KorAP: Find »[drukola/base=replica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...154 >

3,846 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi dorit să șteargă cu buretele cele Întâmplate. — De ce ești acoperit cu straiele astea murdare? Iar ceilalți sunt oare... — Aceia? replică Giannetto, arătând spre trupurile prăbușite de jur Împrejur. Câțiva se mai mișcaseră, ridicându-și capul, dar mai apoi se Întinseseră la loc, indiferenți, ca și când, În locul acela, o Încăierare nu Însemna un spectacol defel neobișnuit. — Văd că ai fost Înșelat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși un răspuns feroce. — Care va să zică, ce te aduce la Florența? În afară că ești nevoit să te ferești de zbiri, precum ai zis, se mărgini să Îi replice. — Nu-ți imaginezi? E o adunare a Învățaților, În orașul dumitale. Se face un Jubileu al Înțelepților de ți-e mai mare dragul, cu acel Studium al vostru. Am venit să-mi ofer serviciile și Învățătura. — Te exprimi În enigme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
o mai mare Înțelegere pentru dorințele noastre, care sunt acelea ale papei Bonifaciu. Ergo, ale lui Dumnezeu. Ochii poetului scăpărau, În timp ce pumnii i se Încordaseră. Lăsă să treacă un moment Înainte să răspundă. — Silogismul domniei voastre e unul Îndrăzneț, cardinale, replică el Încercând să mențină un ton potolit. Eu fac deosebire Între infinitatea lui Dumnezeu, maiestatea Bisericii și scurtul veac al lui Bonifaciu. De altminteri, Încă dinainte de a Îmbrăca straiele de prior, am avut prilejul de a constata opoziția dintre intențiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse el cu un aer de superioritate În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
mă tem să tot prost se Însoțește și cu umblatul pe mări. — Și totuși nu e marea scrinul tuturor bogățiilor? — Dacă e așa, atunci pentru mine scrinul acela a rămas bine Închis, iar acum sunt silit să caut pe uscat, replică celălalt, arătând cu un gest spre ușa prăvăliei din spatele său. Dante ar fi vrut să pătrundă dincolo de suprafața acelei veselii forțate. I se părea că venețianul ținea să Își subaprecieze În mod voit posibilitățile, pe când el zărise prea bine scânteierea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Artei, Într-un fel sau altul. Asta e tot ce știu. Și nu ți-aș spune mai mult nici dacă aș ști. Afacerile Calimalei sunt acoperite de sigiliu, iar acest sigiliu e moartea. Îi Înapoie inelul. Dante se pregătea să replice când atenția Îi fu atrasă de ceva care zăcea pe masa de lucru, lângă recipientele pentru culori. Era o foaie mare de hârtie Împăturită. Pe fața la vedere recunoscu albastrul cursurilor de apă și ocrul lanțurilor muntoase. Se apropie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Înainte, ca și când ar fi fost angajat Într-un duel. — Dar, dacă am admite că efectul cerurilor asupra naturii noastre e necesar, s-ar nărui Întreg eșafodajul etic pe care se sprijină toate legile noastre, obiceiurile și Însuși simțul nostru moral, replică el cu seninătate. Așadar, chiar și moartea meșterului Antonio ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
că era doar o surescitare momentană pe care Încă o Înghițitură de vin avea să o potolească, ajutându-l să Își recapete echilibrul. Ridică din nou cupa și o duse la buze, dând pe gâtlej o Înghițitură prelungă. Voia să replice la ceea ce Îi păruse a fi o falsitate... Însă care era ordinea argumentărilor? Ori poate că ar fi trebuit să ilustreze o premisă? Încercă să se ridice În picioare, dar căzu la loc În scaun. Cineva, În spatele său, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
o amețeală violentă, fu nevoit să se agațe de brațul lui, În timp ce strângea puternic din pleoape, așteptând ca lumea să se oprească din Învârtit. — Nu, firește. Opera moartă e scufundată În apă. Ce sens ar avea o velă sub chilă? replică apoi venețianul cu o Încetineală studiată. Cum de ți-a venit o asemenea idee? — Și totuși eu am văzut o corabie cu pânzele pe dos. — Unde? Glasul lui Veniero parcă venea de la mari depărtări. Dar, chiar și așa, Dante Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
