1,192 matches
-
un scurt articol separat, în capitolul final Figures contemporaines (pp. 987-988), de Titus Bărbulescu. Despre paul Goma și alte nume ale epocii pariziene, nimic. pas un mot. De tot sumar și dezamăgitor, paragraful respectiv este și o (dură) lecție de relativism al valorilor și notorietății, al efemerității publicității ocazionale, mai mult sau mai puțin locale. Cum se poate îndrepta o astfel de situație? Cine selecționează și de ce? Cum și când? Întrebări esențiale și, din punctul nostru de vedere, încă insolubile. Cum
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
așa: realitățile sociale mai ample de dincolo de discurs nu sunt luate în considerare. Ontologia postmodernă propune în definitv un spațiu în care narațiuni egale se povestesc și respovestesc pe sine fără o finalitate și o miză certă, conducând astfel la relativism. Dacă postmodernismul este astăzi un curent intelectual în retragere, nu același lucru se poate spune despre socio-constructivism, filosofia și teoria relațiilor internaționale care va fi discutată în continuare. 1.4. Socio-constructivismul Socio-constructivismul, o nouă teorie a relațiilor internaționale apărută în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
diferite, realiștii, pluraliștii sau marxiștii ci dinamice și flexibile, reflectând raportul dintre agenți și structuri pe diferite nivele de analiză, de la local la global. Constructivismul este, pe lângă o teorie, un program emancipator care, spre deosebire de postmodernism, nu cade nici în capcana relativismului, nici în cea a ignorării metodologiilor empirice. Wendt susține, în acest sens, că practica rămâne în continuare cel mai bun criteriu pentru testarea teoriei. De asemenea, acesta teoretizează la nivel internațional trei "culturi ale anarhiei", hobbesiană, lockeană și kantiană, acestea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
au nevoie să fie social construite. Dar, pentru a fi social construite, au nevoie de o ontologie obiectivă la care să se raporteze. În caz contrar, devin captive ale spectrului regresiei circulare. În acest fel, Searle aduce o obiecție fatală relativismului postmodern: problema este una care ține de epistemologie, nu de ontologie. Nu tot ceea ce există este relativ, ci tot ceea ce știm. Iar cunoașterea poate fi atât relativă cât și obiectivă. Relativă, deoarece există multe metodologii științifice care oferă acces, prin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
demersuri științifice sau, în general, întregii existențe, cel puțin nu în manieră satisfăcătoare. Și ca știință socială și politică, social-constructivismul nu poate renunța la componenta normativă, emancipatoare, în absența căreia nu s-ar putea disocia în cele din urmă de relativismul postmodern. Politica și teoria socială în general nu prezintă doar lumea așa cum este ci, infinit mai important, lumea așa cum este și cum ar trebui să fie. Cu cât distanța dintre ele este mai redusă, cu atât mai mult scopul social-constructivismului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Marghiloman ? i alia? îi r? m?seser? la Bucure? ți �că s? ? în? leg? tură�, conform unei lungi tradi? îi istorice rom�ne? ți. Iorga avea pu? în? �n? elegere pentru rolul acestora �n istoria rom�nilor, o surprinz? toare lips? de relativism pentru cel mai mare istoric rom�n. Renumitul istoric ? i academician rom�n Andrei O? etea (directorul Institutului de Istorie �Nicolae Iorga� din Bucure? ți) a fost cel care, �n 1967 (c�nd Rom�nia a ie? it iar de sub st? p�nirea du
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? lucreze ca inginer la una din filialele lui Blank, chiar dac? Mircea Iorga era competent �n profesia să. Dar Bucure? țiul acelor vremuri era at�ț de departe de etică puritan?! Iorga era cel aflat cel mai aproape de puritanism, astfel c? relativismul r? m�ne �n picioare. Cu at�ț mai mult cu c�ț corup? ia de toate felurile era at�ț de r? sp�ndit? , �ncep�nd cu Coroană (? i de aici p�n? jos). Cei care �l acuzau acum pe Iorga �l �mpro? cau cu noroi pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? analiz? m sinceritatea �revizuirii� atitudinii fă?? de chestiunea evreiasc? , am putea totodat? s? tras? m o paralel? �ntre sinceritatea lui Iorga ? i cea a ungurului G�mb�s. Nu se pune problema unei viziuni retrospective asupra istoriei, ci doar asupra relativismului. Numai impostorii pot pretinde c? realitatea corespunde imaginilor lor asupra trecutului. S? ne amintim �nc? o dat? de afirmă? ia lui Oscar Wilde: �Dac? �ncerci s? rezumi adev? rul la fapte, �nseamn? s? privezi adev? rul de �ntregul s? u
