10,187 matches
-
geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează astfel, în locul impresiilor individuale și al opiniilor variabile pe care le suscită acestea, o cunoaștere univocă a lumii, a ceea ce este ea cu-adevărat. Sfera subiectivității, a senzațiilor, a opiniilor, a reflecțiilor personale etc. ceea ce putem numi lumea spiritului sau a spiritualității umane se întemeiază pe această natură a cărei ființă veritabilă este pusă în lumină de știință și se explică în cele din urmă prin ea. "Științele spiritului", sau "științele umaniste
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aparență, pe care analiza va trebui în mod necesar să o traverseze dacă vrea să ajungă la locul unde se găsește cu-adevărat opera însăși. Astfel, chestiunea unei culturi teoretice, adică a unei teoretizări a praxisului, rămâne în centrul oricărei reflecții asupra culturii ca una dintre temele sale obligatorii. Noi nu o vom aborda aici. Problema noastră este în momentul de față una mai strict delimitată: presupunând că am stabilit posibilitatea unei estetici teoretice, se pune problema de a măsura în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
distinctă de toate cele care se supun aceleiași legalități. Faptul că savantul nu acordă atenție acestei experiențe de fiecare dată în parte nu schimbă nimic, încă o dată, din realitatea sa. Ci, mai curând, această neglijare ar trebui să determine o reflecție asupra statutului unei astfel de experiențe și asupra motivelor pentru care, chiar și atunci când pe ea se întemeiază întreg edificiul științific, ea nu este niciodată luată în considerare. De fapt, lucrurile stau așa pentru că, negăsindu-se niciodată în prim-planul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dintre acestea. Imanența radicală a vieții și a tot ceea ce-i aparține, a modalităților vii ale activității științifice mai cu seamă, care nu apar niciodată în orizontul nici unei transcendențe și nu compun niciodată nici o obiectivitate, este cea care le sustrage reflecției științifice atunci când nu le sustrage reflecției filozofiei înseși. În calitate de modalități vii ale subiectivității absolute, prestațiile științifice nu îi aparțin doar ca unele dintre determinările sale, cu titlu de efectuări incontestabile; acestea nu sunt ceea ce sunt într-un soi de factualitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și a tot ceea ce-i aparține, a modalităților vii ale activității științifice mai cu seamă, care nu apar niciodată în orizontul nici unei transcendențe și nu compun niciodată nici o obiectivitate, este cea care le sustrage reflecției științifice atunci când nu le sustrage reflecției filozofiei înseși. În calitate de modalități vii ale subiectivității absolute, prestațiile științifice nu îi aparțin doar ca unele dintre determinările sale, cu titlu de efectuări incontestabile; acestea nu sunt ceea ce sunt într-un soi de factualitate transcendentală de nivel superior care ar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tematice, ele nu pot fi nici definite, nici concepute independent de o umanitate și de comportamentele sale esențiale. Nu regăsim oare în apariția științelor umane trăsătura caracteristică a culturii moderne? Doar omul a constituit dintotdeauna tema principală a propriei sale reflecții, și astfel un obiect de studiu sistematic și constant. Irupția științelor umane în secolul XX și extraordinara lor dezvoltare pot oare din acest moment dovedi altceva decât că studierii vieții umane, adică a subiectivității interpretate în mod mai mult sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deplinătatea în care viața se esențializează în sine așa cum este ea, iată momentul în care ia naștere proiectul cunoștinței, cu opțiunile și deciziile sale inevitabile: acesta este cel de-al doilea proces inerent constituirii oricărei științe și care se propune reflecției noastre. Căci, pe această plajă finită a fenomenului transcendent, problema care se pune este tocmai aceea de a desemna ceea ce trebuie reținut din el cu titlul de caracter esențial ce definește obiectul cercetării, tema acestei științe. Numai atunci când aceste caractere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de la care acesta se produce negrești: barbaria este o energie nefolosită. De ce rămâne aceasta într-o astfel de stare, pe de o parte, și ce decurge de aici, pe de altă parte: aceste două întrebări constituie tema inevitabilă a oricărei reflecții asupra declinului civilizațiilor. Totuși, înainte chiar de a continua elaborarea lor, s-a ivit deja o evidență și, odată cu ea, caracterul pătrunzător al observației de pornire împrumutate de la Joseph de Maistre și potrivit căreia barbaria este mereu secundară în raport cu o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în general, filozofia este subminată din interior prin faptul că, încetând a se înfățișa ca o teorie generală a cunoașterii și, astfel, a subiectivității transcendentale ca atare și în structurile sale cele mai profunde, ea se pomenește redusă la o reflecție asupra cunoașterii științifice prezentate ca singura valabilă: ea a devenit epistemologie, sau, mai bine spus, dat fiind că știința care se face constituie reflecția autentică a științei asupra ei înseși, o simplă istorie a științelor. La CNRS (Centrul Național al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