recunoaștere nocturnă, messer Alighieri? Îl Întrebă când fură aproape unul de altul. E o recunoaștere dulce, dacă e să judecăm după locul de unde vii, adăugă el cu un zâmbet prefăcut, arătând spre Paradis. — Ce faci aici cu oamenii dumitale? Îi replică Dante fără să ia În seamă insinuarea. — Datoria, messer Alighieri. Se pare că cineva vrea să se infiltreze În oraș. Garda e dublată. Poetul bolborosi ceva și Își continuă drumul spre arcadă. Celălalt nu dădu să-l urmeze, mărginindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
evalua acest nou fapt. — Femeia e În posesia a ceva ce aparține Bisericii. — Despre ce-i vorba? Noffo rămase o clipă stânjenit. — Nu... nu pot spune. — La Florența nu e permisă inchiziția fără vinovăție manifestă. Crezi că ești la Roma? replică poetul. — Nu pot pentru că nu știu. — Cum? exclamă Dante uluit. Ce Înseamnă asta? Cum poți să o acuzi, dacă nici nu știi ce a furat? Știm că cineva i-a dezvăluit un secret. Acest secret l-a furat ea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
exclamă secretarul comunal, cu răsuflarea retezată de oboseală. Domnia ta niciodată nu poți fi găsit. De sub braț scosese o foaie mare, făcută sul, pe care se tot căznea să o desfășoare sub ochii lui Dante. — Poate pentru că mă ocup cu ceva, replică poetul cu răceală, fără să catadicsească a privi spre foaie. — Dar priorii nu ar trebui să se Îndepărteze de Palat, pe timpul mandatului... știi asta. — Așa spune norma. Dar viața iubește excepțiile, i-o reteză Dante, deranjat de acel contratimp. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
acolo cu oamenii mei, dar e indispensabilă prezența cuiva care să poarte simbolurile autorității. Ți-am adus de la San Piero Însemnele. Unul dintre soldați se apropie, Încredințându-i bereta brodată și sceptrul aurit. — Nu te poți adresa colegilor mei? Îi replică poetul cu asprime, smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se tem de o revoltă. Dante se abținu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

că tonul didactic al domnului profesor m-a cam vexat. Mă trata ca pe un student din ultima bancă, tolerant și condescendent, și dacă n-ar fi fost surâsul binevoitor care Îi lumina fața În timp ce vorbea, cred că aș fi replicat destul de țâfnos. N-am făcut-o. Eram prea excitat de gândul că aveam ocazia să aflu motivul și, eventual, niscaiva detalii spectaculoase ale straniei sale dispariții din urmă cu ani, ca să mă mai formalizez. Trecusem de-a lungul carierei mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
din difuzorul nevăzut Îmi Întărea convingerea că În viața mea mă aflasem și În situații mai convenabile. - Domnul profesor Adam este rugat să nu părăsească Încăperea până nu va fi recontactat de un membru al Centrului. Mulțumesc. Pentru puțin, am replicat În gând, iritat de excesul de politețe a crainicului, care se potrivea ca nuca-n perete cu Împrejurarea. Puțin-puțin, dar o idee mai mult decât nimic: mă aflam, așadar, Într-un loc căruia i se spunea Centrul. Bun. Și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
a mă dezvinovăți și de a-i convinge de absurditatea acuzației a rămas fără rezultat. - Veți rămâne la dispoziția Centrului până la elucidarea completă a cazului, a conchis criogenic cel care condusese interogatoriul. Nu mai era nimic de pierdut, așa că am replicat neîncrezător: - Să Înțeleg că dacă nu se Întâmpla nenorocirea cu doctorul Wagner, În cel mai scurt timp, aș fi fost liber ca pasărea cerului? - Poate că da, poate că nu, a spus sibilinic inchizitorul-șef. Timpul este cel mai relativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
m-a Întrebat cu un zâmbet echivalent cu o propunere de armistițiu. - Pot să aprind și o țigară? - Desigur, deși tutunul dăunează grav sănătății, știți foarte bine... - Și viața dăunează sănătății la fel de grav, dar asta nu Îngrijorează pe nimeni, am replicat. Oricum, există și lucruri mai rele pe lume... - De exemplu? - De exemplu, să urci Într-un avion și să faci conversație inocentă cu cineva ,pentru a constata ulterior că persoana În cauză nu se afla acolo În calitate de pasager, de Însoțitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
