1,450 matches
-
Totul a Început cu familia Morrow, pe care o vedea mereu de Crăciun. El era orfan. Tot el Îi făcuse orfani pe copiii din familia Scoggins și se știe că pentru orfani perioada Crăciunului e foarte nasoală. Se forță să rememoreze toată povestea. Era spre sfîrșitul lui septembrie 1947. Bătrînul sef de trib Worton l-a chemat În birou. Karen, fiica lui Welton Morrow, era membră Într-o gașcă de liceeni care făceau experimente cu droguri. Cumpărau marfa de la un saxofonist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trecut de patru ani și alergând pretutindeni după tine și făcând exact ce faci tu, iar tu, desigur, pentru că ești deja mare, n-ai vrea ca el să facă. Dar, ținând pleoapele coborâte și împotrivindu-se somnului care se apropia, rememorând isprăvile zilei obositoare și încântătoare, mai era, desigur, un lucru, și anume că oamenii cu adevărat mari nu știu câte îi trec lui prin cap și nici nu trebuie să afle pentru că n-ar înțelege și probabil n-ar dori ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apoi pe cealaltă, închidea ochii și se simțea foarte obosit, dar nu putea să adoarmă. Cobora spre somn, tresărea, iar cobora spre somn și în starea aceea imposibil de descris dintre somn și trezie, cu mintea amorțită, dar conștientă încă, rememora ultimele luni, ca într-un vis, probabil pe alocuri chiar în vis, întrucât întâmplările erau ușor modificate, spațiul ușor ireal, ca într-un film proiectat cu încetinitorul și printr-o lupă, dezvăluind, numai astfel, chipuri hidoase și umbre ascunse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
complex Îmi dă o durere În capul pieptului. Ca o arsură la stomac, numai că nu am mâncat Încă. Crăciunul la familia Shattock e dificil pentru mine: iată-mă În sânul unei familii relativ funcționale, iar fiecare fibră din mine rememorează toate Crăciunurile copilăriei mele. Nu trebuie decât să-l aud pe Harry Belafonte cântând Mary’s Boy Child la Radio 2 și sunt acolo, cu tata care dă târcoale prin bucătărie, proaspăt Întors de la cârciumă, având la el vreun cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se hotărăște pe care s-o poarte În ziua aia. Vorbise pe un ton caustic, refuzînd să se lase furată de galanteriile lui Crawford, dar nu părea conștientă de zîmbetul afectuos care-i Înflorise pe buze ca unei amante care rememorează o idilă din trecut. Era evident că o călcau pe nervi farmecul lui Crawford și siguranța lui de sine, și mă făcea să mă-ntreb dacă nu cumva se aflase cîndva sub vraja lor. Probabil că lui Crawford Îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
al atingerii lui, nu mai părea să-și amintească prea bine ce anume se întâmplase. Iar mintea mea era oricum golită de orice amintire limpede din acea zi și din acele ore. Singurul lucru de netăgăduit pe care îl puteam rememora era că fusesem, la un mo ment dat, la el în cameră și că mă lăsasem privită de nenumă rații ochi ai nenumăratelor portrete de pe pereți. Și îmi mai aminteam un lucru, cu deosebită pregnanță: că îl sărutasem și eu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așa, neîmpovărată de prea multe amintiri. Oricum, nu ținuse legătura cu nici un prieten din copilărie. I se părea ceva romanțios și fără sens. Cu prietenii din copilărie vorbești mereu despre copilărie, iar doamna Ionescu nu nutrea nici o dorință de a rememora scene dintr-o perioadă care i se părea a fi fost destul de chinuită și mult prea naivă. De unde, atunci, această obsesie a unor clipe fulgurante de fericire din trecut? De ieri, de când zărise cele două fete aruncându-se în zăpadă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de teamă să se gândească. Fusese un episod pe care și-l ștersese cu desăvârșire din minte. Un episod singular și mai degrabă vi sat decât trăit. Noroc că Ionela nu aștepta un răspuns, ci, în fond, dorea să-și rememoreze ea propria poveste. — Dar, culmea, mai bine decât prima dată eu țin minte ani versarea lui Codrin din 1975. Noaptea aia m-a dat gata! de clară Ionela, apropiindu se cu fața de fața Clarei, cu ochii mari, injectați, gata
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dată, la înmormântare. Un bărbat care nu avea nimic ieșit din comun. Parcă aducea chiar, pe alocuri, cu tatăl ei. Cu toate că scena i se înfipsese nemiloasă și acuzatoare în memorie, Clara o alungase mereu de atunci, cu strășnicie. Dar acum, rememorând-o, simți că i se făcuse foarte dor de mama ei. Trebuia să discute cu tatăl său. Ar fi trebuit s-o facă de mult, în loc să se refugieze în muțenie și să aștepte, ca pe o izbăvire, plecarea din casa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
