1,919 matches
-
asta a dat multe bătăi de cap atunci când a fost formulată teoria electrodinamicii cuantice. Infinitul era rezultatul tuturor problemelor pe care oamenii încercau să le calculeze! RICHARD FEYNMAN Teoria relativității generalizate și mecanica cuantică au fost condamnate la incompatibilitate. Universul relativității generalizate este o foaie netedă de cauciuc. Este continuu și lin, niciodată abrupt, niciodată cu vârfuri ascuțite. Mecanica cuantică, pe de altă parte, descrie un univers spasmodic și discontinuu. Singurul punct comun al celor două teorii - și cel din cauza căruia
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Singurul punct comun al celor două teorii - și cel din cauza căruia intră în conflict - este zero. Zeroul infinit al unei găuri negre - masa înghesuită într-un spațiu nul, ce curbează acel spațiu până la infinit, perforează foaia netedă de cauciuc. Ecuațiile relativității generalizate nu pot face față ascuțimii lui zero. Într-o gaură neagră, noțiunile de spațiu și timp își pierd sensul. Mecanica cuantică se confruntă cu o problemă asemănătoare, una legată de energia din punctul de zero absolut. Legile mecanicii cuantice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
se potrivesc unele cu altele. Acest proces se numește renormare. „Este exact ceea ce eu aș cataloga drept un proces țicnit“, scria fizicianul Richard Feynman, chiar dacă a câștigat Premiul Nobel pentru perfecționarea artei renormării. Așa cum perforează foaia netedă de cauciuc a relativității generalizate, zero reușește să și netezească, să împrăștie spre exterior ascuțișul sarcinii electrice a electronului, învăluindu-l într-un nor de ceață. În orice caz, precum electronul, pur teoretic vorbind, în această disciplină toate interacțiunile de tip particulă-particulă implică utilizarea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
utilizarea noțiunii de infinit: sunt puncte singulare. Când două particule fuzionează, de exemplu, ele se întâlnesc într-un punct, iar acela este un punct singular zerodimensional. Acest gen de punct singular nu are logică în mecanica cuantică sau în teoria relativității generalizate. Zero reprezintă un factor de stres pentru ambele mari teorii. De aceea, fizicienii s-au descotorosit de el. Nu este foarte clar ce trebuie făcut pentru a scăpa de zero, deoarece el continuă să tot apară prin timp și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
au început să vadă avantajele tratării fiecărei particule ca pe o coardă ce vibrează, nu ca pe un punct. Dacă electronii (și găurile negre) sunt considerați unidimensionali, ca o coardă încolăcită, și nu zerodimensionali, ca un punct, infinitățile din teoria relativității generalizate și din mecanica cuantică vor dispărea în mod miraculos. De exemplu, problema renormării - creată de mărimea infinită a masei și sarcinii electronului - dispare. Un electron zerodimensional are masă și sarcină infinite deoarece este un punct singular; pe măsură ce vă apropiați
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
contează; nu au nici o logică fizică. În teoria stringurilor, zero a fost alungat din univers; nu există nici distanță zero, nici timp zero. Asta rezolvă toate problemele infinitului din mecanica cuantică. Renunțarea la zero rezolvă și problemele infinitului din teoria relativității generalizate. Dacă vă imaginați o gaură neagră sub formă de string, obiectele nu mai cad printr-o crăpătură a țesăturii reprezentate de dimensiunea spațiu-timp. Fenomenul va fi altul: o coardă corpusculară ce se apropie de coarda unei găuri negre se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lui zero din univers poate părea un pas drastic, dar stringurile sunt mult mai ușor controlabile decât punctele; eliminându-l pe zero, teoria lor netezește natura discontinuă, punctiformă a mecanicii cuantice și astupă orificiile create de găurile negre în teoria relativității generalizate. Odată puse la punct aceste aspecte, cele două teorii nu mai sunt incompatibile. Fizicienii au început să creadă că teoria stringurilor va unifica mecanica cuantică și relativitatea; au crezut că ea îi va conduce la teoria gravitației cuantice - teoria
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a mecanicii cuantice și astupă orificiile create de găurile negre în teoria relativității generalizate. Odată puse la punct aceste aspecte, cele două teorii nu mai sunt incompatibile. Fizicienii au început să creadă că teoria stringurilor va unifica mecanica cuantică și relativitatea; au crezut că ea îi va conduce la teoria gravitației cuantice - teoria a tot ce există, care explică fiecare fenomen din univers. Dar teoria stringurilor ridică unele probleme. În primul rând, are nevoie de 10 dimensiuni pentru a fi valabilă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cele trei direcții în care ne putem deplasa. A patra a apărut atunci când Einstein a demonstrat că timpul are caracteristici comune cu aceste trei dimensiuni; avansăm în permanență în timp, ca o mașină care înaintează în viteză pe șosea. Teoria relativității arată că, la fel cum putem schimba viteza cu care ne deplasăm pe șosea, putem schimba și ritmul în care ne mișcăm în timp; cu cât ne deplasăm mai repede în spațiu, cu atât mai repede ne deplasăm în timp
