1,616 matches
-
Noroc? Henry nu vedea nimic norocos În această situație. — Să presupunem că l-ai fi forțat cumva sau că l-ai fi convins să meargă până la capăt și că ai fi făcut toate modificările pe care ți le-a cerut, rescriind după fiecare repetiție, până la premieră. Lucrurile tot prost ar fi mers, dacă el și actorii nu mai credeau În reușită. Știu, pentru că am trecut eu Însămi printr-o asemenea oroare. Se cutremură expresiv. — Nu știu de ce, dar gândul ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au parte de boom-uri. După o pauză, adăugă: — Sau nu Încă. Cine știe ce ne rezervă viitorul? — Cum merge noul roman? — Foarte lent. E alt neajuns al boom-urilor - știi că toți criticii așteaptă să te Împiedici data următoare, de-aia rescrii la nesfârșit. Cum o să se numească? — Acrit de succes, spuse Du Maurier cu un zâmbet poznaș. Nu, o să se intituleze Marțianul. Nu-mi cere să-ți explic. Ajunseseră la capătul estic al promenadei, unde se Înălța o statuie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
clacase imediat). Cu toate că cercetările sale erau merituoase, Norman rămăsese neliniștit În privința destinației de bază a studiului său - invazia extratereștrilor - pe care o considera speculativă dacă nu chiar absurdă. Se simțise destul de jenat să-și prezinte raportul, mai ales după ce-l rescrisese ca să pară mai semnificativ decât știa că este. Așa că se arătase ușurat când Administrația Carter nu fusese Încântată de el. Nici una dintre recomandările sale nu fusese aprobată. Administrația nu era de acord că teama constituia o problemă; membrii ei considerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mîngîiere. Organismul se apără de alinare. Orice consolare l-ar face absurd. Și agonia îi dă dreptul să spună: Iată, am încetat a fi o simplă rotiță a vieții, un atom fără însemnătate și rost. Mă doare și durerea mea rescrie de la capăt istoria universului gînditor. Sînt însăși viața iar tremurul și zbuciumul meu sînt irizarea ultimă a acesteia, eternitatea sub care îmbogățit, pășesc deasupra mării. Doctore, la un moment dat ești inutil!” Doctorul înghite în sec. Se vede că aprecierea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
n-o mai găsești. Și dacă e prețioasă, faci niște inubliabile crize de isterie solitară, tremuri, tropăi, răcnești scurt, apoi o Înlocuiești cu alta. Important este ca ansamblul să funcționeze. Pe urmă șlefuiești lucrarea Încă o dată, precum Spinoza lentilele, corectezi, rescrii, recompui Întreaga povestire În așa fel Încît să capete o structură prismatică fără cusur, n-o s-o capete, dar rescrii, Îți gresezi pistolul cu vaselină, e plin de hoți și iese altă povestire, pe care trebuie s-o refaci, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o Înlocuiești cu alta. Important este ca ansamblul să funcționeze. Pe urmă șlefuiești lucrarea Încă o dată, precum Spinoza lentilele, corectezi, rescrii, recompui Întreaga povestire În așa fel Încît să capete o structură prismatică fără cusur, n-o s-o capete, dar rescrii, Îți gresezi pistolul cu vaselină, e plin de hoți și iese altă povestire, pe care trebuie s-o refaci, ești atent la octave, linii de pauză, spații, puncte de suspensie, corectezi din nou, și la sfîrșit citești totul cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
petrecere? — Voi fi fata în fusta cea mai scurtă și cu bronzul cel mai uniform. Cum or putea unii să se îmbrace ca un doge venețian în minijupă nu știu, dar dacă aș avea picioare ca ale lui Jazz, aș rescrie și eu istoria modei. Ν — Dumnezeule, e atât de AAAS în seara aceasta, oftă Julie, scanând aglomerația de la Salvați Veneția, care se ținea în sala mare de bal a Hotelului St. Regis. Stăteam la bar bând cocteiluri cu căpșuni. Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În general. Diferența este că nu vorbim numai de ceva creat, un obiect extern cu o istorie proprie, și deci aparținând unui trecut; ea creează totodată În prezent, pe măsură ce trecem prin această experiență. Pe măsură ce privim, e ca și cum ea s-ar rescrie, reformula, repicta, refotografia. Refuză să rămână fixată și fosilizată În trecut, așa cum savantul și artistul simt că ar trebui să se Întâmple; și, În general, amândoi vor Încerca să-i impună această fosilizare. Timpurile verbale ne pot Încurca foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fost dat, Îmi spuneam, să traversăm cea mai cenușie vreme a istoriei, nimeni nu mai avea Încredere În nimeni, un lent proces de disoluție, totul părea să fi fost În urmă cu o mie de ani, parcă se scria, se rescria, cu alt alfabet, istoria Evului