1,168 matches
-
benefică a tatălui celest, reprimirea fiului risipitor (adamic) și iertarea lui. Biserica, centrală în topografia terestră religioasă, în cea laică își află corespondentul în imaginea palatului și a curții regale. Totuși, ecclesia este cea care ghidează și supune dogmei atât regalitatea, cât și viața publică, atât comunitatea în ansamblul ei și spațiul de viețuire în comun, cât și individul și spațiul lui privat. Dacă planul unei case, indiferent de mărime și importanță, răspunde doar unor condiționări strict materiale și sociale, sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
convențional în două paliere orizontale (sub-împărțite în alte câte două) și două registre verticale (fiecare încadrând diferențiat modelele și contra-modelele), creează module sau câmpuri discursive deschise, care sunt tratate în cercetare și ca subiecte semi-autonome (tipologia feminină, imaginarul cotidianului, modelele regalității etc.). Toate, însă, converg către factorul coagulant, arhetipul divin, Unul suprem (imaginat filosofic de la Parmenide până la teologii medievali români), garant al autorității puterii terestre și al imaginii identitare a comunității supuse ei, liantul planului oikonomic de gestionare a lumii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu o mare majoritate, În iunie 2003, interzicerea practicii străvechi a vânătorii de vulpi 68. Legea are Încă de Înfruntat o opoziție acerbă În Camera Lorzilor, ai cărei membri aristocratici au considerat acest sport ca pe o distracție națională a regalității britanice. Totuși, chiar și regina Elisabeta are acum dubii, după cum arată unii observatori. Ziarul britanic The Mirror a raportat că regina l-a rugat pe prințul Charles să abandoneze acest sport pentru a evita publicitate sentimente negative În rândul publicului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Ar fi bună regalitatea? De ce ar fi bună? De ce n-ar fi bună? Costache: Bun, bun, dar, în definitiv, au fost sau nu aleși de popor? Octav: O, Doamne, tata, dacă tot mai crezi că poporul știe ce vrea și ce face, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
face să-l iubești... să-l admiri...; după aia vine și respectul... și încrederea... Adică să știi că e un om, ca și tine, dar în același timp să crezi că e, totuși, ceva mai mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu, săracu, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
facă să-l iubești... să-l admiri...; după aia vine și respectul... și încrederea... Adică să știi că e un om, ca și tine, dar în același timp să crezi că e, totuși, ceva mai mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te-aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu', săracu', n-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ale societății, fiind rezultatul procesului de unificare a formațiunilor prestatale din teritoriul de continuitate românească, aflate într-un anumit impact cu vecinii. Voievodatul Transilvaniei, instituție a populației românești, și-a păstrat mult timp (de la 1176 până la 1541) autonomia în fața tendințelor regalității ungare de a impune „principatul”. Secolul al XIV-lea înregistra accelerarea procesului de unificare a formațiunilor existente la sud și est de Carpați. Dobândirea existenței de sine stătătoare prin biruința lui Basarab I asupra regelui Carol Robert de Anjou la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
divinități. În afară de datele epigrafice, mai multe mărturii iconografice documentează existența divinităților astrale, ce ar trebui probabil puse în relație cu influența asiriană în timpul cât aceasta a supus regatele lui Israel și Iuda. Așadar, putem fi destul de siguri că în timpul epocii regalității, probabil, tocmai datorită instituției monarhice, în religia oficială, zeul Yhwh se bucura de o indiscutabilă proeminență și era considerat zeul suprem al dinastiei și al poporului. Această teologie a zeului suprem Yhwh (cf. și Niehr, 1990) nu era însă nici
