2,574 matches
-
mult aici, cu Tavi. Tavi nu tresări, deși stăpâna întinsese mâna să-l mângâie. Un gest aiurea, în aer, Tavi era deja lângă fereastră, iar doamna nu voise, de fapt, decât să-și îngăduie o pauză de respirație, să-și recapete suflul, înaintea marii scene finale. Într-adevăr, părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-ar îngădui o infimă incizie, ar țâșni ceva unic. Puroiul și flacăra și aurora boreală! Geniul, crima, nebunia, iadul orbitor, inimaginabilul! Dacă apucăm cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic! Sau doar o bâlbâială morbidă, poate? O bâlbâială bolnavă nu ne-ar înspăimânta mai puțin, te asigur. A găsit, genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar putea recrea lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu ceștile de cafea. Comise câțiva pași legănați, nesiguri. Se legăna, parcă, amețită, șchiopăta, se clătina, emoție, ce-o fi fost. Se învârti, fără rost, câteva clipe, în jurul fotoliului. — Vino, am să-ți arăt opera lui. Hai, vino. Glasul își recăpătase vibrația, termicitatea. Avansa prudent, clătinându-se pe stânga, se îndreptau spre ușa din fundul sufrageriei. Trecură printr-un scurt vestibul gol, ghidul deschise o altă ușă. — Aici e dormitorul lor. Un dormitor alb, pat dublu. O cuvertură de lână groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și suspin. — De când cu devastarea apartamentului, cu spaima aceea, pogromul acela... stau mai mult aici, cu Tavi. Tavi nu tresărise, deși stăpâna întinsese mâna să-l mângâie. Un gest aiurea, Tavi dormita sub fereastră, departe, Tereza voise doar să-și recapete suflul, probabil. Va fi nevoie de eroi, așa ai spus. Înlocuitori de eroi, așa ai spus. Când se va ridica, cândva, capacul de pe cazanul în care am fiert cu toții, duhoarea va fi insuportabilă. Viermii și puroaiele și mucegaiul vor năvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele. Șarpele, spirala timp. Corpus serpentinum... monstrul tricefal capătă trupde șarpe. Nu mai este oroarea făcută să sperie, nu, nu, monstrul își recapătă dimensiunea reală, la picioarele omului. La picioarele omului, Bombonel! Pentru că adevărata divinitate ești dumneata, Bombonel, vulnerabilul homo... adus în centrul secvenței, sub chipul lui Apollo. Așa l-a văzut renaștererea noastră. A noastră, Hypocrat. Mediterana europeană te-a pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vulnerabilul homo... adus în centrul secvenței, sub chipul lui Apollo. Așa l-a văzut renaștererea noastră. A noastră, Hypocrat. Mediterana europeană te-a pus pe dumneata, Apollo, în centrul secvenței. Ești Apollo, asta ești, Bombonel! La picioarele dumitale, monstrul își recapătă adevărata dimensiune... Nici în taxi, Dominic nu se liniștise. Doctorul stătea în față, lângă șoferul tânăr și tuciuriu. Tolea în spate, turuind. — Apollo sau Christ, n-are importanță. Mereu am stat noi între frumusețe și crez, cunoaștere și credință. Atena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întoarcă acasă, pentru amânata reîntâlnire cu mama sa. Și, chiar când pășea în hol, a zărit o pacientă dusă pe targă către sala de operație. Era doamna Weinberg. Din câte mi-a spus doctorul, a murit fără să-și mai recapete cunoștința. O întâlnire neașteptată Am bătut câmpii preț de zece pagini, cu unicul obiectiv, până acum, de a mă prezenta cititorului și de a pregăti decorul pentru povestea pe care sunt pe cale să o depăn. Nu sunt eu personajul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iar în domeniul filozofiei, un personaj celebru și respectat. Din motive pe care nu mi le amintesc acum, a suferit o criză spirituală și o cădere nervoasă. În timp ce începea să se însănătoșească, a decis că singura cale pentru a-și recăpăta sănătatea era să se întoarcă în trecut și să își ceară umil iertare de la toți cei pe care îi nedreptățise sau îi vătămase vreodată. Dorea să se curețe de vinovăția care cocea pe dinăuntrul lui, să își ușureze conștiința și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar ultimul lucru pe care și-l dorea acum Aurora era agitația. Potolită și lovită, încă bântuită de lucrul oribil care i se făcuse, nu mai tânjea