1,218 matches
-
terea să social? �n principala ?ar? �nving?toare, singurul model de referin?? posibil pentru o disciplin? �n plin? construc?ie sau reconstruc?ie intelectual? din lumea occidental?. C? acest model a suscitat pe c�ț respect tot pe at�ta repulsie este de net?g?duit, iar faptul este cu totul explicabil. Cu toate acestea, ?i �n mare parte din cauza aceasta, modelul american s-a impus că un puternic motor al orient?rilor sociologiei internă?ionale, �n anumite aspecte empirice chiar
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
un impact profund asupra comportamentului ulterior. Imaginile acestor scene rămîn ca paleosimboluri care controlează comportamentul, provocînd, de exemplu, un sentiment de vină care însoțește masturbarea sau infuzînd actul sexual cu o mare încărcătură de fascinație și atracție sau, dimpotrivă, cu repulsie și teamă. Paleosimbolurile nu pot fi obiectul cercetării sau controlului conștientului; ele sînt adesea reprimate, închise procesului de reflecție și pot determina apariția unui comportament care conduce la viciu. De aceea, Freud considera că înțelegerea unor asemenea scene este necesară
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María crește într-o matrice o excesului dublat de nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
tatălui, se transformă într-o femeie nesigură de sine, înșelată de un soț flegmatic, privată de prezența fiului, plecat în străinătate. În Vica ea regăsește confortul familiar al unei lumi dispărute odată cu moartea Sofiei, dar tot ea îi trezește o repulsie aristocratic-irepresibilă față de omul de rând, văzut ca brutal și lipsit de gust. Dialogurile binevoitoare dintre cele două femei ascund vechi frustrări și resentimente, însă deasupra a toate se țese transparentă și deopotrivă densă, o inefabilă atmosferă a nostalgiei. Tehnica monologului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María crește într-o matrice o excesului dublat de nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sub lumina ostilității. Dacă ar putea, l-ar ucide. L-ar putea astfel înlocui "chiar pe lîngă mama lui". Încă de la începutul nesigur al existenței noastre, relațiile cu părinții poartă marca ambivalenței. Ele sînt un amestec de atracție și de repulsie, de iubire și ură. Nici un sentiment nu este vreodată singur. El ascunde mereu un altul, cel opus lui, umbra lui. Dar dacă băiețelul, și asemenea lui, alte milioane, se dezvoltă în mod normal, este pentru că descoperă mijloacele de a ieși
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
loc în psihologia mulțimilor. Nu mai avem ce face cu marionetele hipnotizate ale lui Tarde și Liébeault. Le trimitem alături de sugestie, tovarășa lor de debara. În locul lor, țîșnesc, după cum vom vedea, hoardele pasionate, personajele tragediilor antice și eroii lui Shakespeare. Repulsia contemporană mai precis americană pentru afectiv și subiectiv 451 ne-a ascuns aceste mutații. Și totuși, impactul lor asupra realității este mult mai profund decît orice calcule pseudoraționale. Pornind pe urmele acestei mutații, ecuația politicii, formă de exploatare rațională a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
magică absolută. Toate aceste semne au o trăsătură comună: sînt în același timp atrăgătoare și amenințătoare, ocrotesc și provoacă teama. Scăpînd rațiunii, carisma declanșează, precum toate puterile pe care tocmai le-am enumerat, pasiuni contradictorii, dragostea și ura, imboldul și repulsia. Din cele mai vechi timpuri, ea provoacă o izbucnire de afecte. Ea smulge mulțimile din toropeala lor pentru a le galvaniza și a le pune în mișcare. Voi reveni asupra ambivalenței sentimentelor care o privesc întrucît aspectul este esențial. III
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Evangheliei era lovită din plin și batjocorită chiar în obiectivul pentru care apăruse și își propusese să-l atingă: doborârea idolilor. În conștiință, creștinii nu se regăseau în slujirea unui principe care îi constrângea să împlinească un lucru ce provoca repulsie în fața sentimentelor lor religioase și care intenționa să-l umilească pe Cristos în fața lui Jupiter. Roma devenise pentru ei orașul urâciunii, civitas diaboli, iar Domițian, al doilea monstru după Nero, un alt mysterium iniquitatis. Creștinii închiși, disprețuitori față de onoruri și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fragmente, în cazul în care aceasta ar încerca să cuprindă totalitatea dezacordurilor"394 ce o caracterizează. Efect al apariției, pe fondul "structurii imperiale catolice", a "variatelor mișcări separatiste de factură naționalistă"395, Babel-ul parlamentar, noul Babilon, îi stârnește lui Hitler repulsia, astfel că retorica sa va aborda fenomenul din perspectivă "pur simptomatică"396. Pe acest drum, Hitler se și află, deja, în căutarea "cauzei" responsabile pentru apariția unor astfel de "simptome", pe care o "derivă, desigur, din medicamentul său, teoria sa
