1,130 matches
-
mo dernă, o întreprindere, o familie, o persoană sunt cerute de o nece sitate oarecare, sunt ele expresia unui determinism? Pot fi expli cate, acceptate ca fiind îndreptățite? Am numit această capacitate uimitoare a oamenilor de a-și crea și recrea posibilele și imposibilele imaginație zămislitoare de lumi. 4. Colțul cu Cioran Cioran și exilul în limba Celuilalt S-a considerat întotdeauna un "metec", un străin, pentru sine, pentru ceilalți, pentru Dumnezeu. Dar cea mai teribilă înstrăinare, pe care Cioran nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Astfel în viziunea celor doi autori, logosul, limbajul nu este dominat de „instinctul cunoașterii, adevărului” ci de „instinctul estetic”, prin urmare gânditorul nu mai este chemat să prindă lumea în exactitatea ei (aceasta este o iluzie) ci pentru a o recrea artistic; „este imposibil să fixezi definitiv conținutul conceptual al cuvintelor. Cunoașterea lumii prin intermediul limbajului este deci imposibilă. Cu putință este să fixezi conținutul reprezentativ al cuvintelor. Arta este deci cea care devine posibilă prin intermediul limbajului...” (apud A. S. Janik, în „Secolul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
P. Ricoeur în Metafora vie ne atrage atenția că „referința metaforică” deși este prezentă, ea nu este totuși una directă, primară, „tare”, aspecte specifice enunțului literal, ci una indirectă, secundară, „slabă”, pentru că „vederea metaforică este o <<vedere ca>>”. Enunțul metaforic recreează realitatea prin ficțiune, organizând astfel lumea noastră și aducând un spor de sens, înțeles, prin punerea în scenă a unui „adevăr metaforic". Limbajul- obiect în Metafora vie este discursul literar, care are atât o funcție poetică cât și una retorică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
structuraliste care sînt cîteodată calificate drept "sociologice". În această secțiune voi argumenta că nici una dintre principalele definiții clasice ale unei științe sociale nu poate servi ca model pentru definirea relațiilor internaționale ca disciplină independentă. Totuși, atunci cînd disciplina a fost recreată în America, după război, teoria sa de bază - realismul - oferea un aparat conceptual care făcea cu putință identificarea unui obiect distinct. Realismul a devenit astfel inevitabil legat de imaginea despre sine a disciplinei și a comunității sale academice. O disciplină
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
oamenii de stat se pot încă întîlni, însă capacitatea lor de persuasiune este redusă, pentru că ei nu mai vorbesc aceeași limbă" (Kissinger 1969: 12). Referirea lui Kissinger la un limbaj comun nu era întîmplătoare. Preocuparea sa principală era cum să recreeze o "cultură comună", care să permită diplomației să-și joace rolul. La un moment dat, Kissinger (1969: 57) chiar scrie că cea mai mare necesitate a diplomației contemporane este un concept comun de "ordine". Astfel, stabilirea unui limbaj comun, în ciuda
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
astfel de alegeri individuale (Jervis 1976). De asemenea, Alexander George (1979) pro-pune o cercetare care să urmărească procesul, în loc să asume pur și simplu raționalitatea alegerii pe baza comportamentului. În fine, unele cercetări ale sistemelor de convingeri (Little și Smith 1988) recreează întreaga viziune asupra lumii și se situează prin aceasta dincolo de teoria behavioralistă a acțiunii. Expulzarea dezbaterii normative La mijlocul anilor '80, Holsti (1985) deplîngea lipsa unui nucleu normativ în economia politică internațională. Deși propria lui încercare de a îmbina criteriile explicative
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
resurse care sînt în general considerate ca fiind de prim rang. Prestigiul, la rîndul său, este schimbat pe anumite compensații sau atenții. Uneori, astfel de acorduri asupra măsurilor și a modurilor de acțiune, dacă sînt împărtășite pe scară largă, pot recrea diplomatic ceva asemănător presupusei balanțe mecanice a puterii (Kivi 1996). La un al doilea nivel al observației, faptul că balanța puterii există ca un construct social înseamnă că nu-l putem lăsa pur și simplu deoparte pentru că am descoperit că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
detronarea fastuoasă" a autorității și a gândirii centrate se reînnoiește, la un alt nivel și sub o altă formă, un interes subteran pentru ele. În aceeași mișcare de înlăturare a conceptelor "tari" se încadrează și înlocuirea lecturii reconstructive, care ar recrea un spațiu al semnificaților incluși de autor în propria operă, cu o lectură deconstructivă, derridariană, în care textul însuși își produce semnificațiile, fără a mai face referire la vreo instanță superioară. Când autoritatea a decăzut, doar colajul mai poate defini
