3,612 matches
-
Dumnezeu reprezentabil, grație întrupării Sale în persoana lui Iisus Hristos. Observăm așadar, chiar și din aceste puține exemple, un recurs permanent al imagisticii sacre la o anumită simbolistică existentă în majoritatea sistemelor religioase. De altfel, cel puțin în cultura creștină, redarea vizuală a sacrului a oscilat între doi poli distincți ale căror origini proveneau dinaintea perioadei iconoclaste, constând, pe de o parte, în deja amintita abordare simbolică, iar pe de alta, într-o concepție literală de reprezentare, care și-a găsit
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de alta, într-o concepție literală de reprezentare, care și-a găsit ulterior, odată cu Renașterea, numeroase forme de exprimare în artele cu caracter naturalist 299. Despre aceleași două modalități amintea și cunoscutul filosof Frithjof Schuon. Referindu-se la posibilitățile de redare a Fecioarei în arta creștină, Schuon afirma că artistul trebuie să aleagă între expresivitatea absolutei asemănări fizice, care ar fi de fapt imposibilă și ilegitimă în lipsa contactului direct cu modelul singura astfel de reprezentare, despre care se crede că ar
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
asemănări fizice, care ar fi de fapt imposibilă și ilegitimă în lipsa contactului direct cu modelul singura astfel de reprezentare, despre care se crede că ar fi fost realizată direct după trăsăturile Preacuratei, fiind cea a Sfântului Evanghelist Luca -, respectiv între redarea simbolică a acesteia, într-o manieră care să nu excludă în totalitate ideea asemănării fizice, punând accentul asupra portretului spiritual al modelului înfățișat. În mod asemănător, istoricul de artă Glenn Peers punea problema figurării vizuale a îngerilor în arta bizantină
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
punând accentul asupra portretului spiritual al modelului înfățișat. În mod asemănător, istoricul de artă Glenn Peers punea problema figurării vizuale a îngerilor în arta bizantină. Descriind caracterul imaterial și atemporal al acestora, el observa unele deosebiri fundamentale între modalitatea de redare artistică a îngerilor și cea de înfățișare a lui Hristos și a sfinților. Spre deosebire de aceștia, îngerii "nu au lăsat în urmă nici imagini imprimate în mod miraculos, nici moaște"300, transformând actul înfățișării lor artistice într-o adevărată provocare. Dar
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nici imagini imprimate în mod miraculos, nici moaște"300, transformând actul înfățișării lor artistice într-o adevărată provocare. Dar, după cum arată autorul menționat, artiștii creștini au depășit acestă dilemă, încă din primele veacuri, ei căutând formule cât mai inteligibile de redare a acestor ființe imateriale și inefabile. Antropomorfismul a fost una dintre soluțiile cele mai abordate în cadrul acestui proces creator, artiștii bizantini fiind conștienți însă de prezența unei anumite tensiuni între reprezentarea materială și natura nepământească a îngerilor tensiune care, în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
studiu dedicat imaginilor Jean-Jacques Wunenburger surprindea o anumită dependență a credințelor și acțiunilor religioase față de "eficacitatea naturii și funcției lor simbolice"302, arătând importanța acordată acestor concepte în rândul creațiilor artistice religioase, și nu numai. Astfel, indiferent că aplează la redarea explicită sau la cea prin simboluri, reprezentarea vizuală a sacrului se reduce în definitiv la conceptul de imagine 303, analizei căruia numeroase studii de specialitate i-au dedicat un spațiu considerabil. Menționam încă de la început că intenționăm o conturare a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
spirituale, față de care acționau prin diverse forme ritualice. În lumina unor explicații de ordin mistic, în ceea ce privește caracterul cultic al acestor reprezentări, credem că acesta ar putea fi datorat unor credințe străvechi legate de rolul protector și de importanța mistică a redării vizuale a formelor zooși antropomorfe. Filosoful rus Nikolai Berdiaev afirma ideea substratului magic regăsit în cadrul celor mai vechi civilizații, susținând că "magia a fost cea dintâi, tehnică primitivă a omului"325. În acest sens, regăsindu-se până târziu în credințele
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
care cercetătorii susțin că ar fi putut avea rolul un sacerdot sau al unui vrăjitor ce simboliza, prin aspectul său exterior, legăturile instituite între vânător și prada acestuia 330. Alți cercetători susțin însă că această imagine ar putea fi și redarea plastică unui zeu dansator, stăpân al animalelor, care pune în evidență faptul că preocupările omului preistoric nu se limitau la practicile procurării hranei, ci se refereau și la o serie de aspecte magice ale existenței, îmbrăcând forma credinței în diferite
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de reprezentare a sacrului, în special în domeniul arhitecturii cultice, din rândul căreia încă se mai păstrează unele mărturii ale măiestriei sale artistice, numeroasele temple și palate închinate zeilor certificând importanța pe care arta mesopotamiană o acorda religiei, divinității și redării artistice a acesteia 338. Credem și pentru aceasta că arta Orientului antic descifrează imaginea extrem de complexă a unor civilizații profund spirituale, care au dat dovada unei înțelegeri complexe a sentimentului religios, exprimat în mod viu prin arta pe care au
