5,656 matches
-
în care se lasă citită dorința de a evada, de a reveni la esența oricărei arte: libertatea. Încă un element care probează finețea analistului, propaganda nu este tratată în bloc, avem, mai degrabă, o fenomenologie a propagandei care include actul receptării. Ingineriile uneori sofisticate, alteori grotesc și insalubru de simple ale propagandei reclamă un ochi versat și un mind game pe care atât actorii politici, cât și cineaștii sau spectatorii învață să-l joace și pe care Cristian Tudor Popescu îl
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
trecut, lumea se desface, ușor, ușor, scoțînd la lumină fapte și lucruri nerostite niciodată pînă la capăt, gri-urile orașelor și, deopotrivă, ale protagoniștilor. Piesa este cu adevărat superbă și extrem de emoționantă, cu multe trepte de lectură și ofertantă oricăror receptări și analize, este un palimpsest de chipuri și identități ce se potențează unele pe altele, ce aduc pe scenă o tensiune fantastică, mai ales în jocul cîtorva actori, o tensiune acumulată progresiv,care devine, uneori, sufocantă, insuportabilă. Citind piesa, am
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
de Simona Popescu, Editura Polirom, Iași, 2011, 781 p. Deși Gellu Naum a plecat dintre noi de peste un deceniu, opera sa a așteptat până acum să fie editată în mod științific. Dornică să recupereze timpul pierdut în perioada comunistă, când receptarea poeziei sale a fost oarecum ocultată - din motive politice binecunoscute -, critica noastră a preferat să ne furnizeze mai întâi studiile și eseurile de care opera lui Gellu Naum fusese privată. S-a încetățenit astfel, dintr-o insuficientă cunoaștere a întregului
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
studiile și eseurile de care opera lui Gellu Naum fusese privată. S-a încetățenit astfel, dintr-o insuficientă cunoaștere a întregului (și în special a volumelor de dinainte de realismul socialist), o prejudecată care, ca toate prejudecățile, departe de a susține receptarea poetului, o blochează, prin reducerea întregii opere la numitorul comun al unei singure coordonate: prejudecata „suprarealismului” sau, pentru exegeții mai puțin atenți la subtilitățile teoretice, a „avangardismului” lui Gellu Naum. Singura excepție în acest cor al prejudecăților a constituit-o
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
este foarte dificilă, din cauza particularităților proiectului literar al lui Gellu Naum. Chiar dacă era întru totul în măsură să îngrijească o ediție critică, fiind cea mai bună cunoscătoare a operei lui Naum, Simona Popescu a decis că este mai util, pentru receptarea poetului, să alcătuiască mai întâi o ediție științifică, în care accentul să cadă asupra 1) redării corecte a textului, și 2) refacerii arhitecturii interioare a operei. Ediția este concepută în trei volume: primul e dedicat poeziei (cu excepția volumelor pentru copii
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
e ceea ce s-ar putea numi „un caz”. Mă refer aici atât la problema identitară - evreul din România emigrează definitiv în Statele Unite în a doua jumătate a anilor ’80 - sau la experiența deportării în Transnistria în timpul copilăriei, cât și la receptarea accidentată a operei. De fapt, receptarea sa este într-atât de polarizată, încât, la o privire de sus, ea poate semăna a clivaj. Norman Manea face parte din specia rarissimă a scriitorilor români care au avut mai mult succes în
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
un caz”. Mă refer aici atât la problema identitară - evreul din România emigrează definitiv în Statele Unite în a doua jumătate a anilor ’80 - sau la experiența deportării în Transnistria în timpul copilăriei, cât și la receptarea accidentată a operei. De fapt, receptarea sa este într-atât de polarizată, încât, la o privire de sus, ea poate semăna a clivaj. Norman Manea face parte din specia rarissimă a scriitorilor români care au avut mai mult succes în exteriorul țării decât între granițele ei
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
Valeriu Cristea, care i-au citit întotdeauna cu atenție cărțile. Contribuțiile lor, destule rămase în publicistica vremii, sunt revalorificate cu acribie de un critic preocupat în egală măsură de operă și de comentariile ei. În paranteză fie spus, interesul pentru receptare, conștiința că opera survine în actualitate la pachet cu glosele despre ea, dar și nevoia de precizare a metodelor de lucru, compun aerul de familie specific generației actuale de critici. Cărțile lui Andrei Terian sau Paul Cernat, pentru a menționa
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