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ș.u.; 2Sam 7,22 ș.u.) nu trebuie atribuite epocii monarhice, ci considerate mai degrabă o retroproiecție a epocii exilice sau persane. Ar fi vorba, așadar, de o polemică ce a existat prevalent într-o epocă în care, lipsind regalitatea și templul, identitatea religioasă și unitatea poporului lui Iuda nu mai putea fi fondate pe instituția regală, ci, exclusiv, pe credința în Yhwh. Numai după exil, sau poate chiar în epoca persană, confruntarea cu divinitățile feniciene (Baal) și ale altor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iuda (1Sam 10,1; 16,12-13; 1Rg 1,32-40; 2Rg 9,1 ș.u., până la textul tardiv, Neh 6,6-7). Aceste texte, redactate probabil într-un moment în care monarhia nu mai exista, au estompat din intensitatea expresiilor celebrative ale regalității, dar nu au eliminat evocarea profeției ca mijloc de legitimare divină a suveranului sau a autorității în general. Anunțul profetic dobândește foarte frecvent un puternic caracter etic și religios, îndemnându-i pe suverani la respectarea îndatoririlor lor religioase și la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mitologia buddhistă, semnifică dominația centrului regal asupra direcțiilor spațiului terestru. Știm că, potrivit legendei, Buddha însuși a intrat în sânul Măyei sub forma unui elefant. Atunci când apare figurat în vârful unui stâlp, elefantul simbolizează cunoașterea supremă, iluminarea. Leul este simbolul regalității lui Buddha. Preafericitul a fost numit încă din timpul lui Aśoka leul clanului Śăkya. Leul este reprezentat mai ales pe coloanele buddhiste, răspândite peste tot în India. Lotusul este simbolul purității, al naturii intacte a lui Buddha și al frumuseții
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
spațiu internalizat În care se poartă lupta pentru existență. Unele dintre cele mai frumoase și pătrunzătoare analize ale memoriei se pot Întîlni În aceste pagini. Al doilea studiu, intitulat „Determinări și dependințe instituționale”, investighează materialul În context instituțional (școală, Biserică, regalitate, instituțiile de control - armată, Securitate, Închisoare -, organizații politice etc.). Cea mai importantă concluzie vizează aspectul informal: confruntați cu o realitate instituțională restrictivă, oamenii au adoptat tehnici de supraviețuire și au construit o realitate paralelă. Astfel, contactul oficial cu instituțiile este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
David” (Mc 11,1-10, aici v. 10). Intrând în oraș, în mod voit el îl imita în felul acesta pe Solomon, fiul lui David, care cu o mie de ani înainte sa, stătea călare pe măgărușul regesc în momentul proclamării regalității sale (1Reg 1,32-40). O astfel de intrare răspundea unei vechi profeții care prevedea venirea unui rege umil (Zah 9,9). Nu numai gestul lui Isus evocă speranțele fiului lui David care vine, dar și răspunsul mulțimii reflectă aceeași interpretare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îmbrăcat cu o pătură ca să aducă a haină regească, iar cineva a zărit o bucată de trestie aruncată pe drum și i-a dat-o ca sceptru. Și când, ca într-o farsă de teatru, i s-au încredințat însemnele regalității și a fost înțolit ca un rege, câțiva tineri, purtând pe spate nuiele asemenea lăncierilor, stăteau de o parte și de alta ca gărzi de corp. Apoi, alții se apropiau de el, unii făcându-se că-l salută, alții că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ca o tentativă de asasinat a șefului lor. [...] Se pare însă că Brătianu va căuta să afirme în chip categoric, atașamentul său față de Coroană și să explice că lupta pe care o duce este îndreptată numai împotriva celor care compromit regalitatea. În acest sens este redactat noul manifest al "Frontului Constituțional" [...] Pe de altă parte, aflu de la informatorii mei particulari că la întrunirea anunțată pentru ziua de 29 septembrie, mareșalul Aversecu și Gh. Brătianu vor ataca cu toată vigoarea aceleași probleme
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
v. 114, 2, în expresia Malik al-n"s: SOI, ASM GG „Domnul oamenilor”; RB „Souverain des Hommes”; DM „Roi des hommes”; YA „the Ruler of men”; Arb „the King of Men”, urmând expresiei sinonimice Rabb al-n"s. Metaforă regalității adaugă ideii de stăpânire și pe aceea de guvernare. Combinația al-Malik al-′aqq poate fi înțeleasă și că „Adevăratul Rege”, singurul care deține cu adevarat stăpânirea. Semnificații de bază: stăpânitor exclusiv, absolut, universal. 2.1.7.2. M"lik are
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
16/17; 17, 102/104 etc.): „Domnul cerurilor și al pământului”; Rabb al-mašriq wa al-maghrib (26, 28/27 etc.): „Domnul Răsăritului și al Asfințitului”; Rabb al-‘arš al-‘aðim, (9, 129/130 etc.): „Stăpânul Marelui Tron” (aici e prezenta metaforă regalității); sau cu un pronume sufix: rabb, rabbuka etc. Comentatorii sunt unanimi în a proclama că numai Dumnezeu merită să fie numit al-Rabb în chip absolut, pentru ca ale Lui sunt toate și toate asculta de El109. Semnificații de bază: stăpân universal
