2,370 matches
-
face observații asupra perforării apendicelui și luând de la Aristot termenul de fiziologie îl introduce pentru prima dată în medicină. De altfel, Jean Fernel susține preeminența filosofiei asupra medicinei în așa fel încât, înainte de a fi știință și artă să fie reflexie, înțelepciune. Asupra medicinii sale vom reveni. Un flagel care a îngrozit secolele Renașterii a fost luesul prin viteza sa de răspândire și consecințe. Neocolind vârstele, sexele și clasele sociale, sifilisul, supus observației atente, i-a condus în sec. XVI pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care unește medicina cu filosofia, arta, alchimia, mistica. Cunoașterea sa medicală se îmbogățește la patul bolnavului. Paracelsus este medicul-filosof care afirmă că medicina e știință și artă lăsând să se înțeleagă de toată lumea că este și filosofie, adică mai întâi reflexie și apoi diagnostic și tratament. Paracelsus consideră organismul uman un microcosmos în care se reflectă activ macrocosmosul, universul. Paracelsus numea spiritele care însuflețesc universul „entități“, unele benefice, altele malefice, de unde marea importanță acordată medicinei ca apărătoare a integrității vitale a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
om decent, creativ, responsabil, sănătos și luminat prin carte, francezii i-au spus „honnête homme“. Model ideal și posibil. Grija pentru sănătate este și grija pentru educație. În acest secol medicina, științele fundamentale, filosofia, învățământul se unesc prin acțiune și reflexie. Se gândește și se făptuiește. Efortul de coerență și organizare se reflectă în solidaritatea politico-socială și intelectual- morală. Literatura se dă exemplu. Sensul superior din teatrul lui Shakespeare, Corneille, Racine, Molière, din Don Qijotte al lui Cervantés, din literatura lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
multe cunoștințe și mai exacte, de unde și nevoia de sistematizare a acestui secol. Un continuator de seamă a lui F. Bacon este filosoful pedagog John Locke (1632 - 1704), pentru care toate cunoștințele provin din simțuri și din experiența dublată de reflexie, căci nici o informație nu ajunge în intelect dacă mai întâi nu a fost în simțuri (Eseu asupra intelectului, 1690). Contemporanul său, Thomas Hobbes (1633 - 1714) este filosoful care caută să armonizeze cunoașterea empirică cu cea rațională, însă nu clarifică metamorfoza
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca „Principe al tuturor anatomiștilor Europei“, cu un spirit de observare acut și o pasiune medicală ieșită din comun. Morgagni vrea să cerceteze aprofundat organ cu organ, comparând ce e sănătos și ce e afectat, concluzionând apoi după o îndelungă reflexie. Cunoaște foarte bine cele 3000 de autopsii ale lui Théophile Bonet din Anatomia practică ex cadaveribus donatis (1679). Găsește importante cele 150 cazuri de tuberculoză pulmonară la care se adaugă și observațiile cercetărilor lui J. J. Manget. îi recunoaște fiecăruia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
oricărui studiu în acest vast domeniu, ceea ce nu constituie în mod necesar un handicap epistemologic. Odată această realitate conștientizată, rămâne doar să salutăm bogăția interpretărilor, singura posibilitate de a acoperi, fie și parțial, densitatea materialului oferit studiului, la rândul său reflexie incompletă a complexității naturii umane. "Restaurarea, ca preocupare de concepție, reprezintă și ea un act creativ."10 Odată luate măsurile de precauție împotriva tentației exhaustivului, sortită eșecului și chiar ridicolului, este necesară totuși incursiunea în terenul definițiilor, fără de care nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu s-ar mai afla decât tărâmul de lumină al lui Dumnezeu, de unde coboară sufletele în întrupare, îmbrăcându-se progresiv prin cele șapte straturi concentrice. Această complexă și riguroasă ordine existențială se justifică pe credința că lumea terestră este o reflexie a celei divine, cu suveranul pontif domnind în mod absolut, precum Dumnezeu pe tronul său celest, iar supunerea necondiționată este în acord atât cu ordinea exterioară, cât și cu interesul propriu al oricărui subiect (iar artele au menirea de a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