transcendentale ca atare și în structurile sale cele mai profunde, ea se pomenește redusă la o reflecție asupra cunoașterii științifice prezentate ca singura valabilă: ea a devenit epistemologie, sau, mai bine spus, dat fiind că știința care se face constituie reflecția autentică a științei asupra ei înseși, o simplă istorie a științelor. La CNRS (Centrul Național al Cercetării Științifice), filozofia este inclusă în a patruzeci și cincea și ultima secțiune, sub titlul "Filozofie, epistemologie, istoria științelor" secțiune pe care se pune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care starea de viață a unui părinte singur nu este una normală, în concordanță cu standardele comunității. Percepția comună asociază, în lumina tradiționalei familii patriarhale, creșterea copiilor cu reprezentarea unei familii complete. Așa se explică faptul că, atât la nivelul reflecțiilor din teoriile politice, cât și al practicilor de protecție socială, familia monoparentală este neglijată; ea este cel mult o excepție. Chiar și atunci când diversele aspecte relaționale ale oamenilor sunt receptate drept contradictorii și sunt considerate ca probleme controversate (de exemplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
materne care acționează ca răspuns la nevoile copiilor îi este necesară o schemă conceptuală - un vocabular și o logică a legăturilor, prin intermediul cărora să-și poată organiza faptele și valorile propriei practici... În acest cadru, există o unitate între judecată, reflecție și emoție (S. Ruddick, 1983, p. 56). Eu numesc această unitate lumea văzută cu ochi de mamă, în sensul în care însuși statutul existențial este restructurat profund printr-o raportare condiționată de relația primordială: aceea cu copilul. Lumea văzută cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
1999, p. 102). Familia reprezintă un sistem de referință important și pentru modul cum sunt gândite, aplicate și evaluate politicile publice. Din perspectiva politicilor publice, voi urmări rolul ideilor în stabilirea agendei; mai precis, modul cum presupozițiile neexplicitate, dar și reflecțiile curente asupra reglementărilor în vigoare influențează vizibilitatea socială a problemei în cauză, îngreunând intrarea acesteia pe agenda formală, ca problemă specifică. Atunci când suntem constrânși să decidem, să operăm selectiv între alternative posibile, facem apel la criterii de evaluare asupra stărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Alain, Noua dezordine amoroasă, Editura Nemira, București, 1995. Bucur, Maria; Miroiu, Mihaela (coord.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași, 2002. Bulai, Ana; Stănciugelu, Irina, Gen și reprezentare socială, Editura Politeia - SNSPA, București, 2004. Burke, Edmund, „Reflecții asupra revoluției din Franța”, în Adrian-Paul Iliescu; Mihail-Radu Solcan (coord.), Limitele puterii, Editura ALL, București, 1994. Bydlowsky, Monique, Psihanaliza maternității, Editura Trei, București, 1998. Chevalier, Jean; Gheerbarant, Alain, Dicționar de simboluri, vol. II, Editura Artemis, București, 1995. Chinkin, Christine, Inequality
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
exista îndoieli sau păreri împărțite în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Chiar și Pettersson din Hugnaden ar fi fost întru totul mulțumit dacă împrejurările i-ar fi oferit ocazia să ia cunoștință de raportul meu despre acest mic episod demn de reflecție din istoria suedeză a despăduririlor prin foc. VIGNETA Pianul mecanic pe care bunicul îl primise în dar de Crăciun și care, ca să spun așa, ar fi trebuit să ia locul bunicii mele moarte a fost mutat în camera din spatele bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ne primeam fiecare exemplarul în palmele întinse. în ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o plecăciune și ne-am așezat, a urmat un moment de tăcere și reflecție. Ne fusese încredințat Cuvântul. Literele mari și negre de pe coperta trandafirie mi-au lovit ochii nepregătiți cu o forță plină de violență. Am fost cuprins de același soi de amețeală sau vârtej care obișnuia să mă lovească atunci când tata arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bărbatului silit de soarta implacabilă să ducă de atâta amar de vreme viață de pustnic nu se mai auzi decât ticăitul rar al ceasului cu pendulă. Păru să treacă o veșnicie până când Arm reveni din spațiul ales de ea pentru reflecție. Bart stătea la birou răsfoind o agendă, iar femeia înaintă spre el încet, parcă cu mișcări potrivite cu încetinitorul, cu ochii iluminați și cu un surâs abia perceptibil pe fața-i îmbujorată. Când ajunse lângă el, femeia îi atinse părul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pronunță. Și oricum, ea spune că paranormalul de azi este normalul de mâine... După confesiunea lui Arm se așternu tăcerea. O tăcere pe care Bart nu se putu hotărî să o curme decât într-un târziu, după minute lungi de reflecție: Ei bine, și?... Vrei să sugerezi că toate astea au vreo legătură cu noi?... zise, luând la rându-i una dintre brățările de pe masă și studiind-o cu un aer concentrat. Răspunsul așteptat de el însă nu veni. În schimb
