pentru săptămâna viitoare. Bea își încrucișează brațele și se holbează la ea. Arată de parc-ar fi pe punctul s-o măcelărească pe Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu foarte rar, eu mă mărit într-o oră. Mi-am amânat luna de miere ca să nu-mi abandonez responsabilitățile de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
al mesajelor telefonice. — Claire. Vivian, a mârâit primul mesaj, robotul înregistrând toate notele tensionate și furioase din vocea lui Vivian. Am înghețat, dându-mi palme fiindcă nu mă învrednicisem să-mi schimb numărul. Trauma masacrului de vineri noaptea mi-a reapărut, proaspătă, în minte. Nu știu unde pizda mă-tii ești, Claire. Am încercat toată ziua să te sun pe mobil, dar se pare că l-ai închis. Ceea ce-mi creează probleme în a da de tine. Lucru pe care știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
minciuni care nici nu ți se cereau, poate, dar în care credeai. Azi, încerci să răscumperi trecutul. Deci, scrii reclamații, contestații, sugestii... Critici și sesizezi și propui. Un adevărat ziarist voluntar! Curajos, gata să ne ajuți pe noi, păcătoșii. A reapărut dosarul politic, ca în ’50, așa ziceai? Și lucrurile nu se vor repeta, totuși, așa zici? Atunci, de ce nu scrii despre toate astea? Acum, riscul e redus și pensia vine lunar... Ne ajuți pe noi, păcătoșii, nu-i așa? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră Sonia, regina barului Levcenco, ținta, în fiecare seară, a unui neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate mesele. Vesela și incoruptibila pradă, un fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pipa și punguța de mătase, fițele arogante față de bieții umili pasageri... aceeași mascaradă de rutină. după divorțul de domnul Bănățeanu și după divorțul de bătrânul Eusebiu și între un divorț și altul și între o căsătorie și alta, fantoma Irina reapare. Vine aproape, aproape, niciodată destul de aproape pentru a încerca să te conecteze, cum speră doctorul Marga. Chipul ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scăfârlia spre rafturile pline de cărți, spre masa cu scaunele înalte, spre birou, spre fotolii, loc destul pentru toate și încă mai rămâne, să te tot plimbi, ca într-o sală de recepții în care n-au venit invitații. Valetul reapare, împingând măsuța cu rotile, pe care trepidează sticla și paharul, clinc-clinc. A, doar știi că nu beau. Valetul Vasile nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar când reia, în sfârșit, conversația, pare absent. — Deci, tot musaca a fost... Al dracului Bazil! A pus suc de roșii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și el, orfanul. Sorbind, după prescripție, din găleata cu ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar nu ia catalogul. Catalogul rămâne, așa, pe catedră, deschis. Musiu măscărici profesorul reapare după-amiaza... oho! Pe strada principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr hâr iuiu hârhâr și încă. Până a reapărut, în sfârșit, după o veșnicie, Marcu Vancea... Se tot bălă bălă, hârâiau hârșâiau țiuiau, smintite, ușile, dulapurile, poate uitase să închidă dulapurile. Tocmai apăruse bătrânul Vancea, filozoful, cum să-i explici aiureala, tocmai lui, atât de sensibil, atât de sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În mod normal, ar fi fost datoria mea, dar cred că Tom era atât de mirat să dea peste M.F.P. într-un context atât de neobișnuit, încât a trebuit să se retragă câteva clipe, ca să-și găsească suflul. Regina lui reapăruse ca prin minune și nu mă îndoiesc că inima îi bătea nebunește, amenințând să-i spargă pieptul bolnav de dragoste. Rufus era mult mai calm decât fusese la telefon, în după-amiaza aceea. Șocul începuse să se mai atenueze și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo ? mă uit la ea uluită. — În fiecare zi, spune mirată. Sunt În comitetul de asistență socială. — Bună ziua din nou ! spune Phillip vesel nevoie mare, reapărând cu trei pahare. Zâmbește către Katie și-i dă un pupic pe obraz, iar ea Îi răspunde cu un surâs. Și, fără veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trebui să încerci și tu. Zi, cine era David Barrow? — Am uitat să plătesc o prostie de factură, zic. Ce tupeu pe capul lui! Auzi, să mă sune acasă! — Aa, că mi‑ai amintit. Stai așa... Dispare un moment și reapare, cu un teanc de plicuri în mână. — Le‑am găsit sub pat când am făcut curat și astealalte erau la mine pe masă... Probabil le‑ai uitat în camera mea. Are o grimasă. Cred că și astea sunt tot facturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze se întoarce în dormitor. — Ei! Cum merge? Tresar vinovată, clichez repede pe SEND, fără să mă obosesc să mai verific suma totală, ies de pe internet și mă uit iar în ecran, exact la timp ca titlul Capitolul întâi să reapară pe ecran. — Văd că muncești, nu glumă, zice Suze, clătinând din cap. Cred c‑ar trebui să mai faci o pauză. Cât ai scris? — Ă... destul de mult. — Pot să citesc și eu? Și, spre spaima mea, se apropie de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Deodată, o aude cum chicotește. Ce-i așa amuzant? Pantalonii dumneavoastră. Ce-i cu ei? Într-o zi sau două, o să vi se vadă posteriorul - s-a tocit țesătura. Fir-ar să fie. Îi cârpesc eu, dacă doriți. Zâmbetul lui reapare. 10 Croitoreasa satului e bucuroasă că Lan Ping îi ține companie la cusut. Lan Ping lucrează la pantalonii lui Mao, pe care i i-a adus Micul Dragon. Nu știe unde o va duce cusutul. E conștientă că el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acești nemuritori. Da, l-am cunoscut pe marele comte de Saint-Germain. Nu mă îndoiesc că ați auzit despre el. Sau despre Saint-Alban, un alt nume sub care mai este cunoscut, decapitat din ordinul împăratului Dioclețian la 303. În 411 a reapărut la Constantinopol sub numele de Proclus, mare filozof neoplatonician. În 1211 se numea Roger Bacon, iar în 1375... Numele Christian Rosenkreutz vă spune ceva? A fost fondatorul societății secrete „Rosa Cruce”. A mai apărut apoi la Veneția, Pisa, Milano, Dresda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu? Din cauza lipsei de somn? Dar nu-i stătea deloc în fire. Trebuia să fie de vină prostul ăla de băiat. Oare va putea într-adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]