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prin imagini, sensibilizându-le prin valoarea înaltelor doctrine pe care le slujeau. Astfel descrisă, arta greco-romană a introdus o viziune artistică nouă, care s-a răsfrânt și asupra imageriei dedicate sacrului. Acestui context cultural-artistic i se datorează primele încercări de redare a unei perspective liniare ce sugerează ideea tridimensionalității, imaginile divinităților reflectând îndeaproape etalonul armoniei anatomice. Apelând la frumusețea organică a formelor fizice, arta greco-romană înfățișează sacrul într-o deplină conformitate cu canoanele și proporțiile armonice ale trupului omenesc, ajungându-se
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
gustului pentru sublim, marcând schimbarea de viziune ce avea să deosebească în definitiv aceste culturi. Fig. 21. Taur androcefal înaripat Lamassu Nu în ultimul rând, o analiză generală asupra artei antice dezvăluie și o anumită evoluție a expresiei plastice în redarea mișcării și a detaliilor anatomice, de la căutările artei mesopotamiene, la siguranța reprezentărilor greco-romane. Comparativ cu arta egipteană, care caută să extragă esențialul formelor vizibile potrivit canoanelor consacrate, arta greco-romană parcurge un drum invers, urmărind să descrie, mai ales în portretistica
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
arta egipteană, care caută să extragă esențialul formelor vizibile potrivit canoanelor consacrate, arta greco-romană parcurge un drum invers, urmărind să descrie, mai ales în portretistica romană, detaliile fizionomiei, surprinzând în mod realist inclusiv nuanțele psihologice ale modelului înfățișat. La nivelul redării imagistice a sacrului, aceste amănunte accentuează aspectele specifice viziunilor artistice ale acestor civilizații, punctând importanța lor în contextul istoriei artei. În definitiv, în Antichitate, formele de reprezentare vizuală a sacrului reflectă în mod fidel credința în existența unor forțe spirituale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
adept al tradiției bizantine -, ale cărui opere, comparabile 395 cu icoanele Răsăritului, amintesc de specificul picturii elenistice 396, respectiv numele lui Duccio di Buoninsegna sau al lui Giotto di Bondone. De personalitatea acestuia din urmă se leagă numeroase inovații, precum redarea în pictură a volumetriilor 397, plasarea personajelor pictate într-un cadru arhitectural interior 398, precum și redarea parțială 399 a acestora, prefigurând trecerea de la viziunea decorativă la cea "plastică", specifică picturii de șevalet, ce avea să se dezvolte ulterior. De altfel
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
elenistice 396, respectiv numele lui Duccio di Buoninsegna sau al lui Giotto di Bondone. De personalitatea acestuia din urmă se leagă numeroase inovații, precum redarea în pictură a volumetriilor 397, plasarea personajelor pictate într-un cadru arhitectural interior 398, precum și redarea parțială 399 a acestora, prefigurând trecerea de la viziunea decorativă la cea "plastică", specifică picturii de șevalet, ce avea să se dezvolte ulterior. De altfel, această orientare spre realismul reprezentărilor era cauzată, după cum scria istoricul de artă german Hans Belting, de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lui Hristos. Fiind captat de clișeele și metaforele specifice artei cinematografice, privitorul trăiește pe tot parcursul filmului, conform opiniei teologului rus Andrei Kuraev, cu impresia că cineva îl forțează în permanență, încercând să-i stoarcă măcar o lacrimă 518. Prin redarea frustă a pasajelor de o violență demnă de orice reprezentație horror, filmul îi provoacă privitorului, fără nici un fel rezervă față de acesta, un acut sentiment de compasiune umană, datorată chinurilor fizice suportate de personajul principal, a cărui trăire stârnește fiori de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și profan, dintre divinitate și om, sintetizând teoretic și vizual atât principalele teorii privitoare la sacru și fenomenul religios, cât și anumite convingeri personale referitoare la aceste concepte. Capitolul al doilea a pus accent pe teoretizarea și exemplificarea practică a redării vizuale a sacrului în istoria artei. Definind conceptul de reprezentare ca o manifestare psihică și practică specifică ființei umane, produs al unor multipli factori determinanți, am lansat calea analizelor privitoare la interacțiunile dintre sacru și creația artistică, prezentând tot în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
idei: 1. Lunga istorie a reprezentării vizuale a sacrului reflectă interesul constant al omenirii față de cunoașterea și înțelegerea lumii supranaturale, preocupare ce s-a concretizat prin numeroasele încercări, elaborate de-a lungul timpului, și de la o civilizație la alta, de redare în formele și posibilitățile de exprimare ale artei a ceea ce se poate înțelege, de la caz la caz, prin conceptul de sacru. 2. Contextul socio-cultural artistic și religios contemporan pune în evidență două aspecte a căror traiectorie se arată, în prezent