știu, la altceva deja nu mai sper. - O să Încerc să vă ajut atât cât Îmi stă În putință. - Sau atât cât aveți mandat... - Dacă n-ați fi atât de agresiv uneori, poate ați avea de câștigat. Nu vă grăbiți să replicați că femeilor le place agresivitatea, pentru că nici nu-i adevărat și nici pe dumneavoastră nu vă prinde debitarea truismelor masculine de uz periferic. - Mulțumesc. Așadar...? - Cu ce doriți să Începem? - Cine sunteți dumneavoastră, de fapt? - Aș fi putut paria că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Mi se pare mie sau spusele dumneavoastră sugerează că mi-ați salvat a doua oară viața? - Puteți s-o luați și așa, dar nu e neapărat nevoie să-mi fiți recunoscător. Nici nu mă grăbeam s-o fac, i-am replicat țâfnos și ingrat. În gând, se-nțelege, omul nu merita deloc un tratament verbal contondent. - Așadar, motivele tentativei dumneavoastră de evadare ar fi nesiguranța și lipsa de informații. - Câteva dintre ele, mai sunt și altele... - Să ne oprim, deocamdată, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
că, teoretic vorbind, la limită, Centrul ar putea chiar să-i distrugă pe Ceilalți, livrându-le informații false și tendențioase? - Nu cred că e cazul să reluăm această problemă care am impresia că Îl cam obsedează pe domnul Zoran, a replicat cu voce iritată Eveline Fontaine. Am mai discutat și altă dată, ce rost are...? Distrugerea Lor ar Însemna implicit și distrugerea noastră! - Poate da, poate nu, a insistat Zoran. Depinde În ce punct al evoluției Lor ne aflăm și care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Știam că pot conta pe solicitudinea și, mai ales, pe reflexele tale. Peste douăzeci de minute te aștept pe coridor, În fața biroului. - Arme, muniții, ceva? Poate e nevoie, am Încercat să glumesc. - Pistolul și cele două Încărcătoare sunt suficiente, a replicat sec doamna psiholog și a Închis. Mi-ar fi plăcut să pot evita, cum mi-am propus, emiterea oricăror supoziții privind motivul intempestivei convocări, dar nu mă pot lăuda că mi-ar fi și ieșit cine știe ce. Era greu În condițiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
se poate Întâmpla cu aceia care nu se conformează: primesc un glonț În ceafă? Adică, hai, dom’le, nu mă lua pe mine cu chestii d-astea de intimidat puberii, că nu mă sperii. „Oh, nu, un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu avertismentele se alesese praful, iar din moralul meu - pulberea. Repetasem În gând cuvintele acelea fioroase de nu știu câte ori, de fiecare dată când, dezorientat și speriat de ce ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Eveline nu recurgea la soluția simplă și sigură a Înregistrării glasului lui Wagner pe reportofonul cu care mă chinuiam amarnic și pe care ajunsesem să-l urăsc pătimaș. - O fi simplă, dar sigură nu e deloc soluția ta, mi-a replicat Eva. În primul rând că reportofonul este prea mic ca să dispună de fidelitatea necesară. Pentru redarea unui sunet identic cu acela emis pe cale naturală, am avea nevoie de o aparatură profesională și de niște boxe uriașe. Nu posed așa ceva și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
trădătorul nimerește peste un nebun dispus să creadă că nu bate câmpii și că Centrul există cu adevărat, nu se prăbușește toată stratagema voastră naivă cu pretenții de marotă psihologică? - Până acum a funcționat, așa naivă cum e, mi-a replicat, Înveselit subit, Roger Howard. Proba verității, cum spun avocații. Te rog să mă ierți că, pentru demonstrație, sunt obligat să citez din vorbele acestei categorii infernale de cetățeni ai mapamondului. Știi cum e: scopul scuză... - I-am mai zis și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
greu să nu pufnesc În râs. Nu era prima oară când Eveline recurgea la un limbaj neașteptat de, hai să zicem, colorat, mai ales pentru o doamnă respectabilă. I-am spus-o. - Și Încă n-ai auzit nimic, mi-a replicat ea Înțepată. La nevoie, posed un lexic underground Încărcat cu expresii din medicină și folclor care ar face să roșească și un marinar, darmite un academician constipat. - Să Înțeleg că ăsta-s eu? - A, nu, vorbeam așa, În general... N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]