Mediu, cu care eram acum contemporani. În una din acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul prînzului, cînd sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era Înveselit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Discul, se spune, i-ar putea ajuta mult pe liceenii care își pregătesc bacalaureatul, în orice caz conținutul său a fost stabilit în funcție de programă. în același spirit de aducere la numitorul comun al vremii, un scriitor englez, Martin Baum, a rescris integral piesele lui William Shakespeare, folosind vocabularul argotic din periferiile orașelor Manchester și Liverpool și sintaxa deformată a sms-urilor, mesajele scrise pe telefoanele mobile. "E ceva nașpa-n Danemarca!", se spune astfel în "Hamlet"-ul revizuit, cei doi tineri din
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
le-a rezervat artei europene a secolului al XIX-lea ridică o întrebare firească. Cum văd curatorii instituției new yorkeze, posesoare a celei mai impor-tante colecții de artă a acestei perioade din afara Franței, ce este important și ce nu? Cum rescriu ei istoria artei secolului al XIX-lea acum, la început de secol XXI? Profitând de construirea unui spațiu adițional, deasupra sălilor dedicate artei oceanice, Gary Tinterow și ceilalți curatori ai muzeului "împing" granițele precedente în câteva noi direcții. În primul
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
mediane erau compuse din nehotărîți sau ambivalenți, plasînd regimul la punctul zero pe o scară care variază de la "rai" (+100) la "iad" (-100). Deoarece rezultatele sînt dintr-un singur sondaj, se poate spune că oamenii din țările post-comuniste și-au "rescris" de multe ori părerile asupra trecutului. De fapt, nu așa stau lucrurile (Mishler și Rose, în curs de apariție). Experiența neplăcută de viață într-un regim comunist a lăsat o amprentă durabilă în mințile oamenilor, mai mulți considerînd vechiul regim
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
up, (1) i-1 unde REi reprezintă evaluarea retrospectivă a unui individ asupra unui regim experimentat la un moment dat (i); Bi reprezintă ponderile relative asociate experienței în orice perioadă; iar up este termenul de eroare. Această formulă poate fi rescrisă ca: SPRIJINp SPRIJINp-1 BpREp (up up-1). (2) pentru a accentua faptul că sprijinul acordat regimului actual este o moștenire a sprijinului trecut (SPRIJINp-1), modificată sau adusă la zi de experiențele sau evaluările mai recente (REp). 1 Deoarece influențele specifice fiecărei
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ținuse un jurnal intim, Lovinescu îi datora bani lui Călinescu, Eliade îi scria piesele lui Sebastian. Le vorbeam de prozatorul ceh Emil Zatopek și-l comparam pe Creangă cu marele autor rus de basme, Lev Iașin. Inventam scriitori, modificam versuri, rescriam nuvele și romane (punând de la mine personaje-cheie sau figuri neînsemnate și dând acțiunii alte finaluri, niciodată aceleași), trucam istoria și relațiile dintre oameni, doar-doar o pricepe cineva ce vroiam să fac. În sprijinul poveștilor mele virtuale, produceam dosare și fișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bolnavă și nesfârșită a creierului, care îmi croia din nimic hărți colosale, pregătit să miște armate și să poarte bătălii imaginare cu oricine ar fi îndrăznit să-l contrarieze. Distrugeam continente, nu țări. Îmi colonizam memoria cu răutăți și bucurii, rescriam povestea altora așa cum aș fi dorit eu să aibă loc, apoi mi-o însușeam, devenind vedeta simpatică sau antieroul de duzină, care nu se mai oprește din vorbit. Mă plasam în centrul atenției, cu reflectoarele inundând creierul. Nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fițuica lipită pe sacoul celuilalt; de câte ori nu ieșisem din amfiteatre cu sticlele de bere bombate în hanorac (oricum n-ai fi putut să le bei: îți înghețau la piept în timpul cursului). La câte planuri ne făcusem, câte cărți și destine rescrisesem împreună, schimbând personajele și dându-le finaluri neprevăzute, manevrând mintea ca pe-un motor de căutare, ar fi ieșit o altă istorie a literaturii, poate și-a vieții noastre. Acum Paul vorbea despre iubire, părinți, vecini; subiecte mărunte, personale, revelații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hârșâit, se autoregla ca televizoarele rusești cu lămpi, își deplasa masa de carne și tranzistori prin spațiu, ocolind obstacolele. Ne-am fi putut numi oricum, Androne sau Robotin, hackerii ne-ar fi spart circuitele mentale, iar bloggerii ne-ar fi rescris memoria, difuzând-o pe mii de pagini de web, doar-doar