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
André Leroi-Gurhan, Préhistoire de l'Art Occidental, Éditions Citadelles & Mazenod-Editio, Paris, 1965-1995, p. 200. 324 Ibidem. 325 Nikolai Berdiaev, Dialectica existențială a divinului și umanului, Editura Paideia, București, 2010, p. 12. 326 A se vedea importanța scrierii numelor și a redării imaginilor legate de personalitatea faraonilor din arta Egiptului antic. Memorabil în acest sens este episodul ștergerii, odată cu venirea la domnie a faraonului Amenofis al IV-lea, a numelui sau a imaginilor predecesorului său de pe toate monumentele sau înscrisurile artistice contemporane
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
având totuși portretele realizate într-un semiprofil accentuat, aproape frontal, ce denotă încercarea artistului de a le individualiza printr-o abordare picturală apropiată stilului renascentist. Mai mult, la Probota, scena trădează și o anumită stângăcie a reprezentării prin modul de redare a aureolei unui apostol din prim-plan, sub forma unui turban-castron -, evidențiind faptul că pictorii își puneau problema raporturilor perspectivale dintre bidimensional și tridimensional, fiind influențați însă și de inovațiile picturii apusene. 406 Michelle P. Brown, op. cit., p. 178. 407
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dincolo de aparențele lumii sensibile. (Cf. Juan Plazaola, Arte sacro actual, Biblioteca de Autores Cristianos, Madrid, 2006, p. 356). 439 Mișcarea nazareenilor, apărută după anul 1810 în Germania, avea ca program artistic restaurarea frescei în linia lui Giotto, având ca ideal redarea purității, dulceții și umilității imaginii lui Hristos în spiritul Renașterii italiene, în special al creației lui Rafael. (Cf. F. Boespflug, op. cit., p. 390). 440 Cf. Albert Châtelet, Simbolismul și Arta 1900 (Art Nouveau), în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
bază, pe care le adaptează scopului urmărit, în funcție de afecțiune și de particularitățile individului. Tratamentul este asociat cu masaj, băi și alte mijloace specifice. Gimnastica medicală are ca scop reeducarea funcțională, corectarea deficiențelor fizice, refacerea volumului și a proprietăților mușchilor și redarea mobilității optime în articulațiile cu mișcări reduse. (Luca A., 1998). II.4 MIJLOACELE GIMNASTICII Pentru realizarea scopului și obiectivelor sale, alături de aparatura specifică, instalații, obiecte portative etc., gimnastica folosește o serie de exerciții care formează conținutul său și care poartă
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
terminologie proprie, specifică, care să ajute la o înțelegere unitară a conținuturilor acestora și să fie utilizată ca mijloc de comunicare între practicanți sau specialiști. Gimnastica, ca și celelalte ramuri sportive, are o terminologie proprie, care cuprinde „termeni folosiți pentru redarea pozițiilor, mișcărilor, exercițiilor, aparatelor și materialelor ajutătoare utilizate pentru practicarea ei, cât și modul de descriere al exercițiilor.” (Terminologia gimnasticii, 1974). Terminologia gimnasticii ajută la înțelegerea descrierii și executării tuturor mișcărilor pe care le folosim, în vederea atingerii scopului urmărit prin
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
față în față, când brațele sunt înainte, palmele sunt orientate spre interior. În celelalte cazuri, poziția mâinilor trebuie să fie reprezentată. Corpul gimnastului, văzut din față, din spate sau din lateral, se reprezintă ca în figura 22. Folosirea semnelor Pentru redarea anumitor detalii ale unei mișcări, s au stabilit semne convenționale care completează desenul și ajută la înțelegerea lui, astfel: săgeata se folosește pentru precizarea direcției de deplasare a segmentelor corpului sau a corpului (fig. 24 a, b); cifra scrisă înaintea
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
exercițiilor pe perechi, ne indică schimbarea rolurilor (fig. 24 d); cifra însoțită de o linie curbă punctată și finalizată cu săgeată, indică sensul unei schimbări de direcție (întoarceri) și mărimea în grade (fig. 24 e); Desenarea exercițiilor Folosirea desenelor în redarea unui exercițiu de dezvoltare fizică generală trebuie să țină cont de următoarele aspecte: prezentarea poziției inițiale; desenele se fac în ordine cronologică, iar timpii respectivi se notează sub linia solului și sub figura respectivă; pentru facilitarea înțelegerii mișcării, se folosesc
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
geografice copiii își formează idei clare asupra caracteristicilor unei țări, ale unei zone și pot cunoaște aspecte etnografice, culturale sau alte moduri de viață. În științele naturii desenul este folosit la reprezentarea diferitelor aspecte morfologice ale plantelor și ale animalelor. Redarea particularităților unei plante, ale unui animal sau fenomen studiate la științele naturii se face vizibil și intuitiv prin compoziții plastice, ajutând memoria și învățarea. Desenând după natură o plantă, un animal, elevii observă forma, detaliile caracteristicilor, fiind astfel ajutați la
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]