torsuri și șolduri de odalisce, preluate în imitații și în falsuri, ce pretindeau originea diversă a unor autentice școli de pictură de la Fontainebleau. Contemplând liniile pline de feminitate ale unei cadâne, executată de Degas ori de Peter Breugel cel Bătrân, rememoră relatările de la cafeaua de dimineață, susținute de recentul său prieten, magnatul cu mustață de morsă de la Sans-Souci, care, la deșteptarea generală, îi zisese cu o convingere de nezdruncinat: În secolul ăsta, nu mai găsești nici o femeie care să nu poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câteva fraze banale cu Antonio, făcând unele observații asupra drumurilor proaste și a căldurii excesive pentru luna iulie, apoi deschide radioul. Se aude vocea destinsă a crainicului: "În dimineața aceasta un program special de muzică. Pentru început vă invităm să rememorăm acordurile tangoului Silencio prin vocea nemuritorului Carlos Gardel." Ritmurile melodiei se aud încet în cameră și Amalia răsucește butonul volumului mai tare. Cei doi continuă să tacă, ascultând fermecați. Brusc, melodia se întrerupe. Prezentatorul anunță emoționat: "Întrerupem programul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atunci? În nici într-un caz o perioadă despre care ai dori să-ți mai aduci aminte, spune bărbatul cu voce tremurată. Și asta nu neapărat din pricina vârstei, cât a emoțiilor care-l năpădesc atunci când, cu fruntea sprijinită în palmă, rememorează momentele unor timpuri zbuciumate și tragice pe care și le dorea de mult timp trecute în uitare. Partea I Foștii colegi de la Arhitectură îl descriau pe Marius Rădulescu ca fiind expresia vie a dictonului latin mens sana in corpore sano5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
această instabilitatea emoțională l-a măcinat până în ziua când și-a tăiat venele cu un bisturiu uitat de infirmieră pe noptiera patului său. Cum revenise Marius la ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar nu avea. În timpul petrecut la masă, rememorase povestea anilor lor comuni. Obstacolele obișnuite ale începutului, fiorul transmis întregului corp atunci când degetele lor s-au învăluit în tandra îmbrățișare a ținerii de mână, primul sărut, intimitatea plină de poezie a serilor, diminețile fericite. Era trecutul însă, unul îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în pat, Nicky frunzărește un roman siropos de dragoste franțuzesc, găsit prin dărâmături. Tușește din când în când hârâit, din piept, semn al răcelii care nu se vindecase complet. Cu ochii închiși, Suflețel șade în fund, rezemat de perete. Probabil rememorează cine știe ce partitură muzicală. Mișcă ritmat din picior, uneori dă și din buze ca și cum ar cânta. Pune vioara sub bărbie, o acordează atent și imediat arcușul ce pare o prelungire a mâinii începe să alerge sprinten peste corzi în tempoul vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
s-a lansat cu un succes fabulos la Teatrul de revistă „C. Tănase”, unde compozitorul era instrumentist în orchestră! Pe CD-ul de față ordinea nu respectă nicidecum cronologia anului de lansare; astfel, un alt hit uriaș, pe care-l rememorăm mereu când ne-aducem aminte de anii de școală, „În rîndul patru”, a fost distins cu premiul II la festivalul de la Mamaia în 1972. Temistocle Popa este singurul supraviețuitor al grupului celor patru „mușchetari”, mari compozitori și prieteni la toartă
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
de către compozitoare. Amprenta textului asupra muzicii va împrumuta lucrării un anumit tip de încărcătură lirică, când duioasă, când tragică, evidențiind trăirile unui copil în plină evoluție. Lucrarea are forma unei suite continue, în care motive melodice și ritmice se rememorează cu o oarecare ciclicitate. Compo- zitoarea crează un dialog permanent și sugestiv între solist, clarinet, ce susține partitura generală prin expresivitatea timbrală, cvintetul corzilor, și celelelte instrumente. Trianglu, tambu- rina piccolo, tam-tam, piatti, gran cassa, xilofon sunt instrumentele de percuție
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
lui Fuego, poetul Grigore Vieru. De asemenea a existat un concurs incitant, dotat cu premii, cu întrebări din viața și cariera lui Fuego. Nu că fanii prezenți n-ar fi cunoscut toate răspunsurile, dar a fost o ocazie de a rememora câteva momente esențiale din cariera de exact 20 de ani a lui Fuego, cu debut la festivalul de la Mamaia în 1993, sub “aripa” compozitorului George Grigoriu: semnarea decretului, de către președintele Nicolae Timofti, prin care i se acorda titlul de Artist
Un c?ntec, un destin by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83444_a_84769]
-