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează, înseamnă că acesta nu deține decât rolul secund, provocarea aparținând, de fapt, obiectului sedus: "Subiectul nu poate decât să dorească, numai obiectul poate seduce"553. Seducătorul, devenit el însuși obiect al seducției, recreează efectul unei mișcări arhetipale care nu poate da greș. Astfel, seducătorul nu posedă argumente, el reprezintă prototipul estetului care se ghidează după logica enthousiasmos-ului. Tocmai de aceea seducătorul nu poate fi nici mincinos, nici întruchiparea figurii manipulatorului și nici măcar un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre Văcărești prin Încercarea de a pune ordine În albia limbii. Nu putem zice: a crea o limbă, pentru că Ienăchiță nu se gîndește pe sine decît ca un dregător În lumea gramaticii. N-are insolența, superbia geniului care vrea să recreeze totul vrea numai să ferească pe alții de greșeală și să Îndrepte proastele obiceiuri ale vorbirii. Artist, totuși, În fundul sufletului său, nu Împinge rigorile sale morale și scriptuale pînă la despotism. Lasă și plăcerii un loc În acest scenariu al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rare și convenționale (viața firei, pomu-nădejdii, comu-nbilșugării, ușa-nădejdii, steaua simțirei), dintre acelea care, din pricina repetiției, și-au pierdut orice sens liric. Iancu nu se ostenește să le Înnoiască sau nu-și dă Încă scama de rolul lor În poezie. Metafora recreează, În genere, universul stabilind legături noi Între lucruri, imposibile pe altă cale. Ea poate zdruncina logica și poate impune o ordine nouă În univers: aceea a imaginației. Comparația și celelalte figuri ale vechii retorici confirmă (și, la poeții buni, adîncește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin a povesti sau prin a scrie. În textul de deschidere, O zi din viața lui Nae Stabiliment, protagonistul „exersează”, înregistrând sunetele din jurul său, modul de a vorbi al unor navetiști dintr-un compartiment de tren. Are ochii închiși și recreează mental prezențele celor din jur doar după felul lor de a se exprima. Uneori deschide ochii, apoi îi închide la loc și „încearcă să developeze ce a fotografiat în fracțiunea de secundă cât a avut pleoapele despreunate”. Povestitorul Nae Stabiliment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
Charlie Hebdo este subtil și curajos prezentată de Vasile Dîncu drept "proprietara unui narcisism și a unui excepționalism tot mai intolerant..."181. Drept argumente sunt aduse rezultatele clare ale unor sondaje de opinie din 2012 și 2013182. Dușmanul există, este recreat la nevoie, iar respingerea și stigmatizarea lui se accentuează pe fondul decapitărilor și al oribilelor execuții ale celor de la ISI. În termenii lui Vasile Dâncu, se "creează o minunată cutie de rezonanță pentru aceste emoționalități"183. Așa cum știm cu toții, Franța
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pe temutul Vișnu, unul din zeii care alcătuiesc trinitatea sacră a hindușilor, drept marele nostru patron, deoarece Vișnu, prin cea dintîi dintre cele zece incarnări terestre, a sanctificat pentru vecie balena. Cînd Brahma sau zeul zeilor s-a hotărît să recreeze lumea, după una din distrugerile sale periodice, el a dat naștere - ne spune Shastra - lui Vișnn, pentru a conduce această operațiune; dar Vedele, aceste cărți mistice, a căror lectură pare să-i fi fost indispensabilă lui Vișnu înainte de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lucrării, regimurile leniniste aspiră să creeze o lume post-politică prin exacerbarea însăși a mijloacelor politice care le stau la dispoziție în acest sens. Ne putem întreba: cum funcționează în cadrul regimurilor leniniste premisa socio-constructivistă conform căreia actorii internaționali își creează și recreează permanent identitățile prin intermediul intercțiunilor dintre ei înșiși, pe de o parte, respectiv a interacțiunilor dintre actori și structurile internaționale? Cum au apărut regimurile leniniste și cum s-au dezvoltat în conformitate cu această viziune, pe care par să o contrazică? Pentru a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dezvoltarea culturală a personalității, și este caracterizat prin absența diverselor solicitări și presiuni profesionale sau sociale, desemnând un ansamblu de preocupări cărora individul poate să li se dedea de bună voie, fie pentru a se odihni, fie pentru a se recrea, pentru a-și dezvolta formarea și informarea dezinteresată pentru a participa la o activitate socială obștească sau pentru cultivarea liberă a capacităților sale creatoare. Acest aspect al timpului liber nu înseamnă însă libertate absolută și excluderea oricăror determinisme, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dezvoltarea culturală a personalității, și este caracterizat prin absența diverselor solicitări și presiuni profesionale sau sociale, desemnând un ansamblu de preocupări cărora individul poate să