2,072 matches
-
parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie a simțurilor, o senzualitate frenetică, iresponsabilă, care conferă erosului atmosfera specific macedonskiană, de „idilă brutală”; adâncul obscur al instinctului, prins în Faunul, deși are unele atingeri cu imaginea naturalistă a omului, trimite de
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
1969; Appassionata, București, 1971; Nouă povestiri contemporane, București, 1971; Recviem pentru cei vii, București, 1972; Iubirea mea dintâi, București, 1973; Întoarcerea, București, 1974; Vremea demonilor, București, 1974; Ploi de lumină, București, 1976; Dragostea câinelui de pază, București, 1978; Poeme de regăsire, București, 1980; Un Oscar pentru Ana, București, 1982; Lumina din adâncuri, București, 1988; Întoarcerea bărbaților, București, 1991; Piramida, I-II, postfață Romul Munteanu, București, 1995; De veghe la moartea mea, București, 1998; Poeme crepusculare, îngr. Gellu Dorian, Botoșani, 2002. Repere
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
restabilire a echilibrului în epoca tulbure de trecere convulsivă de la Republică la Principat: refugierea în armoniosul univers arcadic (Bucolice) este urmată în chip firesc de reconcilierea cu natura prin travaliul asiduu (Georgice) și, mai târziu, de împăcarea cu istoria prin regăsirea originii latinilor și descoperirea sensului destinului civilizator al Romei (Eneida). În bogata sa activitate de traducător, G. se distinge prin rigoare și acribie filologică, dar și prin simț al nuanțelor, intuiție lingvistică și capacitate de a transpune adecvat spiritul originalului
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
bărbatul de sprijin fiind cel mai des medic, dacă se poate chiar fost iubit, pentru accentuarea tensiunii (narative), cadrilul cuplurilor. Întrebarea care structurează din profunzime textele este: cum își construiește / descoperă / manifestă o femeie personalitatea autentică într-o lume necruțătoare. Regăsire (1975), romanul de debut, se ocupă de o femeie care se regăsește pe sine după ce se încadrează într-o școală de ofițeri, părăsind facultatea și fugind dintr-o căsnicie eșuată. Atentă la psihologia femeii care se vede înșelată, autoarea află
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
de a sugera psihologia personajului printr-o replică, de a da senzația autenticității fac din aceste narațiuni care proiectează problemele sentimentale pe fond social lecturi agreabile pentru un public numeros. SCRIERI: Mihail Săulescu, București, 1970; Iubire de țară, București, 1974; Regăsire, București, 1975; La porțile lumii, București, 1977; La Porolissum, București, 1978; Prețul nemărturisit al zilelor, București, 1978; La țărmul visului, București, 1979; Așteptare, București, 1980; Somnul freziilor, București, 1981; Recurs pentru memorie, București, 1982; Oglinzi, București, 1983; Toamna târziu, București
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
a coborât pe pământ, București, 1988; Strigătul mării, București, 1992; Între viață și moarte, București, 1992; Dincolo de adevăr, București, 1993; Prețul lucidității, București, 1996; Interviul, București, 1998. Ediții: Mihail Săulescu, Versuri. Proză. Teatru, București, 1974. Repere bibliografice: Radu Șt. Mihail, „Regăsire”, CRC, 1975, 38; Dan Mutașcu, O carte de notație, SPM, 1975, 234; Emil Manu, „La porțile luminii”, „Viața militară”, 1977, 1; Dan Mutașcu, De țară, SPM, 1977, 351; Emil Manu, Romanul unor biografii contemporane, „Viața militară”, 1981, 12; Grigore Smeu
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
vorbesc de la sine. Aflat în fața ruinelor grecești, estetul trăiește cu maximă intensitate plăcerea privirii care alunecă peste „calcarul marin căruia Pausanias îi spunea poros”, asumându-și statuile, templele și gândirea Antichității ca pe propriul trecut, într-un efort anamnetic de regăsire a sinelui. Limbajul descriptiv devine inevitabil unul intens metaforic, a cărui strălucire este dată de îmbinarea dintre concizia expresiei și deschiderea teoretică pe care o provoacă neologismul savant; iată, de pildă, coloana de la Erehteion, care, „sfruntat sustrasă de pe Acropole de
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
Dicț. scriit. rom., II, 472-473; Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, București, 1999, passim; Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., București, 2000, passim; Lovinescu, Sburătorul, V-VI, passim; Nicolae Florescu, Un necesar, chiar obligatoriu punct pe i, JL, 2001, 17-20; Nicolae Florescu, Regăsirea Soranei Gurian, JL, 2002, 5-10; Gabriel Dimisianu, Momentul literar 1945-1948. Sorana Gurian, RL, 2002, 34; Manolescu, Enciclopedia, 370-371; Victor Durnea, Misterioasa viață a Soranei Gurian, RL, 2003, 20, 21; Teodor Vârgolici, Sorana Gurian - o enigmă?, ALA, 2003, 686. N.Fl
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