pentru orice interpret, pe lângă muncă și talent: sensibilitate. Drumul sinuos l-a parcurs cu speranța la braț, cu harul în buzunar și cu un imens cufăr de dorințe și vise, care au ajuns să fie sursa de inspirație pentru cântecele rememorate de vreme și pentru întregul său repertoriu”. Colaboratori apropiați: Valentina și Cristian Herța (care au filmat pentru emisiunea “Familia Favorit”, prezentată chiar de Fuego), Narcis Avădanei, Costin Lungoci. Dar despre acest artist extraordinar, de numai 37 de ani, despre noile
Un c?ntec, un destin by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83444_a_84769]
-
Italia). Un alt timișorean, maestrul internațional Neboișa Illijin, va fi protagonistul unui moment interesant de la București, cu prilejul prezentării exponatului propriu: „Campioni mondiali de șah”. Domnul Illijin a avut amabilitatea să ne prezinte amănunte referitoare la partidă, la eroii acesteia, rememorând și două momente glorioase ale șahului din orașul de pe Bega marcate de prezența, în urmă cu decenii, a două nume mari din istoria șahului, campionii mondiali Nona Gaprindașvili și Anatoli Karpov. De asemenea, prin Karpov, un împătimit filatelist, membru al
Agenda2006-13-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284908_a_286237]
-
pentru a supraviețui. Ripley nu insistă. Își desfăcu chingile de siguranță și se duse în spatele blindajului. Hudson stătea deoparte și-și examina brațul. Se putea considera fericit că nu-l pierduse: fusese atins de foarte puțin acid organic. Bărbatul își rememora ultimele douăzeci de minute pe care le trăise nevenindu-i să creadă că tot ceea ce văzuse era real. Ea îl auzea îngăimând: ― Doamne, Doamne... de necrezut. Am visat. Asta nu s-a întâmplat, bătrâne. Burke vru să examineze brațul comtehului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o activitate motorică. După un anumit interval de timp (ore, zile, săptămâni, luni, ani) subiectul nu mai este în stare să reproducă materialul respectiv sau să efectueze activitatea respectivă. Aparent, impresiile s-au șters. Subiectul este pus să reînvețe, să rememoreze același material, în condițiile originale, cu aceeași metodică și până la obținerea aceluiași criteriu de stăpânire a materialului (de exemplu o reproduce completă corectă sau două reproduceri consecutive corecte). În cazul că impresiile nu s-au șters, ceea ce este obișnuit cazul
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a celorlalți. De aceea, îi transmise alter-egoului său: "Crezi că a fost o diferență în timp față de momentul în care Enin a fost transferat în altă parte? "Mi se pare că-mi amintesc, veni răspunsul, că în momentul transferului tocmai rememorai unele localizări dodecimale ale fostului Gosseyn Unu și ale mele. Te gândeai la băiat în momentul acela? Eu nu-mi amintesc." Nu era un moment potrivit pentru încercarea de a-și aminti acele detalii. Pentru că văzu că femeia îl observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
altminteri destul de statice (și personajele, și actorii, și Sam Shepard trebuie să fie atenți totuși, au trecut binișor de șaizeci de ani). Se pregătesc, oarecum simbolic, să vadă o eclipsă de lună albastră, iar vârstele lunii sunt și vârstele lor, rememorate într-un loc relativ strâmt, reședința de la țară, dar și în marea Americă, unde nu se mai simt acasă. SIMPSONS, THE Serialul de animație ce pare să parodieze atât un anumit tip de familie americană (cu pateticul Homer Simpson ca
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Întorcându-ne la problema „apartenenței naționale” a edificiilor universitare ridicate În perioada regimului dualist austro-ungar sau chiar mai Înainte, trebuie să remarcăm cu luciditate marile dificultăți pe care le ridică astăzi asumarea unei asemenea moșteniri de către concetățenii noștri. Într-adevăr, rememorând istoria Universității ungurești, conștiința istorică românească nu a fost interesată nici de frumusețea edificiilor construite și nici de eforturile savanților vremii de a contribui la răspândirea științei moderne În acest colț al Europei. Românii au reținut În primul rând intoleranța
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
căprui și vii au un efect Îndelungat asupra călătorului, chiar și În urma unei singure priviri. În cazul lui „Békásy”, este vorba mai puțin de modele culturale specifice care fasonează un anume tip de reprezentare, cât de subiectivitatea unui bărbat ce rememorează privirea unei femei pe care n-o poate uita. Szilágyi XE "Szilágyi" Sándor, cunoscut istoric și prozator ardelean, Împărtășește o viziune ambivalentă, asemănătoare celei pe care am Întâlnit-o În cazul lui Kőváry. Într-un text publicat În anul 1850
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]