decât după un respiro calm și fără evenimente, o șansă de a-și recăpăta puterile. Tom mi-a vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri prelungite și posomorâte. Cu toate acestea, își amintea de lunile petrecute cu ea ca de o perioadă fericită, o vreme a solidarității și afecțiunii reciproce; acum că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a solidarității și afecțiunii reciproce; acum că își regăsise sora, trăia plăcerea necontenită de a putea să își asume din nou rolul de frate mai mare. Era pentru ea prieten și protector, îndrumător și sprijin, era o stâncă. În timp ce își recăpăta puțin câte puțin vechea vigoare și vervă, Aurora a început să se gândească să își ia o diplomă de echivalare a bacalaureatului și să se înscrie la colegiu. Tom a încurajat-o să își pună planul în aplicare, promițând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să mă ducă la altar, cum ai făcut tu cu mama, când s-a căsătorit. Mi-a spus că o face cu plăcere și deodată totul a fost iar ca pe vremuri și am început să mă simt fericită. Îmi recăpătasem fratele. Mă măritam cu David, și Lucy, mica și uimitoarea mea Lucy, stătea iar cu mama ei - mama ei imatură și proastă, care începea, în sfârșit, să se maturizeze. Ce altceva aș mai fi putut cere? Aveam tot ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
co-dependent. Am un vis care-mi revine mereu, În care eu sunt Superman și cad din cer. Câteodată, când mă aflu la ședințe, mă trezesc uitându-mă În jur și Întrebându-mă „Cine dracu or mai fi și ăștia ?“ Își recapătă suflul și mă fixează. Ochii Îi sunt mai Întunecați decât i-am văzut vreodată. — Am cunoscut o fată Într-un avion. Și... În urma acestei Întâlniri, viața mea s-a schimbat. Emoția din piept Îmi crește vertiginos. Mi se pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să explodeze și, când îmi zăresc reflexia în oglindă, sunt roșie ca sfecla la față. — Poate ar trebui să vă opriți azi, zice bărbatul, privindu‑mă îngrijorat. — Da, zic. Poate că da. Iau o gură de apă, încercând să‑mi recapăt suflarea. Cred că problema e că nu sunt obișnuită cu aparatele americane. — Se poate, zice bărbatul, dând din cap. Te pot induce în eroare. Firește, ăsta - adaugă, lovind vesel cu palma aparatul - e nemțesc. — Aha, zic după o pauză. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rece. De la vânt. Îmi vâr mâinile în buzunare și îmi încleștez maxilarele, accelerând pasul și încercând să nu mă gândesc la nimic. Dar în suflet mi se cuibărește o spaimă fără nume; o panică surdă, care crește. Nu mi‑am recăpătat slujba. Nu am nici măcar promisiunea unei slujbe. Ce‑o să‑i zic lui Suze? Ce‑o să‑i zic mamei? — Ce‑o să fac cu viața mea? — Băi! Ferea! strigă cineva din spatele și, spre groaza mea, văd că am ieșit de pe trotuar, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor?... Toinette nimerise, în sfârșit, mâneca și își recăpătă brusc siguranța. Abandonă lucrurile pe care zadarnic încercase să le ascundă și trecu prin fața soțului său fără să-i răspundă. Venise momentul punctului pe i și era mai dispusă ca niciodată să-l pună. Se așeză cu demnitate, își pieptănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pământ («de la Averescu!», se hlizeau ei, de parcă generalul li-l Înmânase dimpreună cu o strângere de mână - așa-i când ești «basarabean de-al nostru, din Babele, Ismail») - dar ce folos? Oamenii nu mai erau suflete, scăpaseră de robia duho-rusească, recăpătaseră libertatea, primiseră și pământ, Însă... Însă, așa... - Se vede că libertatea ceea nu-i ca o bucată de pâine: ți se dă, tu o iei, o mănânci... Libertatea-i ca tabla-nmulțirii: trebuie să trudești la ea, pân-o-nveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
măi? Și Încă ortodox de-al meu?» - Creștin-rus, zic. Tot creștin și tot rus era, În 1878 când, ca mulțumită pentru ajutorul nostru dincolo de Dunăre - spun: ajutor, pentru că ei l-au cerut - ne-au ciupit județele din Sudul Basarabiei, cele recăpătate după Războiul Crimeii. Ce răspundeau ei, când erau acuzați de răpire, de furt? - Ei, ce... «Tătucă, suflețel, frățioare...» «cum adică, noi vă dăruim independența, vă dăm pe deasupra Dobrogea - și voi, nerecunoscătorilor, ziceți că v-am furat câteva județe pârlite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
