2,221 matches
-
din prima carte, Regina cu pași furați (1978; Premiul de debut al Editurii Dacia), nu se regăsește în versurile din volumele ulterioare. Peisajul din care lipsesc (1981) dezvăluie un lirism neliniștit, cenzurat de cerebralitate, sentimente evanescente, topite în nostalgii și resemnări. Aceeași formulă - sugestia și ambiguitatea, elaborarea expresiei artistice, chiar estetizarea imaginilor și un simbolism de sorginte culturală - duce la estomparea stărilor recuperate ca trăiri lirice și în Terasa cu oleandri (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din București). Moderne ca simțire poetică
LORINŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
Conta-Kernbach, poetă și ea, soră a filosofului Vasile Conta, iar Cornelia din Moldova este sora sa mai mică. Descinzând din lirica eminesciană, versul lui G., definit în unicul volum antum, Poezii, apărut în 1894, revine frecvent la stări caracteristice: melancolie, resemnare, oboseală, speranță în liniștea de dincolo de viață. Pulsația emotivă este însă transpusă într-un registru poetic minor, cu tonalități de romanță, duioase, fluide, muzicale, ceea ce face ca unele stihuri să fie puse și pe note. Poetul era, în fond, ca
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
națiunii. Resping, de asemenea, interpretarea Mioriței ca baladă a fratricidului românesc, pentru că nu rezultă de nicăieri că faptele presimțite, prevestite și transfigurate poetic s-ar fi Întâmplat cu adevărat. E mai curând vorba de presimțiri, temeri neguroase, iluminări asociate unei resemnări specifice reveriilor. Drept care, ciobănașul solitar, care se imaginează vorbind cu mioara lui, murind violent și căsătorindu-se alegoric Îmi apare - am scris undeva - ca unul dintre intelectualii români arhetipali. Pledez, prin urmare, pentru pluralitatea sistemelor educative, pentru restituirea actului didactic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ceaușist). Această reeducare cred că a izbutit la noi, prin diferite mecanisme ideologice, prin diferite instituții, cu ajutorul ramificațiilor și controlului Securității, dar și al populației Înseși, obosită și hărțuită de teroare, care devenise dresată sau acceptase (prin pasivitate) obediența și resemnarea. Sigur că au mai existat opoziții și revolte, dar În general poporul român a fost până la urmă reeducat. Momente esențiale de revoltă au fost greva minerilor din Valea Jiului (1977), apoi 15 noiembrie 1987 la Brașov, apoi decembrie 1989. Acestea ar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
stoică intrată În combinație cu elemente ideologice teroriste. Ulterior, În perioada dictaturilor postbelice (mai ales a ultimei, ceaușiste), și Miorița a oferit armătura mitologică defetismului românesc dispus să-și argumenteze paralizia printr-o structură antropologică (autoatribuită) conținând doze diverse de resemnare, fraternizare a victimei cu călăul, imolarea propriului partener de viață, conștiință a eșecului oricărei inițiative creatoare și strategie a zborurilor frânte. Asemenea „manipulări” au fost alimentate nu doar de realități politice și sociale inducând imobilism, suspiciune, paranoia și schizofrenie la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
M. Samarineanu, el însuși poet și romancier. Începând din 1926 sunt prezenți cu proză scurtă Cezar Petrescu (Admiratorii naturii, Natura, natura!, Domnul Sgârcea, Taina, Sfârșit de vacanță, Solitudine, Duduia Gaița), Gib I. Mihăescu (Vin nou), Ion Dragu (Culegătorul de fluturi, Resemnare, Păianjenul roșu) ș.a. Colaborează cu versuri Ioan I. Ciorănescu (Fântâna), căruia postum îi apar poeziile Felinarul, Scrisoare de ftizic, Păr blond, George A. Petre (Ciripire de primăvară, Apus), Nuși Tulliu ș.a. Publică poeme în proză Emil Isac (Poem în proză
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
fost de a vedea ca „figură centrală a piesei” nu pe Anca, ci pe Dragomir, „și că axa în jurul căreia se răsucește acțiunea nu e răzbunarea femeii, ci remușcarea bărbatului ucigaș”. La Brătescu-Voinești, prin aceeași reducere la unitate, „axa” e „resemnarea”. Fondul din care derivă critica și în genere cugetarea maioresciană este „credința în biruința binelui [...], singura axă cu putință a moralei, dincolo de care domnește lumea instinctelor și a patimilor”. În căutarea sunetului unic al unor contemporani, autorul „revizuirilor critice” a
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