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ideea de univers etern, neschimbabil, nu a fost eliminată în totalitate, supraviețuind până în secolul XX. Ea l-a determinat pe Einstein să comită cea mai mare greșeală din cariera sa, după cum el însuși a numit-o. Einstein considera că teoria relativității generalizate conținea o greșeală capitală. Prezicea sfârșitul universului. Conform ecuațiilor sale, universul era instabil. Nu existau decât două posibilități, și ambele erau la fel de neplăcute. Una dintre ele era ca universul să se prăbușească sub propria forță gravitațională. Pe măsură ce devine tot
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o supă rece de lumină vagă. Va fi o moarte prin îngheț. Pentru Einstein, aceste idei erau de nesuportat. Ca și Aristotel, el pornea de la ipoteza implicită că universul era static, constant și etern. Singura soluție era să „corecteze“ ecuațiile relativității generalizate, astfel încât să oprească distrugerea inevitabilă. Și a făcut acest lucru adăugând o constantă cosmologică, o forță rămasă deocamdată nedetectată, ce se opune forței gravitației. Efectul de împingere al constantei cosmologice avea să contracareze efectul de tracțiune al forței gravitaționale
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
la zero. Exact când matematicienii și fizicienii au reușit să excludă din analiza matematică problema împărțirii la zero și s-o reformuleze într-un alt cadru logic, zero a reapărut, de data aceasta în ecuațiile mecanicii cuantice și ale teoriei relativității generalizate, infectând iarăși știința cu microbul infinitului. Când se confruntă cu zerourile din univers, logica nu mai are nici o putere. Iar teoriile cuantică și a relativității se dezbină. Pentru a rezolva problema, oamenii de știință și au propus să renunțe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
logic, zero a reapărut, de data aceasta în ecuațiile mecanicii cuantice și ale teoriei relativității generalizate, infectând iarăși știința cu microbul infinitului. Când se confruntă cu zerourile din univers, logica nu mai are nici o putere. Iar teoriile cuantică și a relativității se dezbină. Pentru a rezolva problema, oamenii de știință și au propus să renunțe din nou la zero și să unifice regulile care guvernează cosmosul. Dacă vor reuși, ei vor înțelege legile universului. Vom ști ce reguli ale fizicii guvernează
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
toana cosmică ce a condus la producerea Big Bangului. Am afla ce este în mintea lui Dumnezeu. Dar, de data aceasta, este posibil ca zero să nu mai fie atât de ușor de învins. Teoriile care unifică mecanica cuantică și relativitatea generalizată, care descriu nucleele găurilor negre și care explică punctul singular al Big Bangului sunt deocamdată atât de departe de etapa experimentării, încât s-ar putea să ne fie imposibil să ne dăm seama care sunt și care nu sunt
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în manieră „obiectivă“, ci de modul nostru, mai mult sau mai puțin comun, de înțelegere și interpretare la nivelul simțurilor. Sălășluirea în legătura Unului nu anulează cauzalitatea de tip cauză-efect, însă ea se va desfășura în alt registru, așa cum teoria relativității nu anulează mecanica newtoniană. Ce mod de înțelegere a lumii are, de exemplu, un șaman care își schimbă, după voință, forma trupului? Ce înțelegere a lumii a avut Hristos când a mers pe mare? în ambele cazuri este sfidată cauzalitatea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Le Bot61. Refluxul marilor paradigme a fost însoțit de "împrăștierea" unor actori sociali... Apar alții însă, unii mai timizi, mai dispersați, care caută afirmare identitară, care apelează la memorie, identifică mizele recunoașterii, ale demnității etc. Experiența migrației a contribuit la relativitatea și instabilitatea identităților și a frontierelor sociale și culturale. Se țes acum alte legături între sate și orașe, între foste colonii și metropole, între asociații, între persoane care vorbesc sau nu aceeași limbă. Sociologia are de evidențiat faptul că schimbările
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
paradox, neputând pretinde că judecă aceste credințe ca fiind ideologice fără a scăpa ea însăși de această acuzație (că reflectă doar un punct de vedere particular): "Astăzi, există prea multe puncte de vedere, de valoare și prestigiu egale, fiecare indicând relativitatea celuilalt, încât să ne permită să luăm vreo poziție pe care să o privim ca fiind intangibilă și absolută"110. Ideologia nu se poate constitui într-o bază pentru armonizarea acestor puncte de vedere, limita fiind surprinsă de ceea ce Clifford