față. Mitul trebuie prins prin învăluire spirală, iar ambiguitatea sa suprasolicitată printr-o ambiguitate și mai mare".174 Mitul, opinează autorul, se explică prin mit: "el este propria lui justificare și finalitate, își ajunge sieși".175 Considerând lumea aceasta o reflexie inversă a unei lumi superioare (în care lucrurile mici simbolizează lucruri mari "dincolo" orice nu e cauză e simbol iar cauza fiind una singură, recte Dumnezeu, rezultă că întreaga noastră lume e doar efect), Vasile Lovinescu susține că misterul nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin rațiuni economice (trusturile media sunt interesate doar de profit, deci de rata audienței, percepând publicul doar în calitate de consumator), însă conservatorii acuză educația liberală și mai ales multiculturalismul, televiziunea devenind un teren de neostoită încleștare ideologică. Acest fenomen, însă, este reflexia scăderii încrederii în instituțiile statului, în mass-media în general, sărăcindu-le capitalul social, deoarece persoanele care au încredere în acest sistem și în capacitatea lor de a-l influența folosesc informațiile ca muniție.510 Televiziunea a fost cea care a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mea. N-ai să plătești, promise Lorelei. Aud soneria. Se pare că a venit Bernie. Repetiția de la biserică merse ca pe roate. Lăcașul cel vechi părea cald și liniștit în soarele de după-amiază târzie, cu pardoseala de marmură colorată de reflexiile vitraliilor. Singurul cusur era hărmălaia îngrozitoare pe care o făcea o mașină de tuns iarba afară, din cauza căreia cuvintele preotului de-abia dacă se auzeau. Însă acesta îi asigură pe Nieve și pe Aidan că nu vor exista astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
își dădu seama că avea o oră liberă înainte de cursul de salsa. —OK, spuse ea, precaută. Înainte de a pleca, Lisa s-a dus la baie pentru verificarea machiajului pe care o făcea o dată pe oră. Aruncând o privire critică asupra reflexiei sale subțiri și ușor bronzate, îmbrăcată într-o rochie albă Ghost, s-a declarat mulțumită. Nu era vorba de o aroganță prost direcționată. Chiar și cel mai mare inamic al său (și competiția, din acest punct de vedere, era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se vadă cu un agent din echipa lui! Țopăind Într-un picior, Își puse pantalonii Înainte de a-și da seama că uitase să Își pună chiloții. Așa că jos cu pantalonii din nou. — Ce dracu’ ai făcut, neisprăvitule? Își Întrebă reflexia din oglindă. Lucrează pentru tine! Imaginea din oglindă Îl privi, consternarea de pe chip făcând loc ușor-ușor unui zâmbet de cunoscător. — Mda, dar nu e rea deloc, nu-i așa? Logan fu nevoit să admită că reflexia avea dreptate. Watson era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
făcut, neisprăvitule? Își Întrebă reflexia din oglindă. Lucrează pentru tine! Imaginea din oglindă Îl privi, consternarea de pe chip făcând loc ușor-ușor unui zâmbet de cunoscător. — Mda, dar nu e rea deloc, nu-i așa? Logan fu nevoit să admită că reflexia avea dreptate. Watson era inteligentă, atractivă... Și putea să bată ca la fasole pe cineva care ar trata-o drept o aventură de-o noapte. Doar nu era poreclită degeaba „Rupe-Coaie“: așa spusese Insch! — O, Doamne... O cămașă curată albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe ambele. Își turnă un pahar mare de Shiraz și-și Îndesă În gură o bomboană Hob Nob, apoi reveni În sufragerie să se vaite și să zacă. — A nu se lua În combinație cu alcoolul, spuse el, toastând pentru reflexia sa din fereastră. Aproape ajunsese la jumătatea celui de-al doilea pahar când sună soneria. Înjurând, se sculă de pe scaun și se duse la fereastră, privind afară pentru a zări o mașină cunoscută Înghesuită peste drum. Colin Miller. Reporterul stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Lasă. Logan Îi zîmbi. Dacă ești foarte, foarte cuminte, Îți fac cinste cu o halbă când terminăm. Asta păru s-o-nveselească un pic și Logan era pe punctul de a plusa cu o invitație la cină, când Își văzu reflexia În geamul de la mașină. Era prea Întuneric să poată desluși prea multe detalii la clădirea din spatele lui, dar ferestrele străluceau ca ochii de pisică În oglinda Întunecată a sticlei. Toate. Se Întoarse și privi Înspre clădire.Fiecare ferestră de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aceasta a dispărut fără să revină. S-a făcut liniște. Se auzeau doar valurile argintii, îndepărtându-se spre maluri invizibile... Am rămas pe stâncă, privind la suprafața jucăușă a apei, în care mi se părea că văd trecând umbre, sau reflexii de lumină, imagini incerte... mi se părea că văd Libertatea cu coroana ei, sau vestitoarea îngerilor, sau steaua răsăritului, aprinzându-se câte o secundă, cu vreun val... mi se părea că văd la orizont arborele imens universal, sau chiar cadranul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să-i fie rușine. Ești gata? Otis continuă să molfăie. Adriana îi puse oglinda în față și așteptă ținându-și respirația. Erau apropiați, simțea asta, dar până acum Otis nu reușise să meargă mai departe de strigătul “Graso!” când vedea reflexia propriei lui imagini. Ținu oglinda nemișcată și așteptă, sperând ca el să spună cuvintele potrivite. Era clar fermecat de propria lui imagine — semn bun, dacă era să se ia după așa ceva — căci își înfoie ușor penele și deschise puțin ciocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
