111,719 matches
-
și că fiecare detaliu poate fi o trambulină către altul, semnificația profundă construindu-se în timpul acestui salt - de la mașina de spălat care sugerează tomograful, la bormașina care anticipează trepanația, la cuvântul Herculane. Ultimul e bun de test al atenției spectatorului: recunoașteți cele două contexte în care apare! Iar dacă faceți și ,racordurile" între ce bălmăjește Lăzărescu cufundându-se din ce în ce mai mult în afazie, și vorbele celor din jurul său, atunci chiar sunteți spectatorul ideal! Acestea find spuse, să mai adaug câteva cuvinte despre
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
Diferența față de cinéma vérité este că acest stil e cel mai neobtruziv, camera trebuie să fie la fel de discretă ca o muscă de pe perete, zice Richard Leacock, unul dintre promotorii cinemaului direct. Pe multe dintre elementele aferente acestei specii le veți recunoaște în film: camera e mișcată mereu, chiar dacă remarci asta doar pe la colțuri, cadrele sunt lungi, ajungând chiar pe la șapte minute, montajul e minimal, iar ordinea cronologică e respectată strict. Nu e o practică prea liberă, așa că, în era regizorilor ,clipangii
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
din sfera generoasă a unor experiențe împărtășite, id est dăruite lumii de care se disociază prin pura fatalitate a individuației. Cu toate că ,scriitorii sînt păsări rare", ei nu pot a nu comunica cu substanța mediului moral ce-i cuprinde. Deoarece, după cum recunoaște autoarea, ,dacă n-ar avea gesturi comune și fiziologii comune, geniul ar rămîne singur în forța de gravitație a altei lumi, ar fi doar o pată neagră în care nu trăiește nici un microorganism". în cazul în speță, numitorul comun al
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
singular. Am descoperit de curând într-o poveste din secolul al XIX-lea o parabolă a oglinzii care mi se pare că se potrivește de minune cu ceea ce se întâmplă în presa noastră, în critica noastră, în lumea noastră. Am recunoscut clar imaginea societății românești a anului 2005. Iată fragmentul care m-a uimit prin precizia posibilelor analogii: , Într-o zi, Dracul era în toane bune: De ce ? Fiindcă tocmai terminase de făcut o oglindă, pe care tot el o descântase așa
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
pune carte după carte, și până la urmă lucrurile încep să se aranjeze. Mi s-a spus că la facultățile de literatură, la catedrele de teoria literaturii, se predă, se dau ca lucrări obligatorii de consultat, cărțile mele. Începe să se recunoască și un astfel de efort. Asta nu înseamnă că îi elimin pe alții, dar o cultură trebuie să fie cât mai bogată, cât mai diversificată, cât mai variată în tendințe. Dacă suntem pentru pluralism, domnule Iorgulescu, în ordinea politică, de ce
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
despre libertatea spiritului critic, care să combată Führerprinzip-ul în gândire, tipul guru, Căpitanul filozofic și așa mai departe. Eu cred că orice autor cade sub critică. Noi doi și mulți, mulți alții și așa mai departe. Însă dacă eu îmi recunosc acest drept, eu, care sunt un democrat și cred în acest lucru, cred că și alte opinii, la stânga mea și chiar la dreapta mea se pot exprima, fiindcă de asta ne-am bătut și am suferit: pentru libertatea de expresie
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Preda: prima care se pronunță (în regia discretă a ideologilor momentului) asupra nuvelei este o muncitoare de la Filatura Românească de Bumbac, Adela Pagu, care, într-un ,articol" din revista Flacăra declară că ea și tovarășele ei de muncă nu se recunosc în eroina lui Marin Preda: , Dacă autorul, în loc să aleagă ca eroină a cărții o Ană Roșculeț care avea atâtea slăbiciuni, ar fi ales una dintre muncitoarele noastre, ar fi fost de mai mult folos muncitoarelor din țara întreagă." Intervenția muncitoarei
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
al APTR), sau de Restanțele criticii literare, moderată elegant și... intelectual de Eugen Negrici. De exemplu, în seara de 15 iunie, acesta i-a avut ca invitați pe domnii Nicolae Manolescu, critic literar, și pe Vladimir Tismăneanu, politolog. Trebuie să recunosc deschis că am asistat la o excelentă lecție de istorie cultural-politică. Faptul a declanșat și în sufletul prietenului Haralampy mai vechea sa boală, a actoriei: s-a ridicat în picioare și a declamat în fața unui public format din cei 5
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