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
termenii contingenței consencvențiale, adică prin raportare la consecințele unor evenimente din diferite părți ale globului, aflate totuși în relație de interdependență. Ce se poate spune, în acest punct, este că ideea imperialismului cultural e dificil de susținut, fiind marcată de relativitate, o relativitate proprie, de altfel, înțelegerii pe care postmodernitatea o conferă inclusiv procesului globalizării. Acest pluralism al valorilor pe care îl implică procesul socio-istoric al globalizării constituie însuși "motorul" dialectic al devenirii sale. Tendințelor globalizante li se opun, chiar în cadrul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
consencvențiale, adică prin raportare la consecințele unor evenimente din diferite părți ale globului, aflate totuși în relație de interdependență. Ce se poate spune, în acest punct, este că ideea imperialismului cultural e dificil de susținut, fiind marcată de relativitate, o relativitate proprie, de altfel, înțelegerii pe care postmodernitatea o conferă inclusiv procesului globalizării. Acest pluralism al valorilor pe care îl implică procesul socio-istoric al globalizării constituie însuși "motorul" dialectic al devenirii sale. Tendințelor globalizante li se opun, chiar în cadrul aceluiași proces
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
68-69. 115 George A. Huaco, op. cit., pp. 252-253. 116 Karl Mannheim, op. cit., p. 132. 117 Așa cum subliniază Alan Scott, "odată ce am renunțat la speranța adevărului absolut, rămâne posibilitatea unei sinteze a ceea ce este adevărul în ideologiile existente. Într-adevăr, recunoașterea relativității credințelor este cea care ne deschide această posibilitate. Datorită sensibilității istorice și auto-reflexivității sale, sociologul e într-o poziție specială vizavi de acest proiect" (Alan Scott, op. cit., p. 49). 118 Paul Ricoeur, op. cit., p. 205. 119 Idem, p. 275. 120
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
William James- „Pragmatismul”. -În același timp s-au remarcat și alte peronalități: Sigmund Freud considerat întemeietorul psihanalizei (evidenția rolul inconștientului în viața omului„Totem și Tabu”, „Introducere în psihologie”; Carl Gustav Jung „Simboluri și transformări” „Psihologia inconștientului”. Albert Einstein „Teoria relativității”. Literatura, muzica și arta În cultura sec. XIX s au regăsit multe din principiile noii societăți, principalele curente fiind: romantismul, realismul, impresionismul, cubismul, simbolismul, etc. -Romantismul o a apărut ca reacție la clasicism; o punea accent pe sentimentele nobile și
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
secole înainte de Hugo, libertatea scriitorului față de modele, Lope de Vega vrea să elibereze teatrul de canoanele antice și să-l adapteze gustului publicului din vremea lui. Regulile nu pot fi imuabile. În fața neoplatonicienilor care afirmă veșnicia Frumosului, el îi subliniază relativitatea. Tirso de Molina, moștenitor direct al lui Lope, dovedește o mare admirație pentru acest autor care, abandonând tradiția, a permis comediei să fie "mai frumoasă și mai interesantă (mas hermosa y entretenida)" decât era în teatrul Anticilor. Lope, ca mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
facem să vorbească fiecare personaj conform cu subiectul și cu buna creștere, și să știm să coborâm de la coturnul tragediei (căci este permis aici să ne folosim de acești termeni) la pantoful comediei." Ca și Lope de Vega, Ogier insistă asupra relativității gustului, diferit la fiecare popor. Privirea asupra operelor antice se schimbă cu epocile. Nu rețin întotdeauna atenția aceleași aspecte. "...ardoarea prea violentă de a vrea să-i imite pe Antici a făcut ca primii noștri poeți să nu fi atins
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului, imposibil de cuprins într-o formulă univocă. Devine evidentă, în acest
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
național se dovedesc întotdeauna completabile și sunt puțini cei care la finalul investigației nu recunosc limitele studiului propus. De exemplu, după o imersiune de tip inițiatic în imensa bibliografie consacrată comicului, Jean-Marc Defays pornește propria cercetare cu asumata conștiință a relativității acesteia: "Ca și frumosul, adevărul, binele, și asemeni sacrului, cu care el este într-un intim raport, comicul nu se pune în termeni rezolutivi și de soluționare (va rămâne o necunoscută), ci în termeni de aproximări succesive, de interpretări relative
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]