li se dedea de bună voie, fie pentru a se odihni, fie pentru a se recrea, pentru a-și dezvolta formarea și informarea dezinteresată pentru a participa la o activitate socială obștească sau pentru cultivarea liberă a capacităților sale creatoare. Acest aspect al timpului liber nu înseamnă însă libertate absolută și excluderea oricăror determinisme, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aș îndrăzni să le numesc, inițiatice: Moldova, Basarabia, Grecia, în căutarea tiparului architectonic ideal pentru "zidirea" Meșterului Manole, sau, mai bine spus, pentru a vedea fizic diverse monumente, nu neapărat biserici, ca apoi, printr-un efort de sinteză sa putem recrea o construcție emblematică, o clădire-simbol a jertfeiși a sacrificiului. Din păcate, "vremurile" au devenit destul de rapid potrivnice realizării unor proiecte culturale autentice, în consecință, de la o zi la alta suportul financiar promis s-a evaporat, iar scenariul Ziditorului, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cinematograf înseamnă a istorisi, înseamnă a povesti, încă mai credem că a vedea imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică, încă nu știm că lucrul cel mai important pentru cinematograf este să recreeze viața care are reverberație, o viață cu deschidere spre esențial, spre general. Foarte bine se leagă această declarație cu o alta, făcută verbal la unul din colocviile de regie de la Bîrlad (citez din memorie): Un text valoros are, dincolo de vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a istorisi, înseamnă a povesti, însă mai credem că "a vedea" imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică. încă nu știm că cel mai important lucru pentru cinematograf este ca el să recreeze viața care are reverberație, o viață cu deschidere spre esențial, spre general. Arta înseamnă contactul sensibil al imaginației cu realitatea. Vedeți, noi avem filme normale, filme care circulă, la care vin milioane de spectatori și, totuși, ce mari idei poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acceptate, evitându-se consecințele adverse și pierderea accentuată a plăcerii. în testul pulsiunilor, a lui Szondi, o mare încărcătură sadică poate funda o carieră excepțională ca om de cultură, chirurg, coafeză etc. Dacă ne gândim la tehnicile psihoterapeutice „sălbatice”, care recreează criza pentru a ajuta persoana să-și găsească soluția, s-ar putea să găsim și aici o sublimare a acestor energii. Șerban Ionescu (2010) atrage atenția asupra faptului că în lucrarea lui Vaillant, comparată cu lista de mecanisme defensive a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dictatura judicativului, care este proprie gândirii, rostirii și făptuirii din logică, filosofie, știință, ideologie, așa cum acestea sunt păstrate în tradiția noastră istorică. Această posibilitate nu indică însă, până la urmă, decât un alt orizont natural-istoric, în care logos-ul și-ar recrea întreaga sa lume, punând la cale alte reglementări ale faptelor de gândire, rostire etc. decât cele care se află, cu întreaga justificare "formală", în "lumea vieții" noastre de o buna bucată de timp. Abia atunci va deveni cu putință și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
manifestare pentru timp, în sensul că tocmai facultățile justifică dimensiunile timpului, chiar și atunci când acesta este conceput în manieră obiectivistă sau fizicalistă. Cumva, și la Augustin timpul are obiectivitate și reprezintă ceva preluat de suflet, prin facultăți. Totuși, acestea îl recreează, îl adaptează: îl "formează"; nu însă pe el ca atare, ci veșnicia: aceasta este cu adevărat, iar timpul reprezintă "imaginea" sa prin facultățile sufletești ale omului. O îndepărtare de teoria temporală a facultăților sufletești observăm la Husserl. Acesta socotește că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-a golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența armoniei angelice recreată de cântul liturgic. 2.2 Renașterea pitagorismului neoplatonic În general, părinții bisericii au operat o distincție netă între muzica păgână, adică muzica existentă înainte de apariția creștinismului, și noua muzică creștină, „cântecul nou”, instrument de mântuire. Discriminarea valorică între cele două
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Burnița zilei, Soliloc, Vrabia albă, Metafore sugerează destinul poetului, care trebuie să se supună „monstrului” numit poezie, pentru că a „furat din stele petalele izbândei”. Pare o lume nedefinită, tiranică, cu care „șlefuitorul de lacrimi” nu poate comunica. Dar își poate recrea un microcosmos al lui, colorat de afectivitate. Cu Inimă de iepure (1998) M. face un pas decisiv în structurarea liricii sale, în care se percep ecouri din poezia europeană, din Eugenio Montale, de pildă. Cu aceeași îndreptățire s-ar putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]