s-ar fi pierdut. De pomană; devenisem invincibili, originali, de neînlocuit. Povestea supraviețuia, ieșea la suprafață printre pixelii 800x600, prin toți porii paginii ăsteia de hârtie; nu putea fi ștearsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primită și-o recompunea stricat, nesigur sau aleatoriu: produsul arăta grozav. Mințeam sănătos, permanent. Uneori, o și recunoșteam: minciunile perfecte sunt cele care spun adevărul. Mistificam tot ce-mi ieșea în cale, până începeam să fac parte din opera generală. Rescriam istoria literaturii. Magna Charta Robanorum. Dezechilibrele mele cerebrale creau echilibre în altă parte, patinând prin magma poveștilor. Îți trebuia o hartă specială, pentru-a găsi drumul printre atâtea variante. Din toată nebunia asta, nu lipseau victimele. Cineva trebuia să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trage cuvertura transparentă pe cap (ca perechea de chiloți a femeii iubite, uitată lângă pat), impregnându-mă de zeci de mirosuri reale sau posibile, deveneau insuportabile. Dacă Freud ar fi avut habar ce-mi trecea prin cap, și-ar fi rescris Știința viselor. Dar nu de-aici a început totul. Chiar dacă, în buna tradiție a profesorilor de literatură (care iubesc în exces când cărțile, când femeile), manifestam o disponibilitate precoce și evidentă pentru fetișisme, ea nu era însoțită încă, nici măcar întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înseamnă că are tehnologia necesară să intervină-n comerțul cu imagini și s-altereze piața. Asta nu mai e poezie. Imaginează-ți teoria lui Urey aplicată pe mintea umană. Și-un laborator de programe paralele, în care puișorul să poată rescrie și redifuza gândurile, emoțiile, sentimentele, tot bagajul afectiv pe care stăm azi. Cât vorbim noi aici, ăsta ne-ar rescrie viețile! Două, trei, cinci minute; suficient să scoată un roman. Tipul e chiar periculos; profesionist de periculos. Închipuie-ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Imaginează-ți teoria lui Urey aplicată pe mintea umană. Și-un laborator de programe paralele, în care puișorul să poată rescrie și redifuza gândurile, emoțiile, sentimentele, tot bagajul afectiv pe care stăm azi. Cât vorbim noi aici, ăsta ne-ar rescrie viețile! Două, trei, cinci minute; suficient să scoată un roman. Tipul e chiar periculos; profesionist de periculos. Închipuie-ți-l în acțiune: un robot viu, cu doi encefali, cu două fluxuri de realitate iradiind în același timp. Ce relevanță au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate colțurile cușetei. „Mai ales iarna!“ „Glumeam.“ Am sărutat-o pe frunte, afectuos. Îmi plăcea s-o tachinez, iubeam să-i gestionez nesiguranța. În plus, profitam de micile momente în care uita lucruri din trecut, pe care i le puteam rescrie fără să-și dea seama: ce făcusem, ce-mi spusese, ce se întâmplase nu știu când. Mă purtam ca un feeder, îi îngrășam memoria cu amănunte hrănitoare, mereu favorabile mie, pe care le combinam cu scene semi-reale sau le născoceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Paul și i-a furat jurnalul, tipul pe care-l pomenește Paul în scrisori, fără să-i dea numele. Adina a fost și-amanta lui Robanu. Ca să se răzbune, Paul îl toarnă pe dom’ profesor la Securitate și-i rescrie dosarul. În plus, îl omoară și virtual, prin birouri și avioane. O telenovelă cyber-erotică.“ „Să presupunem că lucrurile ar sta așa...“, am intervenit, „Din câte mi-aduc aminte, ai ajutat și tu la spargerea jurnalului lui Paul. Algoritmii tăi faimoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pur și simplu. Cine-și mai amintește astăzi că, în 1867, Rusia a vândut Alaska Americii, iar Peninsula Kamceatka era și ea disponibilă, la pachet? Americanii n-au vrut-o; a trebuit să corectăm greșeala asta economică și să le rescriem tranzacțiile pe termen lung. Așa au ajuns astăzi în Irak și-n Iran.“ „În Iran?“, m-am mirat. „Nu-i picior de-american acolo...“ „Nu încă.“, a zâmbit scriitorul prin orificiul din sac. „Abia au început controalele pe tema fabricării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fracturat. Amintiri potrivite, desigur, și convenabile. Unde au căzut oamenii, personajele pe care le plângi dumneata? Între cele două Românii, pe falie, la interfață. În zona pe care ne străduim noi acum s-o bandajăm cu alte memorii. S-o rescriem sau, dacă nu se poate s-o ștergem definitiv. Cu tot cu țara asta inexistentă.“ „Unii cred că am fi pierdut-o la cărți...“, am plusat. „Nici vorbă.“, m-a contrazis scriitorul. „Ideea de a juca țări la cărți și a miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]