cărui „personaj” este „o femeie întemnițată în adolescență”, proiecție nostalgic idealizată: „Dormi, doamna mea, și nu te teme / Te voi duce spre glorie deși / Drumul trece pururi prin moarte” (Nu mă apăr). Dorința de abandonare a lumii reale și de regăsire a unui univers pierdut se transpune în căutarea Larosului, țară imaginară, mitică, edenică, unde ideea de puritate se va îngemăna cu simbolurile morții: „Se sinucid frunzele, tăindu-și venele / Simți? / E ca înaintea unei mari lupte” (Toamnă). Poemul Fără ură
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
1990; Nicolae Manolescu, Spovedania unui dezamăgit, RL, 1991, 8; Romul Munteanu, Panait Istrati. Revoltă, eros și moarte, L, 1991, 13; Mircea Țicudean, Așteptându-l pe Gorby, APF, 1991, 1-2; Ov. S. Crohmălniceanu, O mărturie patetică, CC, 1991, 3; Maria-Ana Tupan, Regăsirea lui Panait Istrati, VR, 1991, 5; Cornel Munteanu, Panait Istrati. Dialogul sinelui cu lumea, F, 1992, 5; Sanda Stolojan, Un disident înaintea tuturor, RL, 1993, 28; Mircea Zaciu, Panait Istrati redivivus, F, 1993, 10-11; Alexandra Ciocârlie, Schimbarea la față a
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1960). Debutează în presă cu schița Stejarul (1953), iar editorial în 1955, cu volumul Drumul spre sat, alcătuit din povestiri ideologizate despre satul basarabean în regimul sovietic. În romanele Regăsirea (1963), Țarină fără plugari (1963), La cântatul cucoșilor (1966), Neagră-i floarea de cireș (1977), Vâltoarea (1988), L. reia clișeele propagandei sovietice. A publicat și câteva povestiri valoroase (Valencea, 1982, Povestiri, 1989 ș.a.), care fac dovada unei bune cunoașteri a
LUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287928_a_289257]
-
Scrierile i-au fost traduse în limbile rusă, ucraineană și lituaniană. SCRIERI: Drumul spre sat, Chișinău, 1955; Lasă vântul să mă bată, Chișinău, 1957; Clopoțel, Chișinău, 1958; Flori de toamnă, Chișinău, 1960; La fântâna Stănculesei, Chișinău, 1962; Piese, Chișinău, 1962; Regăsirea, Chișinău, 1963; Țarină fără plugari, Chișinău, 1963; Buruieni de dragoste, Chișinău, 1964; Gângurel prinde la minte, Chișinău, 1964; La cântatul cucoșilor, Chișinău, 1966; Roata vieții, Chișinău, 1966; Moara copilăriei mele, Chișinău, 1967; Povestiri, Chișinău, 1969; Toaca iernii, Chișinău, 1970; Popas
LUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287928_a_289257]
-
regimul recitirii și, după drastice amputări (mărturisite), al rescrierii. Caracterizat chiar de autoare ca un „jurnal al Jurnalului”, La apa Vavilonului reproduce și comentează - cu distanțări atât de severe încât acuză pe alocuri „o criză de identitate”, dar și cu regăsiri afectuoase - pagini din jurnalele de tinerețe, ținute între iunie 1941 și septembrie 1947 (sosirea la Paris); ele alternează acum cu sonde memorialistice în viața familiei, a prietenilor din studenție, a lumii literare interbelice. Jurnalul restituie, tot selectiv, însemnări de exil
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
de cooperare a întregului grup, presupusă de etapele anterioare; considerăm însă că, în cazul unei dimensionări eficiente a efectelor în această etapă, criza constituie o balanță utilă. În etapa a patra, denumită a coordonării, apare succesul depășirii crizei controlului prin regăsirea locului firesc al fiecărei persoane în cadrul grupului. Aceasta reprezintă o rezultantă între rolul pe care persoana crede că-l poate îndeplini și ceea ce grupul, în majoritatea lui, consideră că poate să-i ofere. Elementul cel mai important credem că este
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tandră, CL, 2000, 5; Iulia Popovici, Ithaca, RL, 2000, 33; Gheorghe Grigurcu, Ulise ca prototip, RL, 2000, 39; Cistelecan, Top ten, 102-104; Grigurcu, Poezie, II, 453-461; Ștefan Borbély, Traian Ștef: un jurnal personal indirect, „22”, 2001, 1; Florin Paraschiv, Despre regăsirea umană, OC, 2001, 49; Iulian Boldea, Centrul și marginea, RL, 2001, 51-52; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 201-202; Pop, Viață, 277-281; Nicolae Oprea, Realitate și livresc, „Ziua literară”, 2002, 16 decembrie; Ioan Moldovan, O Alexandrie postmodernă, F, 2002, 11-12
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
pădurii”, O, 1986, 2; Al. I. Friduș, „Cartea pădurii” CL, 1986, 3; Florentin Popescu, „Profesorul de iluzie”, RL, 1986, 37; Mariana Ionescu, „Le Professeur d’illusion”, „Livres roumains”, 1987, 1; Ioan Holban, Poezii și romanțe, CRC, 1987, 11; Ion Arieșanu, Regăsirea de sine, O, 1988, 19; Ion Andreiță, Povestiri rimate, SLAST, 1988, 41; Cândroveanu, Lit. rom., 298-300; Nastasia Maniu, Ironie și duioșie, RL, 1989, 7; Ioan Holban, File de album, CRC, 1989, 10; Tudor Cristea, Poezie pentru copii?, ARG, 1989, 6
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