caracter relevante demonstrează la memorialist mai curând propensiune spre șarjă decât dorința pătrunderii psihologice. Moralist sever, criticul își ia toate precauțiile să apară în fața posterității sub masca unui ironist detașat sau chiar a unui observator clasic, educat să cultive serenitatea. Resemnarea, întâlnită frecvent și în corespondență, e negreșit sinceră. Incontestabil, L. știe să stoarcă din anecdotă promisele semnificații cu ecou psihologic-etic, cărora le dă utilizare unde nu te aștepți; pigmentându-și expunerea cu amănunte tăioase, picante sau tandre, anecdota devine o dată
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
lor este că sunt transformabile în bani la un anumit moment. Dacă ținem cont de această particularitate a capitalului de a lua forme extrem de diferite de cea bănească, rezultatul este că ar trebui să privim cu toleranță sau măcar cu resemnare teoretică dacă nu corupția în forma ei clasică, care presupune încălcarea legii de către funcționarii statului, cel puțin „clientelismul politic” și acea formă de corupție la nivel înalt denumită state-capture(World Bank, 2000). Căci aceste forme - și altele - nu sunt altceva
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mai bine în relief grotescul, uneori evidențiat prin numele personajului. Viața în provincie e o adevărată schiță, creionând automatismele, tabieturile, toropeala, plictisul existenței dintr-un târg de provincie. Danțuri vechi, danțuri noi este o meditație asupra vremelniciei, sub semnul unei resemnări senine din care nu lipsește o undă de melancolie. Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător (1904) conține notațiile unui observator atent, preocupat de o tipologie diversă, ironizând subțire nestatornicia femeii sau creionând o serie de „moftangii”. SCRIERI: Vicleimul, București
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
existence dans la poésie populaire roumaine și Viziunea lumii în poezia noastră populară (1967). Dacă prima accentuează caracterul contemplativ al folclorului poetic românesc și include creatorul popular în categoria temperamental-estetică a tipului simpatetic, cealaltă urmărește evoluția liricii noastre folclorice „de la resemnare la acțiunea creatoare”, cum sună chiar subtitlul ei. Sunt identificate și aici trei tipuri reprezentative pentru spiritualitatea românească, așa cum apar ele în câteva capodopere: homo contemplativus în Miorița și Ciobănașul, homo activus în Toma Alimoș, homo constructivus în Meșterul Manole
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
existence dans la poésie populaire roumaine, Paris, 1935; Estetica poeziei lirice, Cluj, 1937; ed. București, 1969; Logica frumosului, Cluj, 1946; ed. București, 1968; Eschil, Sofocle, Euripide, București, 1961; Eminescu și Schopenhauer, București, 1966; Viziunea lumii în poezia noastră populară. De la resemnare la acțiunea creatoare, București, 1967; Scrieri despre Titu Maiorescu, București, 1979; De la Eminescu la Lucian Blaga și alte studii literare și estetice, București, 1981. Repere bibliografice: Petru Comarnescu, Studiile de estetică ale lui Liviu Rusu, RFR, 1936, 5; I. Negoițescu
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
se prezumă și agresivitatea implicită, din gândire), astăzi puțini psihologi sociali acceptă că frustrarea este singura sau cea mai importantă cauză a violenței. S-a clarificat faptul că nu toți indivizii răspund la sentimentul frustrării prin agresivitate - mulți cad în resemnare și melancolie -, după cum nu toate actele de violență au ca substrat frustrarea - personalul militar în război și sportivii, de exemplu. Frustrarea rămâne însă și în viziunea contemporană din psihologia socială un factor important în explicarea violenței și a comportamentelor sociale
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
tânăra învățătoare compune versuri care vorbesc cu naivitate despre iubire, durere, credință, speranță. Romanul Elmira, ca și nuvelele, schițele, pronunțat didacticiste, indică preferința autoarei pentru schemele romanțioase. Descriind mici drame sentimentale, L. trece personajelor poate ceva din ființa ei: tristețe, resemnare, virtute neînțeleasă etc. În însemnările din timpul șederii la Sarajevo, unele rămase în manuscris, transpar emoții mult mai puțin convenționale. SCRIERI: Barbu Cobzariul, Gherla, 1887; Doina, Timișoara, 1905. Repere bibliografice: Suciu, Lit. băn., 130-134; N. Iorga, Încă un nume literar
LUNGU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287920_a_289249]
-
RL, 2001, 12; Behring, Scriit. rom. exil, 65-67, passim; Manolescu, Lista, III, 155-162; Pop, Viață, 135-140; Eugen Dimitriu, Lovineștii, îngr. și pref. Constantin Severin, Suceava, 2001, 113-126, passim; Gheorghe Grigurcu, Un jurnal est-estic, RL, 2002, 50; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 67-143; Mircea Iorgulescu, Stenogramele destrămării, „22”, 2003, 721; Manolescu, Enciclopedia, 452-458; Dicț. analitic, IV, 579-581. M.S.