Cu modestia care o caracterizează, Simona Popescu a preferat să vorbească mai ales despre dificultatea de a scrie un studiu introductiv la proza lui Gellu Naum. Eu, însă, simt nevoia să insist asupra meritelor ediției și asupra modificării grilei de receptare a scriitorului, pe care aceasta o operează în chip evident. Cu atât mai mult cu cât, datorită ei, se schimbă chiar modul în care receptăm avangarda, la scară istorică. Astfel, o primă certitudine este aceea că proza lui Gellu Naum
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
cele ale lui García Lorca, Dámaso Alonso sau Miguel Hernández, care atestă fascinația exercitată de opera lui Góngora asupra artiștilor din Spania și din America Latină. Ilustrațiiile lui Picasso la cele Douăzeci de poeme de Góngora sunt relevante în acest sens. Receptarea operei lui Góngora de-a lungul secolelor s-a aflat, și ea, sub zodia barocului pe care l-a ilustrat pe deplin. În timpul vieții poetului, reacțiile cititorilor au fost cum nu se poate mai antinomice, pendulând între admirație și negare
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
ales un artist, nu are identitate dacă nu se distinge de ceilalți. Mă întristează și mă plictisește să constat că în literatura noastră avem scriitori atât de mulți și de buni, complăcându-se în captivitatea unui tipar stas, pe care receptarea critică, mai mult sau mai puțin obiectivă, îl consideră datorită unei inerții inexplicabile, singurul gir al valorii.” Parcă, totuși, teoria cu care se mândrește poeta seamănă puțin cu inventarea roții: căci fiecare scriitor autentic stă sub semnul acestui adevăr ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
de inițiere (pregnant culturală) în poetica lui Mircea Ivănescu. Lucrul se confirmă și în ultimul paragraf. Istoria literaturii, văzută de obicei ca aglomerare infinitezimală de poeți afini, e tăiată în două dintr-o perspectivă lărgită, nu foarte îndepărtată de teoriile receptării și de sondarea imaginarului colectiv: „O ultimă întrebare pe care, alcătuind antologia, n-am putut să nu mi-o pun: de ce, la o primă întâlnire, poezia lui Mircea Ivănescu poate să pară dificilă? Adevărul e că noi nu ne întâlnim
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
apreciat, diluarea epicului și utilizarea prozei ca vehicul problematizant - metodă comparabilă mai degrabă cu poetica generației ’80, a punctat Carmen Mușat, în special cu scriitura lui Gheorghe Crăciun. Inevitabil, discuția a ajuns și la textul Felix culpa, punct nevralgic al receptării românești a lui Norman Manea. Astăzi, textul se citește ca o analiză calmă și echilibrată a implicării unui intelectual de renume internațional într-o aventură politică, a mai spus Carmen Mușat. Așa a fost citit și în străinătate, a confirmat
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
într-o cameră este însă entitatea”. În finalul discuției, Paul Cernat a concluzionat că Norman Manea este, ca și Mihail Sebastian la vremea sa, un intelectual critic și singur, remarcând că Jurnalul acestuia din urmă a servit ca paratrăsnet la receptarea Întoarcerii huliganului. În aceeași notă, intervenind din sală, Ion Vianu a expus sintetic o frumoasă concluzie a discuției: „Norman Manea îi spune lui Eliade ceea ce Sebastian n-a îndrăznit să-i spună”.
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
un deceniu din „Observator cultural” (la care a participat un număr considerabil de scriitori și critici), Întâmplările în irealitatea imediată ale lui Max Blecher ocupau o poziție de frunte, atestând faptul că prozatorul a recuperat, în sfârșit, din deficitul de receptare. Fără a face procese de intenție cuiva, merită spus totuși că lectura lui Blecher a întâmpinat, de-a lungul timpului, piedici de facturi diferite. Pe lângă sexualitatea bizară (fetișistă și proiectată asupra imaginarului infantil), la fel de puțin comodă în interbelic ca în
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
Iulian Băicuș, Max Blecher - un arlechin pe marginea neantului -, simpatia față de scriitorul interbelic a rămas, din păcate, strict declarativă. Astfel încât volumul lui Doris Mironescu, Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei , vine la țanc. El umple un gol atât în istoria receptării prozatorului, cât și în istoria genului biografic în sine. Cine - și de pe ce poziții - se mai încumetă să scrie o biografie după ce moartea autorului a fost proclamată zgomotos de atâtea ori? Tânărul universitar ieșean își ia de la început toate precauțiile
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
gest ultim, să locuiască sub cerul liber, departe de lumea dezlănțuită. Cu puțin noroc, el poate fi văzut, mai ales duminica, în sălile Bibliotecii Naționale din Copenhaga, studiind literatura patristică.” Personaj atipic, Monciu-Sudinski e și un scriitor plin de spectaculozitate. Receptarea critică a operei sale a fost, cum spuneam, modestă - ba chiar am putea spune că ea abia începe. Studiile de care am cunoștință au speculat îndeosebi partea de insolit, de absurd, de grotesc a situațiilor descrise în prozele lui. A