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
diferite pro-iecte, ea are în analiza cost-beneficiu un instrument capabil să evalueze surplusul adus de fiecare proiect în parte. Decizia sa poate totuși să țină seama de alte criterii. Analiza cost-eficacitate este un prim mod de a lărgi cîmpul de reflecție. Pentru aceasta, pe lîngă criteriul monetar, care rămîne dominant, se introduc o mulțime de considerații non-monetare. De exemplu, se poate decide eliminarea tuturor proiectelor care ar duce la creșterea numărului de decese, chiar dacă costul monetar ce rezultă pentru colectivitate este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
paradigmă provine din lingvistică, unde desemnează diferitele conjugări sau declinări ale unui termen. Îl găsim de aseme-nea în filosofie, mai ales la Platon, pentru care paradigma este un obiect simplu cu ajutorul căruia filosoful se poate antrena înainte de a intra în reflecții mai adînci asupra unor teme mai complexe. Prin extensie și urmare a lucrărilor lui Thomas Kuhn, paradigma a devenit în limbajul modern modelul, raționamentul-tip pe care-l vom aplica diferitelor situații, pentru a le face inteligibile. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
reducerea inegalităților riscă să distrugă principalul resort al creșterii economice și să deschidă calea unor intervenții încă și mai mari. Iată de ce una dintre principalele lucrări ale lui Hayek se intitulează, Drept, legislație și libertate și constituie mai mult o reflecție asupra filosofiei vieții în societate, decît o analiză economică în sens strict. El pune aici, între altele, chestiunea justiției sociale și conchide asupra necesității menținerii Statului într-o poziție minimală, consistînd în a elabora reguli valabile pentru toți. Înțelegem astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că vor sosi vremuri mai bune și vrea să trăiască deplin hic et nunc. Din fericire, cele mai elevate dintre personaje cunosc și un mijloc de a așeza realitatea degradată pe un piedestal inalterabil, cel al trăirii culturale - prin muzică, reflecție filosofică, literatură. Efortul analitic al eroilor lui Ștefan Ehling este demn de admirație, reușind să mențină tonusul de idealitate al narațiunii, câteodată diminuat prin insistența asupra detaliilor de fiziologie. Puterea cugetului, dublată de grandoarea viziunii lor despre muncă, sistematizează și
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
discursuri parlamentare. Poate de aceea partea cea mai savuroasă a cărții e reprezentată de citatele alese de autor cu scopul de a ilustra gîndirea conservatoare din istoria modernă a României. Dar ce înseamnă de fapt conservatorism? Dacă îl definim în funcție de Reflecții asupra revoluției din Franța, cartea fondatoare a lui Burke, atunci conservatorismul este reacția de respingere a ideilor Revoluției Franceze. "Se nasc astfel, în preajma anului 1791, opozițiile ce organizează spiritul conservator european: revoluție versus reformă, raționalism politic versus politică a prudenței
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
arme plină Cînd la umbră se dosește, cînd s-arată la lumină; Iar pe mal, în liniștire, un bătlan, pășind încet, Zice: "Nu-i peirea lumei... vînătorul e poet!" (Balta) Un vînător-poet a fost și Duiliu Zamfirescu, precum ne încredințează reflecțiile lui din O vînătoare de vulpe în Campania romană, amintire a timpului petrecut în Italia: "Cînd din întîmplare mă duc la vînat, e semn de pace: pădure, iazuri, cîmpii sunt atîtea tainice chemări ale firii, încît pușca rămîne cu țevile
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
nu trebuie înțeleasă exclusiv în lumina despărțirii de Regine Olsen, lectura ei ne întoarce mereu la trauma pe care tînărul de 28 de ani trebuie s-o fi trăit-o atunci. De altfel, personajele feminine care apar în carte, precum și reflecțiile pe care filozoful le face pe seama erosului, aduc toate cu niște variațiuni obsesive, executate în jurul unei singure teme prevalente: pierderea iubitei. E atîta suferință în stufoasa retorică a lui Kierkegaard încît toate încercările de a o decanta sub forma nuanțărilor
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]