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
interpersonalizeze”, să fie în continuă interdependență și interacțiune (Mariana Caluschi, 2001, b, p. 205). În funcție de consecințele atitudinilor, comportamentul poate fi împărțit în patru categorii generale: apropiere pozitivă (de exemplu: atitudinea prietenoasă, de simpatie etc.), apropiere negativă (atac, bruscare), evitarea negativă (repulsia ori teama), eviatrea pozitivă (de exemplu acceptarea singurătății, dacă place unei persoane dragi). Astfel, în sfera comportamentului social, este inclusă o gamă foarte largă de comportamente delimitate în cadrul interacțiunii om - societate, manifestată de oameni în cadrul activității sociale desfășurate pe baza
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
judecată.) Cu un ochiu râde, și cu altul plânge. (Psihologii redau această situație prin sintagma „ambivalență afectivă”: persoana În cauză se bucură și se Întristează, În același timp, față de ceva; resimte atât plăcere, cât și neplăcere; atât atracție, cât și repulsie. Trebuie observat Însă faptul că poate exista nu numai o ambivalență afectivă, dar și una intelectuală sau chiar volițională: În plan intelectual, se manifestă prin acordarea, În același timp, a unei importanțe egale unor idei opuse, care se contrazic; În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
consideră trădat În iubire și, implicit, Îndreptățit să urască. Μ Chiar și iubirii i-ar plăcea să păstreze, măcar din când În când, un simț al măsurii: un exces de ofertă, manifestat Încontinuu sau Într-un moment nepotrivit, poate crea repulsie. Μ Marile iubiri nu sunt frauduloase; doar În cele mici partenerii se complac În schimburi de replici mincinoase; de obicei, cel care admite compromisurile sau trădările În propria-i judecată le admite și În iubire. Μ Acea iubire este spiritualizată
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o mângâie, o sărută) Mina, hai să mergem... să intrăm în pădure... Vrei? Mina: (sesizează o insinuare de care se îngrozește) De ce să mergem în pădure?!!! Ilie: (încă în intenție, dar cedînd) Așa... să nu ne vadă nimeni... Mina: (aproape de repulsie) Dar ne vedem noi... Ilie: (vexat, furios) Fir-ar al dracului de viață! Am ajuns să ne temem mai mult de noi decît de alții. Mina: E vorba de rușine. Ilie: Și rușinea tot teamă e! Teamă în pat, lae
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fără un motiv anume, sau rămâneau acolo cu voința clară de a se impune ca străini însărcinați cu o misiune pe care nimeni nu o ignora. Iar sala, „suprainformată” grație propriei sale experiențe cotidiene, îi identifica imediat, privindu-i cu repulsie și ură. Aroganța unui delator care nu se sfiește să se arate va fi întotdeauna mai execrabilă decât disimularea celui ce rămâne în umbră. În Da, piesa lui Gabriel Arout, doi prizonieri, un fost nazist și un luptător în Rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de schimb pervertită, în măsura în care „supraveghetorul” își atribuie, din rațiuni nejustificate, lipsite de orice temei, un statut diferit de al lui. Suntem doi, dar celălalt îmi scapă, se eschivează, mă evită. Acest fapt, pe bună dreptate revoltător, se află la originea repulsiei pe care a produs-o întotdeauna supravegherea profană. Mai puțin în ultima vreme, când s-a transformat într-un paliativ al siguranței noastre: supravegherea civilă! Dar cine ar putea să-i garanteze efectele pe termen lung? Suntem doi... iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Jocul imitației (imitation game) pune accentul pe această dificultate în care ne aflăm, de a indica realitatea spiritului. Jocul imitației nu face decît să pună în evidență, prin introducerea camerei închise, acest aspect de similitudine structurală, ascunzînd privirii și simțurilor repulsia fizică a bărbatului care joacă rolul femeii. Iată-ne înarmați pentru a înțelege eficacitatea, limitele și... derapajele susținătorilor unei concepții reprezentative a inteligenței artificiale. 2. Inteligența profund artificială a lui Simon și Newell 27 Cinci postulate: Postulatul nr. 1: Întrebarea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