pe plan social și cultural, așa încît strănepoata țărăncii siciliene stabilite în Abruzzi, noua Zaira, școlită la universitatea din Florența, va ajunge traducătoare. Dar, asemenea propriei mame, și ea va fi părăsită de bărbatul care ar fi trebuit să-și recunoască odrasla. Angelica, fiica Zairei, născută la începutul anilor cincizeci, va fi marcată de experiența traumatizantă din copilărie cînd fusese violată de tatăl vitreg al mamei sale. Elevă, Angelica va trăi frenetic evenimentele din '68, refuzînd, asemenea celor de aceeași vîrstă
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
al pămîntului. La drept vorbind însă, chiar plecarea lui de la circ, fără a face superfluă călătoria însăși, se înscrie în același scenariu: Apolodor pornește în lume pentru a descoperi că se afla de la bun început în centrul ei și își recunoaște Ithaka tocmai atunci cînd se află cel mai departe de ea. Punctul final al aventurilor sale dezvăluie astfel cu concretețea unui toponim - al cărui ecou de altfel Apolodor îl aude mai întîi chiar în Labrador - sensul pînă atunci difuz și
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
ecou de altfel Apolodor îl aude mai întîi chiar în Labrador - sensul pînă atunci difuz și riscul întotdeauna cert al întregului itinerariu. O anume influență a modelului homeric poate fi simțită și aici, de vreme ce nici Ithaka propriu-zisă nu se lasă recunoscută în primă instanță de stăpînul ei întors acasă, Odysseus arătîndu-se la debarcarea în ținutul natal peste măsură de circumspect, chiar față de asigurările protectoarei sale Athena, pentru a fi la adăpost de noi deziluzii. Pînă la sfîrșit, Ithaka refuză să-i
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
să stîrnesc rîsul... să tulbur. Tot ce vreau e să pun în scenă această diversitate, acest talmeș-balmeș cu care sînt bine înzestrat." Dar de ce scrie Livius Ciocârlie despre bătrînețe și despre moarte? și, mai ales, de ce acum, cînd, așa cum singur recunoaște, "sentimentul iminenței e încă potolit"? La un prim nivel, pentru că, scriind despre bătrînețe, vîrsta îi conferă și detașarea necesară și credibilitate, formula lui literară rezonînd și cu "haosul inert și înăbușitor" care e moartea. Apoi, frica de a nu trăi
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
de a scrie despre moarte îi plac, așadar, fără a fi obsesii: Pentru mine sînt teme și le găsesc firești. Dintotdeauna am scris despre viața mea. Acum, atît a mai rămas." Dincolo de vanitatea de a scrie despre un subiect "tare", recunoaște că face totuși "un exercițiu de inadecvare". Nu este neliniștit din cauza morții mai mult decît din cauza vieții. În plus, știe tot de la Cioran că nu obsesia, ci suferința are cu adevărat acces la cunoaștere. Multe dintre citatele și comentariile pe
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
n-au mai fost discreți, au rupt lacătele, și-au destăinuit satisfacțiile și dubiile, și-au îngăduit slăbiciunile, fără false invidii, retezând propriile vanități. Au profitat și de luciditatea pe care o câștigaseră, își cunoșteau imboldurile, dar și limitele inspirației, recunoșteau barierele de care se spărgeau aspirațiile prea exagerate, împreună puteau învinge mai lesne piedicile - asta era credința lor. Pentru a institui vasele comunicante trebuiau să se predea fără jenă unul altuia. Discutau în corespondență despre orice, despre impresiile curente, despre
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
său, nu e sigur cât a fost premeditare în actele sale, deci o conștiință a uzurpării, și cât a fost abandon pasiv. Revoluția ca meserie e pusă în balanță cu dezlănțuire erotică în Intrigă și iubire. Față de lirica lui Schiller, recunoaște Steiner, nu poate fi decât subiectiv. De copil i-au sunat în urechi baladele, învățate pe de rost, recitate cu efect sonor. Luarea în posesie a lumii, cu mitologia ei elementară, s-a petrecut în ritmul versului creat de Schiller
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
era pasionat de filmele de acțiune care au constituit blazonul cinematografiei de peste ocean. Când era vorba de trasul cu ochiul intercolegial și de furat meserie, îi prefera pe Bergman și pe Antonioni. În plus, spre deosebire de ceilalți, nu i s-au recunoscut niciodată meritele ca scenarist sau critic de film. Acum-octogenarul nu se număra nici printre contribuitorii stabili ai rampei de lansare a curentului, Cahiers du cinéma. Însă, ca și Louis Malle, din comoditatea criticilor, a ajuns să obțină un loc sub
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
gîndirea personală. Ironizează Moscova: acolo se schimbă teoriile din sfert în sfert de oră și mai des. Trebuie să ne conformăm și noi. E cam greu. Am îmbătrînit. Ochii îi sticleau de ironie și dezamăgire". Lui Petru Dumitriu i se recunoaște panașul unei superioare intelectualizări care-l diferenția net de companionul său întru "realism socialist", Zaharia Stancu: "De ce scrisul lui Petru Dumitriu, oricît ar fi de infame tezele lui, are ceva plin de elevație, pe cînd scrisul lui Zaharia Stancu are