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
despre adevăruri absolute, totul poate fi chestionat, iar diferite interpretări (ale socialului) sunt acceptate.Postmodernismul acceptă diversitatea ideilor, oamenilor și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul poate fi criticat pentru un prea mare relativism, avantajul este că dispersează diferitele forțe de opresiune, așa cum sunt evidențiate de acest grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la operații concrete. Studiile mai recente semnalează apariția operațiilor postformale (Cavanaugh, 1993). Chiar dacă nu se știe încă limpede dacă este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
despre adevăruri absolute, totul poate fi chestionat, iar diferite interpretări (ale socialului) sunt acceptate.Postmodernismul acceptă diversitatea ideilor, oamenilor și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul poate fi criticat pentru un prea mare relativism, avantajul este că dispersează diferitele forțe de opresiune, așa cum sunt evidențiate de acest grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la operații concrete. Studiile mai recente semnalează apariția operațiilor postformale (Cavanaugh, 1993). Chiar dacă nu se știe încă limpede dacă este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
-i doar apariție și aparență, nu-i doar joc estetic sau artistic pur: viața are sens moral și metafizic ultim. Nu cred că putem găsi în întreagă operă regizorala a lui Visarion Alexa un singur exemplu de triumf deplin al relativismului dizolvant și al scepticismului aneantizator. Nu că relativismul și scepticismul nu ar exista, ci că ele tocmai pentru că sunt, se cuvine să fie depășite: prin sens și valoare, prin sentiment orientat etic și prin faptă conformă legii morale. Tocmai de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
joc estetic sau artistic pur: viața are sens moral și metafizic ultim. Nu cred că putem găsi în întreagă operă regizorala a lui Visarion Alexa un singur exemplu de triumf deplin al relativismului dizolvant și al scepticismului aneantizator. Nu că relativismul și scepticismul nu ar exista, ci că ele tocmai pentru că sunt, se cuvine să fie depășite: prin sens și valoare, prin sentiment orientat etic și prin faptă conformă legii morale. Tocmai de aceea nu poate mira interesul constant pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aceștia pot fi atunci sau după aceea "coborâți" prin ridiculizare; ei sunt cei care nu critică puterea, și nici nu se revoltă precum cinicii antici, pentru abuzurile ei; ei sunt, în genere, indivizi mediu sau superior educați care au conștientizat relativismul și inconsistența valorică din societate, dar care, găsesc că "nu merită" să fie părtași la forme active de viață socială și politică; ei dinamitează în fond, însăși bazele conștiinței democratice necrezând în forța intrinsecă a "masei democratice moderne", care are
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de „subiectivism” este aplicat în mod obișnuit unui set de teorii etice care neag] posibilitatea că investigația moral] s] produc] adev]ruri obiective. Acest eseu analizeaz] atât subiectivismul popular, cât și teoriile filosofice c]rora termenul le este aplicat adeseori. Relativismul DAVID WONG Relativismul metaetic susține c] nu exist] adev]ruri universale în problemele morale; aceast] teorie afirm] c] morală este particular] fiec]rei societ]ți sau culturi în parte. Acest eseu argumenteaz] o viziune moderat] a acestei poziții. Articolul analizeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aplicat în mod obișnuit unui set de teorii etice care neag] posibilitatea că investigația moral] s] produc] adev]ruri obiective. Acest eseu analizeaz] atât subiectivismul popular, cât și teoriile filosofice c]rora termenul le este aplicat adeseori. Relativismul DAVID WONG Relativismul metaetic susține c] nu exist] adev]ruri universale în problemele morale; aceast] teorie afirm] c] morală este particular] fiec]rei societ]ți sau culturi în parte. Acest eseu argumenteaz] o viziune moderat] a acestei poziții. Articolul analizeaz], de asemenea, și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
