1,181 matches
-
Corporate Responsibility?, decembrie 2011, McKinsey Quaterly, Decembrie 2011. 1 Richard Rorty și Gianni Vattimo, Viitorul religiei. Solidaritate, caritate, ironie, Editura Paralela 45, Pitești 2008, p. 44. 2 René Girard și Gianni Vattimo, Adevăr sau credință slabă? Convorbiri despre creștinism și relativism, Editura Curtea Veche, București 2009, p. 107. 3 Ibidem. 4 Girard și Vattimo, Adevăr sau credință slabă, p. 6. 5 Rorty și Vattimo, Viitorul religiei, p. 40. 6 Ibidem, p. 48. 7 Ibidem, p. 54. 8 Ibidem. 9 Ibidem, p.
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
schimbă în tot cursul istoriei. *17 Astfel, sistemul de norme creste și se transformă și va rămâne, într-un anumit sens, întotdeauna incomplet și imperfect cunoscut. Această concepție conform căreia structura .operei literare este dinamică, nu înseamnă însă subiectivism și relativism. Diferitele puncte de vedere nu sunt nicidecum la fei de juste. Va fi întotdeauna posibil să stabilim care punct de vedere sesizează subiectul în modul cel mai ..complet și mai profund. In noțiunea de interpretare adecvată este implicită o ierarhie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
juste. Va fi întotdeauna posibil să stabilim care punct de vedere sesizează subiectul în modul cel mai ..complet și mai profund. In noțiunea de interpretare adecvată este implicită o ierarhie a punctelor de vedere, o critică a înțelegerii normelor. Orice relativism este până la urmă anulat de recunoașterea faptului că "Absolutul există în relativ, deși nu definitiv și nu în întregime în acesta". *18 Astfel, opera literară ne apare ca un obiect de cunoaștere sui generis care are un statut ontologic special
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
empirice. Adoptând ideea unei scări absolute a valorilor pierdem în mod inevitabil contactul ou relativitatea judecăților individuale. Un Absolut încremenit este opus unui șuvoi de judecăți individuate lipsite de valoare. Teza nesănătoasă a absolutismului și antiteza deopotrivă de nesănătoasă a relativismului trebuie să fie înlăturate și înlocuite printr-o sinteză care să dinamizeze scara valorilor însăși, fără să renunțe la ea ca atare. "Perspegtivismul", cum am numit această concepție, *19 nu înseamnă o anarhie a valorilor, glorificare a capriciului individual, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
timp eficacitatea estetică pentru ca apoi să și-o recâștige ; de pildă, operele lui Donne, Langland și Pope, a lui Maurice Scève și Gryphius. 327 Ca reacțiune împotriva autoritarismului și a listei sale de canoane, concepțiile moderne sunt înclinate spre un relativism excesiv, inutil, invocând "morișca gustului", tot așa cum scepticii de altădată aminteau dictonul De gustibus non est disputandum. Problema este însă mai complicată decât o prezintă umaniștii absolutist! sau scepticii relativiști. Dorința de a afirma, într-o formă oarecare, obiectivitatea valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
numită, în modul cel mai exact, trăire a poemului. Evaluarea poemului este perceperea, descoperirea unor calități și relații, valoroase din punct de "vedere estetic, structural prezente în poem pentru orice cititor competent. Frumusețea, spune Eliseo Vivas, explicând ceea ce •el numește "relativismul obiectiv" sau "realismul de perspectivă", este o trăsătură a anumitor lucruri, prezentă în ele ; dar prezentă numai pentru cei înzestrați cu acea capacitate si acea cultură care fac posibilă descoperirea ei. *28 Valorile există potențial in structurile literare : ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de la care pornește interpretarea, cuprinde cu ajutorul semnelor notației muzicale înălțimile, duratele, timbrul și intensitățile sunetelor. Dintre acestea, doar duratele, timbrul și înălțimile sunt notate cu exactitate, constituind o dimensiune stabilă a textului. Mișcarea și intensitățile, deși nu rămân în domeniul relativismului total, lasă un câmp larg de manifestare inițiativei interpreților. Din combinațiile lor rezultă: tempoul, accentele, legăturile între mișcare și dinamică etc. Indicațiile cu care sunt notate mișcările și fluctuațiile lor, ca și nuanțele, având un caracter relativ, realizarea lor este
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
care, în fond, conduce. Poate părea și mai grav că, odată cu statuarea laică a libertății religioase, Adevărul ultim nu mai are un unic chip instituțional, general acceptat, asigurat și, cîteodată, impus de autoritatea instituției ecleziale. Aici stă riscul cel al relativismului , dar și un posibil avantaj spiritual al libertății moderne. Căci ea lasă să transpară nu doar prin discursul teologic sau filozofic, ci în viața comunitară și de fiecare zi, în mentalitatea comună faptul că Realitatea ultimă nu e reductibilă la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