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
contrarii, între momente de seninătate, împăcare, optimism, chiar extaz și momente disperate, nevrotice, de panică și agonie depresivă; între clipele de grație, de sublimă inspirație și liniște și accesele egocentrice, de grandomanie, mania persecuției și "maladivă suspiciune" (pe care le recunoaște: "trăiesc într-o mare gîndire concentrată asupra mea", "nefericit în fericire", "de necrezut cît de ușor mă basculez de la încredere la disperare și paranoia") certifică tocmai acel artificial "autentic" al trăirilor scriitorului adevărat, cel zilnic sfîșiat de ființa duală care
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
un reper înalt rămâne Tudor Vianu. Vă întreb, pentru că într-o anchetă a revistei "Cronica" de prin 1982, la întrebarea " Ce apreciați la un critic", ați răspuns: "Apreciez, mai ales, caracterul. El, caracterul, dă autoritate sacerdoțiului critic". - Cum să nu recunosc un reper înalt în Tudor Vianu? Inevitabil, a devenit mentorul meu. Dincolo de prelegeri, ne-a lăsat lecții de-o caldă urbanitate, de-o rară moralitate. De sărbători, ne invita la el acasă. Fuma "regale" cu carton. Beți tutun?, ne întreba
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
vremuri, când mă pregăteam să cobor într-o mină, ori să cunosc alt loc de lucru - orice s-ar spune, la urma urmei, se face și-așa meserie, nu doar zgândărind sexul. Giganticul ei, argintiu, (Tilia Tomenstan) - nu-l mai recunosc. De bătrânețe, multisecular, prăpădit cum e, primăria l-a proptit în niște cârje de fier verzi vopsite, cu crengile groase strânse și ele în vreo cinci-șase chingi zdravene, tot de fier, să nu fie doborâte de vânt. Richard zice: un
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
se întîmplă accidente. Dar nu există un autor așa, pe care...să intri în sala de cinema , să vezi două fragmente și să zici, da, ăsta e ăla, e evident. |sta-i Hitchcock. E clar că e Hitchcock. Să-i recunoști stilul. Să intri în sala de cinema și să zici, ăsta-i Tarkovski. - Cînd v-ați hotărît să faceți cinema, ați avut un model? - Un regizor? - Deci român nu. Nici străin? - Nu. N-am avut nici un model. M-am apucat
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
Daniel Cristea-Enache Intrați în literatură în grup compact, prin poarta cenaclurilor și a unor volume colective de debut, autorii "optzeciști" și-au constituit cu dificultate profilul individual, conturul pe care o voce lirică - și numai una - poate fi recunoscută și omologată. Dacă anii tinereții și ai maximei creativități s-au suprapus, în cazul lor, ultimului și celui mai terifiant deceniu ceaușist, vîrsta maturității li s-a "vărsat" și consumat în cei cincisprezece ani de maturitate postrevoluționară, în care poezia
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
amenințătoare și stranii; am dat ocol unui lac, apoi am văzut înălțându-se turla unei biserici cum sunt cele din nordul țării, după aceea niște mori de vânt... Unde mă aflam? Scurtă incursiune într-un ținut imaginar. Imposibilitatea de a recunoaște în mod real ceva... și, în fața misterului acestor năluciri, mi-am spus că în noapte, în noaptea adevărată, noaptea începuturilor, nu vezi nimic, ghicești doar. Ai de-a face cu o prezență și cu o absență, distingi un fragment izolat
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
și, în fața misterului acestor năluciri, mi-am spus că în noapte, în noaptea adevărată, noaptea începuturilor, nu vezi nimic, ghicești doar. Ai de-a face cu o prezență și cu o absență, distingi un fragment izolat, care îți îngăduie să recunoști un peisaj, o lume, dar niciodată pe de-a-ntregul, întotdeauna parțial. Calul înainta alene, cu pas egal, auzeam bocănitul regulat al copitelor lui pe asfaltul șoselei, în timp ce, cuprins de un soi de vrajă, mă gândeam la noaptea celor fără-de-Dumnezeu. Noaptea
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
de refuz să faci ceva pentru el și constatai aproape de fiecare dată că trebuie să faci pentru el ceva ce scrupulele te-ar fi împiedicat să faci pentru tine însuți. Te numea "profitor ordinar" imediat ce ezitai o clipă, nu-ți recunoștea nici un argument și se plîngea, tocmai el, că e victima abuzurilor și lipsei noastre de recunoștință. Cămașa albă cu guler tare și cravata lui de mătase mi s-au părut atunci de împrumut, ca efectele unui actor. Îi deveneam pe
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]