reîncarce bateriile. Acum Susan abia aștepta s-o revadă pe Milly a doua zi de dimineață. — Am ajuns. Nick s-a chinuit, câteva secunde, cu cheia de la intrare, apoi s-a prăbușit în cameră. A reușit însă rapid să-și recapete demnitatea. Stând unul lângă celălalt în baie și spălându-se pe dinți, Susan i-a zâmbit bărbatului în oglindă. — A fost plăcut, nu? —Grozav, a remarcat el clătinând din cap și punându-și pastă de dinți pe periuță. Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
putea să aibă și un alt efect. Îmi închipui că Paul a fost supărat, nu? —A fost terminat. Deși trebuie să recunosc că restul familiei nu-i împărtășește sentimentul. Sinceră să fiu, suntem, mai curând, ușurați. Părinții mei și-au recăpătat speranța că Paul o să întâlnească acum pe altcineva, o fată mai, ei bine, mai cu frică de Dumnezeu. Deci relația s-a încheiat? Temându-se că propria ei șansă de a avea un viitor lipsit de umbra lui Deborah, Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în mașină târnăcoape și lopeți, nu se simțea în stare să sape o groapă în care să încapă doi oameni și o cămilă. Se uită apoi la fața lui Abdul, care respira mai bine, dar era departe de a-și recăpăta cunoștința. îi dădu din nou să bea și constată că în mașină erau două bidoane pline cu apă, unul cu benzină și mâncare suficientă. Se gândi îndelung; știa că trebuiau să plece de acolo cât mai repede, dar habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de capul tău, de-o mie de ori mai bine. Era ca și cum ar fi luat-o de la început cu mai multă minte decât atunci când se prostise până într-atât încât să-și lase baltă școala de focul măritișului, iar numele recăpătat după divorț, Mirela Dogaru, parcă ar fi readus-o lângă taică-său și maică-sa și frățiorul ei Vlăduț, amintindu-i că mai are și familia asta, pe lângă cea a prietenelor. Începuseră s-o viziteze de-acum și neamurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și, urmărindu-i privirea, am constatat că ținta era instalația mobilă. — Vă place? — Dvoastră ați făcut-o? Întrebă el, examinându-mă gânditor. Am arătat cu mâna spre uneltele ce zăceau de jur Împrejurul meu, pe podea. Acum, că Felice plecase, locul Își recăpătase oarecum aspectul normal. — După cum se vede. — E foarte reușită, Încuviință el din cap. Foarte expresivă. — O, vă mulțumesc! Îmi revenisem, practic. Nimic nu ridică moralul ca un strop de critică de artă făcută de un polițist. — O clipă, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
atât de albaștri Încât păreau Încărcați cu electricitate, impresie la care contribuia și părul de pe ceafă, pe care i-l ciufulisem. Rămăsesem amândoi fără suflare și, o vreme, n-am putut rosti nici un cuvânt. Eu eram foarte ocupată să-mi recapăt echilibrul. Sângele Îmi curgea cu atâta rapiditate prin vene că amețeam. — Și cine e persoana cu care locuiești? am Întrebat eu Într-un final, cu diplomația ce mă caracterizează. Mi-am luat mâinile de pe ceafa lui, cam fără chef. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care era Închisă. El a sărit cât colo, ca și când atingerea mea l-ar fi ars. Am tras de ușă și a ieșit afară Într-o clipită. Își parcase mașina chiar În dreptul treptelor. Odată ajuns lângă ea, a părut să-și recapete ceva din stăpânirea de sine. — O să te sun eu, spuse, apăsând mult pe cuvântul „sun“, de Îndată ce aflu noutăți, OK? — Prea bine, i-am zâmbit eu dulce. De-abia aștept. Mă privi cu asprime și-mi zise: — Ești mânjită de ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Derek Își relua lecțiile la sală. Avea dreptate Lou: arestul părea a nu-l fi afectat deloc. Era la fel de relaxat ca Întotdeauna. — Dar, urăsc și să mă gândesc că Rachel e În locul ăla, indiferent de ce-ar fi făcut. Își recăpătase controlul și stătea mai dreaptă pe scaun. — Gândul ăsta e insuportabil, repetă ea, scuturând din cap. Cum arăta? — Frumoasă ca Întotdeauna. — Supărată pe tine? Am dat din cap că da. — Firește, ce Întrebare toantă... Sam, i-ai spus că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]