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
fel de dadaism al majusculelor, de afectare a vorbirii în transă” (Ion Caraion). Sub semnul filonului liric convertit în confesiune, iubire, patos stau și versurile din Cușca de aer (1980). Din nou însă ardoarea, exaltarea sunt cenzurate de luciditate și resemnare, condiția artistei, condamnată la dăruire îndoit, ca poetă și ca femeie, fiind amenințată chiar de ironica opoziție a cuvintelor („Voi, care m-ați iubit/ cuvinte/ numai o coaje și mai multe/ miezuri/ fugiți prudent din cale/ speriate/ bolnave în adânc
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
Poemele și caligramele din Interogativul consecvent (1995) aduc o restructurare a atitudinii lirice, o simplificare și o radicalizare a imaginii. Eul poetic nu mai este atras de implicarea afectivă ori de fervoarea înțelegerii, ci este dornic să împărtășească din înțelepciunea resemnării. Poezia devine mod existențial alternativ, care își stăpânește autorul, impunându-se emblematic. Lipsa de echivoc a implicațiilor etice iese tranșant în evidență în raport cu ambiguitatea funciară a poetului ce îngemănează în demersul său curajul „nebunesc/ nebunesc/ nefiresc/ al ieșirii în larguri
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
interioară. Ovid Densusianu văzuse în versurile lui mai întâi un „lirism primăvăratec”, „stăruința de a se ridica la abstracțiuni, la o poezie de gândire”, iar mai târziu un „lirism când grav, când capricios, de reculegeri în singurătăți, de îndurerări și resemnări, dar și de înviorări în zburdălnicia gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
la care am participat recent. Avem la Sighet, pentru că există Memorialul, cele mai grăitoare mărturii despre crimele regimului comunist în România și despre împotrivirea românilor la comunism. O împotrivire prea adesea negată sau minimalizată, invocându-se, ca argument, pasivitatea românilor, resemnarea lor mioritică. Pasivitatea, pretinsa resemnare a românilor, nu ar fi atras însă asupra lor, potrivit unei elementare logici, represiuni de amploarea acelora despre care mărturisesc Sighetul, Aiudul, Piteștiul ș.c.l. Nu doar pentru români sunt importante mărturiile pe care
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
Avem la Sighet, pentru că există Memorialul, cele mai grăitoare mărturii despre crimele regimului comunist în România și despre împotrivirea românilor la comunism. O împotrivire prea adesea negată sau minimalizată, invocându-se, ca argument, pasivitatea românilor, resemnarea lor mioritică. Pasivitatea, pretinsa resemnare a românilor, nu ar fi atras însă asupra lor, potrivit unei elementare logici, represiuni de amploarea acelora despre care mărturisesc Sighetul, Aiudul, Piteștiul ș.c.l. Nu doar pentru români sunt importante mărturiile pe care le oferă Memorialul de la Sighet
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
cel din Ultima dimineață pare doar un paravan. O viață în plus este asemenea unui confesional catolic, un loc în care autoarea își revarsă preaplinul de amintiri incomode pe un ton pesimist, cu o tristețe uneori cioraniană, alteori temperată de resemnare: "în dimineața asta voi muri! încerc fiorul straniu al presentimentului că ziua de mâine nu mai există pentru mine" (Ultima dimineață). Fiecare personaj își încheie socotelile, ajuns într-un anotimp al adevărului. Și mai abrupte în sinceritatea lor sunt cele
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
și i se editează volumul de proză Idoli cu mască (1982). Versurile lui S., incluse în Oglinzi de vis și în Mări de fum (1938), trec de la note suprarealiste spre clasicism, având ca teme predilecte viața în uzină, acceptată cu resemnare, nostalgia vremii aurorale, desprinderea de copilărie și de locurile natale, atmosfera melancolică a peisajului citadin etc. De asemenea, în nuvele și povestiri acțiunea e plasată, cu implicații constante în psihologia eroilor, în medii muncitorești sau intelectuale. Din romanul Feroviarii, needitat
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
Ioan Chrisostomul), o preparare a întâmpinării creștinești a „marii treceri”. Mai târziu, la un secol și mai bine după Toader din Feldru, în pragul Timpului Modern al românilor, discursul teologic consacrat sfârșitului de neocolit (cogitatio morti, praeparatio mortis) va părăsi resemnarea și, prin Petru Maior, va întroduce luciditatea (fără a ignora, firește, dogma bisericească și prescripțiile ei pentru „știința de a muri”) în fixarea relațiilor mentale ale omului cu rosturile acestui moment crucial: „A gândi la moarte și a nu te
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un punct, un alter ego al autorului), inițiat nu doar în artele marțiale, ci și în amara școală politică a vieții duplicitare și pentru care onoarea, cavalerismul compun un cod existențial menit, inevitabil, ostracizării, nedreptăților, dar și triumfului prin nobilă resemnare. Febre, accidente, spitalizări, neînțelegeri și împăcări siropoase, alături de cenacluri literare la care liceeni (precum Roxana și Ileana din Căpitanul Rox, 1991) participă „cu regularitate și însuflețire, ca și la cercul de matematică”, se întâlnesc mai în fiecare pagină. La fel
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
proprii și posibilitățile de care persoana dispune pentru a și le putea realiza. Aceasta se remarcă, În exterior, prin acțiunile, conduitele și comunicarea cu lumea. În multe situații, realizarea acestei stări cere un efort deosebit, o anumită atitudine, fie de resemnare, prin acceptarea unor situații cărora nu li te poți Împotrivi, fie o luptă pentru reușită, dincolo de obstacolele vieții. O Împăcare cu soarta, cu obstacolele pe care nu le poți depăși, Întrucât ele Îți sunt impuse independent de voința ta, și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]