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
Răzvan Voncu B. Fundoianu - Opere I. Poezia antumă, Seria Fundoianu - Fondane, ediție critică de Paul Daniel, George Zarafu și Mircea Martin, cuvânt înainte și prefață de Mircea Martin, postfață de Ion Pop, cronologia vieții și a operei și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu, București, Editura Art, 2011, 386 de p. Poate o ediție critică să influențeze valutarea unui scriitor și să reconfigureze canonul istoric cu care operă m? Teoretic, nu. Mai ales când este vorba de un autor care, prin
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
zăbovim, însă, puțin asupra biografiei operei. Fundoianu, în ipostaza sa românească, mai mult decât în cea franceză, a fost un risipitor, care, pentru adevărurile sale de conștiință, a sacrificat prietenii și alianțe în măsură să-i ofere o mai bună receptare. El și-a îndepă rtat prietenii (pe colegii de generație avangardiști) și și-a radicalizat adversarii (extrema dreaptă și naționaliștii), plecând apoi în Franța în 1923, exact înainte ca schimbarea de paradigmă culturală să scoată România din provincialism, sincronizând-o
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
exact înainte ca schimbarea de paradigmă culturală să scoată România din provincialism, sincronizând-o cu Occidentul. M-aș feri să afirm că Fundoianu și-a ratat opera - ediția de față probează contrariul -, dar, mi se pare cert, și-a ratat receptarea. În orice caz, poziția de rangul al doilea pe care o ocupă în canonul interbelic are legătură nu atât cu conținutul operei, cât cu dispariția scriitorului din prim-planul vieții literare românești, urmată de tragica și prematura sa moarte la
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
coloană vertebrală a unei eventuale monografii; există nu mai puțin de 3 (trei) note asupra ediției, una vizând întreaga ediție, cealaltă fiind preluată de la volumul din 1978, iar ultima precizând în ce constau notele particulare ale volumului de față; sinopsisul receptării, impecabil întocmit de aceeași Roxana Sorescu, ne oferă tot ce se poate ști în această materie; nu lipsește nici indicele alfabetic al poeziilor; din dorința de completitudine, este reprodus, pe post de postfață, un excelent studiu mai vechi al lui
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
lucru nu se aplică doar strictei actualități, ci și celor care, având .simțul mărețieih, indiferent de epocă, sunt capabili să perpetueze miracolul. Nietzsche a intuit această situație și a descris-o în termeni categorici: ....corespondent a dintre faptă și receptarea ei este luată în calcul și vizată întotdeauna când se acționează, atât în cadrul celor mai mici, cât și al celor mai mari evenimente; iar cel ce vrea să dea trebuie să ia seama să găsească primitori pe masura darului sau
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
Acest lucru nu se aplică doar strictei actualități, ci și celor care, având „simțul măreției”, indiferent de epocă, sunt capabili să perpetueze miracolul. Nietzsche a intuit această situație și a descris-o în termeni categorici: „...corespondenț a dintre faptă și receptarea ei este luată în calcul și vizată întotdeauna când se acționează, atât în cadrul celor mai mici, cât și al celor mai mari evenimente; iar cel ce vrea să dea trebuie să ia seama să găsească primitori pe măsura darului său
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
biograf al scriitorului. Prefața Nicoletei Sălcudeanu, pe de altă parte, aduce puncte de vedere interesante asupra povestitorului și publicistului Bălăiță (pe care îl consideră, pe bună dreptate, un prozator în travesti) și, împreună cu un comprehensiv Dosar de presă, ce adună receptarea volumelor antologate aici, furnizează cititorului un aparat critic complet și exhaustiv. Cum spuneam și cu altă ocazie, asemenea ediții îți oferă bucuria lucrului bine făcut și, totodată, accesul facil la un instrument de cercetare demn de încredere. Cât despre literatura
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
Nici măcar Barbu și comilitonii n-au atacat-o așa cum știau s-o facă mai bine. Insultând, calomniind, denunțând. Criticii autentici au lăudat-o, cum spuneam, fără excepție. (Mulțumindu-se să noteze, în treacăt, câte o rezervă, ici și colo). Or, receptarea aceasta, plină de amenitate, nu e deloc pe gustul poetei. O găsește, dacă înțeleg eu bine, mortificantă. Pentru ca o carte (sau o operă) să trăiască, ea are nevoie de șocuri: negări, contradicții, dezbateri, polemici. Ce se întâmplă, însă, cu receptarea
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]