le pot oferi pentru adîncirea propriei teologii. Dar se admite îndeobște că fiece credință își păstrează un nucleu dur, de dogmă esențială, unde dialogul nu poate pătrunde, unde convergența religiilor nu poate fi menținută fără riscul de a cădea în relativism. Unui creștin îi va fi greu să accepte că omul se poate salva și altfel decît prin Isus Christos, cel întrupat în istorie. Teologii musulmani ortodocși văd Unul treimic drept o imagine insuficient monoteistă a lui Dumnezeu, iar tradiția ebraică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
modurile bune, iar nu particularitățile lor. Fiindcă omul doar un lucru poate lucra, iar nu toate lucrurile deodată. Trebuie să fie acel lucru, unul, și în acel unul, să le preia pe toate. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net relativismului, căci relativismul constă în a zăbovi indefinit pe teritoriul particularului, cu atenția fixată pe evantaiul modurilor între care eziți, între care alegi, pe care le socotești la fel de bune. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net fundamentalismului, căci acesta din urmă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
iar nu particularitățile lor. Fiindcă omul doar un lucru poate lucra, iar nu toate lucrurile deodată. Trebuie să fie acel lucru, unul, și în acel unul, să le preia pe toate. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net relativismului, căci relativismul constă în a zăbovi indefinit pe teritoriul particularului, cu atenția fixată pe evantaiul modurilor între care eziți, între care alegi, pe care le socotești la fel de bune. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net fundamentalismului, căci acesta din urmă ridică particularitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
rata întîlnirea cu textul, de a te înstăpîni asupra lui, impunîndu-i un înțeles care trebuie să fie neapărat străin de intenția textului, de contextul lui originar 4. Cînd demersul lor e dominat de pozitivismul secolului al XIX-lea sau de relativismul postmodern, științele religiei ne pun în față o distanță verticală nu doar anulată, ci chiar interzisă, imposibilă. Ele ajung la performanța de a-și lichida obiectul de studiu. Tipologia distanței se completează astfel cu rubrica ei extremă, cu al său
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
față de exigențele propriu-zis spirituale ale diversității. Atenția față de semenul diferit, tensiunea dintre identitatea statică și cea dinamică a persoanei, proximitatea-alteritatea divinului, toate aceste teme pot căpăta un profil acut, expresiv, mobilizator în mediul simbolic constituit de societățile pluraliste. Diversitatea, între relativism și convergență Ca și democrația, științele sociale ale religiei au trecut în ultimele decenii de la polul unificator spre cel al diversității. Paradigma interpretativă, unică și unificatoare, a secularizării începe să fie pusă în chestiune de exegeze atente la dezvoltări neliniare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
credinței. A admite că și alte religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o parte ; ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe de alta. Relativism intelectual, doctrinar, în primul caz ; subordonare a universalului religios față de individ, în cel de-al doilea. în această privință, Marcel Gauchet remarcă totuși că relativizarea rămîne relativă : alegerea personală a credinței e făcută în temeiul unui universal. Aderăm la elementul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fiecărei doctrine și, totodată, în libertatea de dincolo de discurs a misterului său? Nu e diversitatea religioasă un foarte bun suport pentru a ne confrunta cu universalitatea și totodată cu apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu celelalte nu înseamnă relativizarea ei, ci o bună dovadă a universalității ei, a faptului că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Făcând din justiție o consecință a puterii, Hobbes părea să traducă relația divină a oricărui conținut substanțial în termenii binelui esențial și ai răului esențial. De aici păreau să rezulte arbitrariul și lumea dezvrăjită a puterii politice hobbesiene și a relativismului moral"68. Răspunsul lui Hobbes față de criticile lui Bramhall va fi dat în Leviathan (1651), dar receptarea cărții va fi puternic influențată de curentul de opinie defavorabil creat chiar de către regaliști. În 1652, Filmer a publicat anonim Observations concerning the
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
politică aceasta se numește falimentul teoriei (...) și primatul omului; în școală se numește "respectarea elevului"; în cunoaștere se numește "subiectivism"; în morală, "personalism"; chiar în teologie există o tendință de antropologism (...); iar știința însăși nu mergea și ea către un relativism, în sensul unei introduceri a factorului subiect în cunoașterea științifică?"79. Însă forma aceasta, deloc singulară, de (re)întoarcere la sine purta un singur nume și se putea face în mai multe feluri: era filosofia, chiar dacă Noica sugera, în cele