avut acest simț! Și de cât chin i-aș scăpa pe cei care mă citesc, dacă aș avea "organ" pentru asta! * Anti-profesorul este riscul ce-l pândește pe orice profesor, cea mai severă urmare a sa fiind inducerea stărilor de repulsie față de știința pe care ar trebui să o predea. Consecința: nu-și poate îndeplini sarcina de "a preda" ceea ce la rândul lui (se presupune că) a primit, devenind un mediator al antipatiilor. Prin "talentul" de a închide accesul la disciplina
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să urlăm: pedepsirea obiectului. Am adăugat doar obiectivarea în persoane. Diferența esențială este dată de faptul că aceste "obiecte" suferă, născându-le astfel și întreținându-le resentimentele față de societate. Suntem tot timpul împărțiți în noi și ei, separați de variate repulsii. Din când în când unul dintre noi este aruncat de soartă la ei (formând un alt noi); și foarte rar câte unul dintre ei vine în rândurile noastre. Uităm însă că folosind cuvintele om și umanitate ne referim de fapt
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
permite existența homeless-ilor pune în joc un grad mai mare de libertate: îți rămâne posibilitatea de a cădea până la limita de jos a civilizației fără ca aspirațiile totalitariste ale socialului să-ți anuleze această dimensiune a posibilului propriu. Să gândim repulsia pe care ne-o provoacă vederea și mirosul celor fără de căpătâi în sens invers, zărind noianul de condiționări sociale din perspectiva căruia judecăm. Poate că nu aparențele olfactive și vizuale ne deranjează în cea mai mare măsură, ci asumarea unui
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în mod definitiv în angrenajul social. S-ar putea ca pentru o fracțiune de secundă să fim bântuiți în prezența lor de ideea prețului pe care-l plătim pentru parfumul și curățenia noastră, efortul refuzului acestei tentații ideatice accentuându-ne repulsia. Să nu uităm că prin ei respingem o anumită posibilitate a libertății noastre, judecata la care-i supunem dând contururile închisorii noastre. Orice judecată constituie o adeziune reînnoită la a judeca, argumentând posibilitatea pedepsei și spectrul închisorii. Când ne gândim
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aderăm. * Aparatul psihic își datorează existența într-o măsură semnificativă și constrângerilor sociale. Fără liota de interdicții ce vin să ne frâneze pornirile nu am fi instituit acest spațiu, bazat pe reculul în fața opreliștilor. În substanța intimității intră sentimentele de repulsie față de prohibițiile sociale, deseori camuflate pentru a salva o imagine de sine acceptabilă social, și gânduri privind posibile ocoliri ale acestor obstacole; o regiune ce conține și veninul pe care-l secretăm la impactul cu normele sociale. Orice gând pe
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
J.P. Sartreă. Eu Îl doresc pe celălalt, eu am nevoie de El, pentru că nu pot fi singur. Între un Eu și un Tu este o permanentă relație de atracție sau de respingere, care are la bază o dorință sau o repulsie, o curiozitate sau un interes etc. Dacă relația interumană este, din punct de vedere psihomoral, o dorință, Înseamnă că orice dorință este expresia unei nevoia mea de celălalt, sau, cum spune J.P. Sartre, „dorința este dată de lipsa ființei”. Dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atitudinile acestuia mă determin pe mine Însumi, care sunt privit la rândul meu”. Faptul că și eu sunt privit de celălalt stabilește o prezență comună, dar și sentimente interioare de ordin moral: milă, rușine, teamă, neliniște, Încredere, ajutor, compasiune, ură, repulsie etc. Faptul de „a-fi-privit” mă face, În mod firesc, să mă Întreb: cum sunt Eu văzut de alții? Această Întrebare Îmi stârnește atât o curiozitate, cât și o neliniște interioară. Aici trebuie făcută diferența dintre două atitudini, și anume: - „a-fi-privit-de-alții
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situații cu caracter conflictual, partenerii cuplului nu mai pot menține un echilibru firesc În relațiile dintre ei. Sentimentele afective inițiale, de atracție, care au dus la constituirea cuplului, vor fi Înlocuite cu sentimente negative, de respingere, de refuz reciproc, de repulsie. În locul atracției apar situații noi. Fiecare vede și descoperă la celălalt defecte pe care fie că nu a vrut, fie că nu le-a putut vedea anterior. Vechile calități sunt Înlocuite cu defecte. Totul va degenera În tensiuni, conflicte, acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]