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kol h"’"reț, „Stăpânul întregului pământ” (Ios 3,13; Mih 4,13; Ps 114,7). Semnificație de bază: stăpân universal (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.8.2. Mélek: „Împărat” (toate traducerile românești); basileús (LXX); „rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). Tema regalității lui YHWH este centrală în Vechiul Testament, deși se conturează abia după stabilirea israeliților în Canaan. Evreii recurg la această reprezentare simbolică pentru a exprima relația dintre ei și Dumnezeu 207. YHWH domnește peste Israel (Jud 8,23; 1Sam 8,7
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu!” (t.n.) Alături de metaforă regelui, este și aceea a judecătorului (ŠopeÖ) și a legiuitorului (Maƒoqq), care va face dreptate și va aduce izbăvire. Pentru a sublinia ideea de siguranță pe care regalitatea lui YHWH o inspiră, profetul Isaia pune laolaltă toate aceste trei nume, într-un oracol privind liniștea și stabilitatea de care se va bucura cândva Ierusalimul: YHWH ŠopetQnó YHWH MeƒoqqQnó / YHWH MalekQnó hó’ yÄš‘enó (Is 33,22): „Domnul este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sinonime (de obicei: „tare, puternic”). 4.1.12. al-Malik (2.1.7.1.) și Mélek (3.1.8.2.), respectiv basileús (3.2.1.6.1 și 3.2.2.8.1.). Și Coranul, si Biblia folosesc pentru Dumnezeu metaforă regalității pentru a exprima stăpânirea lui absolută și universală. Traducerea cu „Rege” este în consonanta cu universul mental al ambelor popoare în sânul cărora au luat ființă cele două cărți sacre. Varianta „Împărat” din traducerile românești ale Bibliei este rezultat al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cuvinte ale definiției propuse de Catherine Bell subliniază această trăsătură: Deoarece este un gen prin excelență vag, despre ritul politic se poate spune că include acele practici ceremoniale care, În mod specific, construiesc, etalează și promovează puterea instituțiilor politice (precum regalitatea, statul, bătrânii satului) sau interesele politice ale anumitor actori ori grupuri (1997, p. 128). Dificultățile teoretice nu provin din lipsa de vizibilitate sau de semnificație a riturilor politice: oricine va recunoaște și va Înțelege esența unui rit de Încoronare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
primii utilizatori ai acestuia: „Elementul principal al unei inaugurări constă În ritualizarea actului de a folosi pentru prima oară un anumit obiect” (M. Truesdell, 1997, p. 83). În esență, inaugurarea din riturile politice moderne reproduce scheme ceremoniale consacrate de sistemul regalităților medievale (vezi L. Bryant, 1986; S. Willentz, 1985) cuprinde câteva elemente (momente) ritualice: deplasarea liderului și a suitei sale la locul ceremoniei, primirea protocolară și fastuoasă, performarea unor acțiuni plasate Între ritual și eticheta politică - depunerea unei coroane de flori
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
putut figura, la polul consacrator, divinitățile din lumea de dincolo sau figuri eroice ale unor personaje din mitologie sau din istoria transfigurată mitologic; la polul degradator, ele au funcționat ca efigii ale personalităților politice sau religioase contestate sau ale entităților (regalitatea, imperiul englez, catolicismul) care trebuiau delegitimate. Procesiunea a putut avea un caracter celebratoriu, marcând comemorarea unor momente cu semnificație religioasă sau politică, sau unul carnavalesc, marcând revolta simbolică față de o anumită ordine politică. În funcție de diverși factori conjuncturali, aceste procesiuni carnavalești
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
subiectul povestit. Astfel, miturile cosmogonice se referă la facerea universului, iar cele escatologice la sfârșitul acestuia; miturile etiologice (de origine) povestesc apariția diferitelor forme naturale (relief, plante, animale) și culturale (originea focului, a interdicției incestului și instituirea căsătoriei exogame, a regalității, a unor ceremonii etc.), iar miturile eroilor se referă la personaje umane Înzestrate cu puteri divine, fie ele eroi-luptători, eroi-fondatori, asceți, regi, tricksteri etc. Miturile cosmogonicetc "Miturile cosmogonice" Pentru marele public, mitul „prin excelență” este acea poveste care narează felul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este ceea ce Mircea Eliade a numit modelul deus otiosus). Aceste divinități aduc pe lume sau eliberează de sub stăpânirea figurilor malefice noi elemente și diverse ființe vii. Prin unele dintre actele lor, ele pun bazele unor instituții fundamentale cum ar fi regalitatea, căsătoria (sau interdicția incestului), sărbătorile calendaristice etc. - ceea ce poate plasa aceste mituri și În categoria celor etiologice. Felul În care este creată lumea reproduce diferite activități umane: este vorba despre un act sexual, o vânătoare, un act războinic sau un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]