surorile lui. I-aș fi dat orice mamei lui. Trebuia doar să ceară. Madeleine stătea ridicată în patul de spital, buclele scurte îi erau lipite de frunte, pielea ei avea o nuanță verzuie nesănătoasă, deși se putea să fie doar reflexia pereților de spital. Nu arăta foarte bine și o iubeam mai mult ca niciodată. Bineînțeles, nu i-am spus asta. Nu avea nevoie să îi spună cineva cum arăta la câteva ore după ce născuse. Și știa că o iubesc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Chivas Regal pe care o aduce mereu socrul când vine în vizită, deși nici el nu e un băutor mai mare decât mine, și mi-am umplut pe jumătate un pahar. Când m-am întors în bucătărie, mi-am zărit reflexia în ferestrele mari din zona de luat masa. Erau ca niște oglinzi din cauza întunericului. Am ridicat paharul în cinstea fiului meu. Silueta din fereastră ridică și ea paharul. Am băut amândoi. Am pus paharul pe bar și am luat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de astfel de comentarii. — De fapt, zise Harry, cred că-ți seamănă un pic, Beth. Beth se Încruntă. — Pe bune. Te-ai uitat la ea? Nu fi ridicol! Norman se uită și el prin sticla tubului, protejându-și ochii de reflexia luminii purpurii provenită de la podea. Într-adevăr, femeia mumificată semăna cu Beth - mai tânără, mai puternică - dar totuși arăta ca Beth. Are dreptate, spuse el. — Poate că ești tu, din viitor, spuse Harry. — Nu. E evident că are douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eliberează umerii de ghearele păsării violet. Ea își ia zborul tăcută pierzîndu-se deasupra mării. Pereții transparenți au dispărut. Vîrstnicul se apropie de imaginea lui V. tînăr. Întinde mîna către el și cele două siluete se întrepătrund ca atingerea trupului cu reflexia sa, la scufundarea în apă. Și totul devine fluid căci această alăturare, tulbură. V. tînăr, mă dor teribilismele mele încît mă întreb cum de-a avut răbdare lumea să mă suporte atît? Revăd o conversație cu tînărul Doctor și realizez
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ma solicitat să particip la o anchetă pe tema Ziua cînd mi-am descoperit nevoia de a scrie. Sugestii pentru o istorie autobiografică a prozei române contemporane. Mi s-a părut greu, și subiectului i-au urmat cîteva luni de reflexie În apa lacului IOR. Venise primăvara. Pe valuri pluteau sticle de plastic și ambalaje de ciocolată fără ciocolată, undele erau acoperite spre mal de-un strat gelatinos de ceva, frunze, haine, broscuțe, expectorații, unghii, nu-mi vedeam prea clar chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cea imaginară, Întrepătrunse sau distincte, vocea „peridiegetică” (Metz), debreiajul (treceri de la o primă povestire la o a doua), condensările și deformările vizuale, dozarea tensiunii, efectele de apnee, asfixia, violența, repetiția, unghiurile inedite, digresiunile, devierile, derapajele, simbolismul, cadrajele sacadate, zoom-ul, reflexia, mixajul, racursiul, ecorșeul, mirajul, ironia, decorul, intrările și ieșirile personajelor, gemetele, simetria, mă rog, tot ce se scrie În cărțile de specialitate. Cu unele mici modificări de atitudine, termenii sînt valabili și pentru critica literară. În bună măsură și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și din nenorocire nu doar el) nefăcînd altceva decît să discrediteze anii grei de temniță și amintirea tovarășilor de suferință, În majoritate morți. Acceptînd să stea de vorbă nu cu, bineînțeles, călăul, ci cu imaginea lui cea mai subtilă, cu reflexia lui În televizor, un poltergeist de-o sută de kilograme pline de vibrație. Eu, asta cu victima care-i Întinde mîna torționarului (chiar dacă-i vorba de-o parodie de torționar sau de poetul ce-i cîntă-n versuri cicatricea, tristețea) n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sunt perioade de timp în viața unui scriitor în care literatura nu mai contează deloc. De la un punct încolo, pentru tine însuți, ești ce ești (nici mai mult, dar nici mai puțin!) și fără scrisul tău, care e doar o reflexie, o imagine pe care o lași la vedere, atunci când ai chef sau atunci când poți să faci asta. Dar nu e musai să (te) și arăți. Sigur, sunt și scriitori pentru care literatura „la vedere“ contează, cu tot cu mecanismele înconjurător-propulsatoare, sunt oameni
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]