universale în problemele morale; aceast] teorie afirm] c] morală este particular] fiec]rei societ]ți sau culturi în parte. Acest eseu argumenteaz] o viziune moderat] a acestei poziții. Articolul analizeaz], de asemenea, și ceea ce este considerat un derivat, si anume relativismul normativ care susține c] nu trebuie s] judec]m său s] încerc]m s] schimb]m valorile oamenilor din alte culturi. Prescriptivismul universal R.M. HÂRE Prescriptivismul universal încearc] s] evite obiecțiile binecunoscute aduse teoriilor „obiective” ale naturalismului și intuiționismului; totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] una este mai bun] decât altă? Sunt propuse și discutate dou] modele diferite. Este analizat], de asemenea, și utilizarea frecvent] a exemplelor ipotetice și imaginare pentru a decide între teorii. Partea a șaptea: Provoc]ri și critici Subiectivismul și relativismul, discutate în partea a șasea, neag] obiectivitatea sau validitatea universal] a eticii. Acestea nu sunt ins] singurele provoc]ri c]rora susțin]torii eticii trebuie s] le fac] fâț]. Au existat și alte încerc]ri, susținute de anumite poziții filosofice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu exist] o analiz] explicit] a relației dintre faptele reale și valori. Cu toate acestea, Buddha a susținut ideea conform c]reia obiectivitatea relativ] a afirmațiilor morale este crucial] pentru sistemul s]u etic, spre deosebire de viziunea adepților scepticismului și ai relativismului din acea vreme. Etică budist] prezint] o larg] deschidere spre naturalism și se poate spune c] anumite tipuri de certitudini servesc drept suport afirmațiilor morale. Astfel, în etică budist] nu exist] nici o leg]tur] logic] între faptele reale și valori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în nenum]rate moduri. Realitatea nu privilegiaz] nici un model constant de clasificare și nici nu dirijeaz] raționamentele de diferențiere a lucrurilor. Interpretarea oric]rui tao (cale, metod]) este realizat] prin adoptarea uneia dintre mai multe perspective nelimitate. iv. Zhuang Tzi: relativismul taoist Al treilea curent a dat naștere taoismului promovat de Zhuang Tzi, care s-a detașat de poziția antilingvistic] a lui Mencius și Lao Tzi. Realiștii au demonstrat incoerenta oric]rei afirmații f]cute de pe o asemenea poziție; în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest adev]r - dup] cum atât Socrate, cât și Aristotel ar fi fost de acord - este obiectiv, si nu doar determinat cultural. (Câteva eseuri din acest volum dezvolt] problemă: vezi în special capitolul 35, „Realismul”; capitolul 38, „Subiectivismul”; capitolul 39, „Relativismul”.) Totuși, ideea este c] orice ar crede fiecare dintre cei trei filosofi c] ar fi „descoperit”, fie prin interogare, fie prin introspecție sau experient], ține de rezolvarea tensiunii dintre valorile civice și individualiste pe care le-am identificat deja ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a societ]ții grecești din acea perioad]. Dac] ar fi s] învie, Socrate și ceilalți și-ar atenua pozițiile și ar susține c] astfel de tensiuni exist] la diferite nivele în orice societate; ei ar încerca apoi s] întoarc] povară relativismului cultural împotriva opozanților moderni din cauza obsesiei lor pentru acea categorie special] și încurcat] a considerațiilor numite „morale”. Dar nici una dintre aceste mișc]ri nu ar fi eficient]. Critică la adresa lor nu arăt] c] ei nu au nimic relevant de spus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
evenimente complexe, m] voi axa aici pe trei aspecte ale acestei perioade: 1) Continuarea eforturilor de a ap]ra și de a explica autonomia moral]; 2) Eforturi de a stabili primatul comunit]ții asupra individului; 3) Apariția nihilismului și a relativismului și imporanța crescut] acordat] epistemologiei moralei. 1. Teoria utiliatrist] a lui Bentham a adus și noi întreb]ri. Principiul p]rea s] conduc] la concluzii morale care contraziceau convingerile simțului comun; în ciuda afirmației lui Bentham potrivit c]reia acesta ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persoan] vor s] fie și s] încerce s] se comporte ca atare. Dezvoltarea antropologiei moderne a încurajat filosofi că Edward Westermarck (1862-1939) s] redeschid] vechea discuție relativist] referitoare la existența cunoașterii morale. Dezbaterea conținu], așa cum se arăt] în capitolul 39, „Relativismul”. Mai general spus, pozitiviști precum Moritz Schlick (1881-1936) au susținut c] acele credințe care nu trec testele pe care credințele științifice le presupun nu sunt doar false, ci și lipsite de sens. Moore și alți gânditori i-au convins pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]