50, într-o lume, binecunoscută de D. Schlesak, ca rămânând una a "minciunilor verosimile", cum o prezintă prozatoarea dictaturii din Est, Herta Müller. Întoarcerea exilatului transilvan nu devine sosire ori rămânere, ci o pură călătorie "acasă", încheiată cu o imposibilă regăsire. Autorul cărții trăiește un dublu eșec. Nu-și va regăsi nici meleagul natal, după care a tânjit, și nici sinele căzut, cioranian, în și din timp. Va exclama, așadar: "aceasta este o călătorie prin propriile mele ruine; o, patrie!" (12
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
lacrima iubirii, el s-a născut s-ajungă Al sufletelor noastre... umil prizonier. Cu brațe de tăcere el m-a îmbrățișat, Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu, O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântat Cu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării, Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar, A sărutat cu teamă cerneala depărtării Și mi-a lăsat candoarea în poezii cu har. Tu, lacrimă de foc, ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
cer...În lacrima iubirii, el s-a născut s-ajungăAl sufletelor noastre... umil prizonier.Cu brațe de tăcere el m-a îmbrățișat,Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu,O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântatCu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării,Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar,A sărutat cu teamă cerneala depărtăriiși mi-a lăsat candoarea în poezii cu har.Tu, lacrimă de foc, ce arzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
se bucură de sprijinul Franței continentale. Nu se Întâmplă așa, și acadienii cu căruțele lor Încărcate de femei, bătrâni și copii, trec prin marea istorie care se face și se desface În jurul lor, fără nici un ajutor, purtați doar de iluzia regăsirii patriei pierdute și de speranța că pot relua, de unde au lăsat-o, viața de altădată. Existența lor de acum se consumă În ritmul impus de hazardul drumului și fiecare ins deține În această aventură colectivă un rol precis. Pélagie LeBlanc
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
valoarea, pe care nu și-o va mai putea redobândi decât prin penitența dată de suferință, ca o condiție obligatorie a mântuirii. Mântuirea nu este numai reîntoarcerea la condiția de puritate originară, anterioară vinovăției. Ea este, ca act de restaurare, regăsirea de sine, redobândirea identității propriului său Eu. Este un act de restituire, prin anularea vinovăției tragice. Prin suferință, „persoana tragică”, de fapt, se opune. Suferința nu are un caracter pasiv. Ea este strigătul unei opoziții, al unui protest. Tragicul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
oedipene? Nu, pentru că desprinderea fiului de arhetipul patern va fi o experiență dureroasă, umilitoare, care va sărăci ființa acestuia, motiv pentru care fiul se reîntoarce la tatăl său. Reîntoarcerea fiului la tată este sărbătorită de acesta ca un act de regăsire, de reintegrare, de restaurare a ordinii și echilibrului pierdut. În creștinism, Între tată și fiu există un singur tip de relație: iubirea. Din acest motiv, competiția și, În final, conflictul oedipian sunt excluse. Competiția și conflictul dintre generații sunt Înlocuite
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau echilibrată de restaurare, ca situație deschisă a vieții. Restaurarea este actul reparator cu multiple aspecte psihologice și morale. Ea poate fi reprezentată prin Împăcare sau prin refacerea unității În cadrul unui nou cuplu. În felul acesta, restaurarea este actul de regăsire, de revenire la starea de normalitate, de echilibru sufletesc și moral al persoanei. Ea este starea de refacere a unității pierdute. În acest sens, sunt cunoscute numeroase exemple de cupluri. Este suficient să amintim de cuplul Orfeu și Euridice, iar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a salvării, În care, pentru a putea intra, trebuie să deschizi perspectiva „trecerii” din lumea de aici, În lumea de dincolo, prin virtuțile creștine ale credinței, speranței și iubirii. Cetatea lui Dumnezeu este imaginea simbolică a „Întoarcerii la origini”. Este regăsirea modelului arhetipal pierdut. Este reintegrarea În starea de inocență morală și spirituală originară. Este un act de restaurare a ființei umane prin purificarea sa sufletească și morală. Este reintrarea În Paradisul originar, pe care omul l-a pierdut. Dar aceasta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea de sine se poate manifesta În următoarele direcții: În planul cunoașterii; În planul existenței personale, ca individ, În raport cu ceilalți; ca autonomie și realizare de sine a persoanei; În planul conștiinței sale morale, ca regăsire de sine, ca satisfacție morală și sufletească a Împlinirii individuale conform cu aspirațiile sale. bă Ca libertate a individului, puterea este calea, mijlocul prin care eul personal „poate fi conform aspirațiilor și tendințelor sale”, separându-se prin aceasta de orice fel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]