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un apetit pantagruelic, nu atât pentru inovație cât pentru mimetism și obediență, cad în modernism devastator. Încep substituții periculoase: învățarea cu jocul, comunicarea didactică cu cea ordinară, profesorul cu amicul (prietenul), evaluarea cu încurajarea. Valorile încep să intre într-un relativism eroziv, cu costuri ridicate pe termen lung. În întrebarea: ce este valoros, începe să se infiltreze o mică dar revoluționară particulă lingvistică: ce mai e valoros? Rostul profesorului este să nu se lase purtat de valurile schimbărilor neesențiale, ci să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
după 1989. Deosebirile de mentalitate, limbaj, adesea și de competență, sunt mari, inevitabile și evidente. în felul acesta, am ajuns la a treia cauză de conflict, poate cea mai profundă dintre toate: diferența dintre radicalismul vechii foști deținuți politici și relativismul și pragmatismul noii generații politice, formată, vrând-nevrând, sub regimul comunist, dar fără a fi structural comunistă sau măcar superficial comunizată. Este cazul a privi mai ales această ultimă situație cu sânge rece. Generația în vârstă, în care domină vechii deținuți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întreg, revitalizarea filosofiei, recursul la mitologie și situarea gândirii între abstracțiune și mit, renașterea științelor magice despre corespondențele ascunse din univers și a celor morfologice, care vor să ghicească întregul pornind de la un amănunt, interesul pentru fenomenele oculte, predilecția pentru relativism, gustul pronunțat pentru filosofia istoriei și sentimentul unui sfârșit de lume și al începutului unei lumi noi, aspirația spre sinteze ultime și tragica neputință a intelectului de a le crea. Continuând acest raționament bazat pe analogia istorică, Lucian Blaga susține
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-l face pe omul acestor locuri să admită contradicția atunci când ambii termeni ai acesteia îi par adevărați. Metoda e subordonată realității, exact la fel ca și la Blaga. În sfârșit, dogmaticul e înlesnit de o anumită "toleranță logică românească", un relativism metodologic latent. Am să închei cu un pasaj din această scriere a lui Vasile Băncilă: Nu credem că un astfel de fond sufletesc a putut să fie fără de nici un rol în condiționarea unei metode ca cea dogmatică, în care logica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și beyond-isme, foarte numeroase în a doua jumătate a secolului al XX-lea744, care se referă la dualități conceptuale asemănătoare celor din fizică: obiect-subiect, unitate-diversitate, mental-fizical, individual-social, fapt-valoare etc., și care încearcă să depășească dispute doctrinare de tipul realism antirealism, absolutism relativism, empirism pragmatism, mentalism fizicalism, internalism externalism, fundaționism deconstructivism etc. Ele tind să accepte perspectiva deschisă de mecanica cuantică, angajând ideea "că realitatea lumii se manifestă ea însăși dual, cunoașterea ei având sorți de izbândă doar din perspectivă holist-complementaristă, singura care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se întrețes pe întreaga planetă. Deși lucrurile par simple, nu este chiar așa la nivelul politicilor. Nigel Dower 368 propune trei abordări ale eticii mediului din perspectiva eticii globale. Le discut în continuare dintr-o perspectivă personală. Scepticismul internațional și relativismul. Scepticii sunt realiști și susțin că nu există moralitate în relațiile internaționale, iar relativiștii susțin că nu există datorii globale. Problemele protecției mediului înconjurător nu schimbă nimic fundamental în relațiile internaționale. Regulile și legile dreptului internațional sunt ponderate de interesele
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nereușitelor În „situații” date. E sigur, nu cunoștea o teorie care face ravagii În psihosociologia de astăzi, lansată de Zimbardo, după care „situația”, contextul pot anula personalitatea, dotarea, calitățile, competența. Și-a identificat „dualitatea fundamentală”: un idealism abstract radical, alături de relativismul unui spirit critic „rece și brutal” care l-a pus adesea În situații ireconciliabile. Că a condus la această Însingurare și firea sa, structura sa de personalitate „altfel” decât a celor din jur, asupra acestei explicații se apleacă accentuat chiar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
doctrinei unice, ruptura și fragmentarismul ce i-au urmat, punând sub semnul Întrebării Întreaga istorie socială de o jumătate de veac, l-au găsit pregătit pentru schimbare. Renunțarea la valorile absolute i-a adus o ușurare: a abandonat miturile comuniste, relativismul i-a venit ca o mănușă, a descoperit sensul opțiunii situaționale, afirmarea directă și personală; a dovedit talent În adaptarea la context. Polimorfismul, anarhia tranziției i-au lăsat libertatea de inovație. Nu doar În viața socială și politică, ci și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]