1,270 matches
-
ne aflăm, nu trebuie să facem totul la grămadă. Asta înseamnă că putem ieși cu bărbați care nu sunt prieteni unul cu celălalt. —Bine, am zis eu bosumflată. Câteva minute foarte tensionate amândouă am tăcut. —Bine atunci, a oftat Brigit resemnată. O să mă mai gândesc la chestia asta. 49tc "49" Eram chitită pe ideea ca Brigit să se cupleze cu Joey, fiindcă mie mi-era încă teribil de rușine să ies cu unul dintre Bărbații Adevărați. Dac-aș fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că era nevoie de un sacrificiu ca să îmbuneze bestia. Un străin era numai bun pentru așa ceva. Doar toate întâmplările pe care le auzise aveau drept personaje principale străinii de partea locului. El era un străin, prin urmare constituia ținta ideală. Resemnat, era gata să renunțe, îi era frig și întunericul îl împresura acum din toate părțile. Lumina lunii dispăruse înghițită de ceața densă din jurul său. Abia îl mai distingea pe Calistrat aflat la numai un pas de el. Moșul ridicase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vin, Aimée... Nu te las singură!" Abia acum, în această clipă, am știut că fusesem sortit morții de marea putere a dragostei. Și ciudățenie: nici o împotrivire de nicăieri, nici urmă de revoltă. Din contră: acceptare pe toată linia, și nu resemnată, ci chiar bucuroasă. Așa fiind, cine va cuteza să mă salveze vreodată și pentru ce? Cu un gest reflex am pipăit revolverul din buzunar, ca să confirm ființei mele: Da, da, desigur!..." Cum am ajuns așa de repede la această supremă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ce mai faci? -Ce să fac, cântărețule. Am venit să-ți aduc ceva de mâncare și să văd ce este cu tine că nu te-am mai văzut de multă vreme. De cântat, nu mai cânți.. -Așa este, răspunse greierul resemnat. Nu mai cânt pentru că, sunt terminat, zise abia trăgându și respirația. -De ce? Ce s-a întâmplat? întrebă degrabă furnica. -În această primăvară, când omul și-a arat ogorul, mi-a tăiat picioarele și nu mai aud, nu mai pot
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că măcar am gura sănătoasă și pot face ață în continuare, pot face ceva ca să nu mor stând degeaba. Când aveam picioare, îmi construiam plasa. Că nu mai aud, asta este o pedeapsă și nu am încotro, o suport, zise resemnat păianjenul. -Poate ai dreptate, te rog să mă crezi, nu am menirea de a te judeca, îi răspunse furnica și a căzut pe gânduri. -Unde-ți umblă gândurile dragă .... vecină? a întrebat păianjenul. -Departe; sunt negre gândurile mele, îi răspunse furnica
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de perete, se apropie de cuplu. Când se apropia, Leej zise: - Cred că e dreptul meu să mă intereseze amănuntele. Care sunt instalațiile prevăzute pentru femei? O voce calmă, cu nuanța exactă de exigență. Dar vocea ofițerului trăda o răbdare resemnată. - Doamnă, vă garantăm că veți avea un apartament de șase camere, servitori, tot confortul, iar autoritatea dumneavoastră va fi inferioară doar celei a căpitanului și a primilor ofițeri Sunteți... Se întrerupse când Gosseyn apăru lângă Leej. Stupefacția lui nu dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Care era situația în tabăra lui Katsuie, începând cu noaptea trecută? Katsuie trimisese cinci mesageri diferiți la Genba și fiecare se întorsese cu un eșec total. Apoi, Katsuie se lamentase că nu mai era nimic de făcut și se culcase resemnat amarnic. De fapt, nici n-ar fi trebuit să poată dormi: ce semănase, aceea culegea - favoritismele sale față de Genba ascunseseră otrava iubirii oarbe. Făcuse o gravă greșeală, lăsându-se mânat de emoții în a confunda legătura de sânge dintre unchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totul s-a prăbușit însă în ea. La un moment dat am văzut la televizor, împreună, un filmuleț cu primele automobile de la început de secol. A rămas cu privirea pironită la ecran și în final a decis cu un calm resemnat: "Sunt bătrână. Când eram mică și se întâmpla să oprească pe strada noastră o mașină, noi copiii dădeam năvală cu strigăte și chiote: O mașină! O mașină!... Acum le întâlnești pe toate drumurile, ba chiar sunt prea multe. Așa că sunt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mărturisise într-o zi. Nu numai să povestească despre ea nu-i plăcea, dar, aș zice, în general vorbea destul de puțin. Iar dacă aș fi asaltat-o cu întrebări, sunt sigur că mi-ar fi replicat nici nu știu dacă resemnată sau scandalizată: Mă descoși fiindcă știi că nu mai am mult de trăit? Fiindcă așa era ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare de rele. Într-o zi, căzându-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fu eliberată în frigul etern. Aici, în acest moment, în chiar această imagine, se afla concentrat singurul conflict veridic al umanității: neputința de a învinge bariera a ceea ce nimeni nu poate numi încă. Bariera întunericului. Bariera numerelor imposibil de calculat. Resemnat, cu urletul retrăgându-i-se în coșul pieptului, Clossettino tăcu brusc, fără a se putea opri însă de la a privi stelele cu o ură nemărginită. Cu o privire atât de dură, încât dacă ar fi fost ațintită asupra unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Și ce mi-a fost dat să găsesc la întoarcere? Un munte de bilete de parcare și de rahați de păsări, roata de rezervă făcută praf, un zgomot nou și rău ca o râșniță, și toate luminile de la bord clipind resemnate. Ce i-o fi făcut tipul ăsta marelui, incomparabilului meu Fiasco? Ai impresia că a locuit în el, că l-a subînchiriat. Sunt oameni care nu au stofă deloc. Ar fi trebuit să-i vedeți pe băieții de la garaj, livizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gherete, nici grilaje de metal. Puteai să te ții de mână dacă voiai. Puteai să te săruți. Pușcăriașii mai vechi alcătuiau un lot flegmatic, șmecheros. Unii din ei păreau foarte jenați. Se așezau timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună întrebări sau să-și manifeste îngrijorarea. Copiii se uitau, pur și simplu, foindu-se foarte agitați - ei se comportau cel mai bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că Închide și deschide aceeași ușă care dă spre nicăieri, urmându-și drumul către Împlinirea mizeriei socialiste. Copiii se nășteau frumoși, Însă pe măsură ce Înaintau În vârstă trăsăturile li se contorsionau, se Împleteau În chipuri boțite, cu expresivitate involuntară, de iobagi resemnați, de proletari uitați În grimasă, În lectura documentelor partidului, din care nu Înțelegeau decât sugestia vicleniei, a delațiunii pentru o bucată de salam savurată pe ascuns. Adolescenții păreau frumoși, erau Însă obraznici precum macacii care ar șantaja celelalte specii de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
el În clipa aceea că Îl manipulează și Cristian, și Căreală, și Rogoz, și naiba mai știe cine. Înțelegea În același timp că nu se va putea sustrage jocului acela mizerabil, că nu va cunoaște decât șansa duplicității, a scepticului resemnat - și cu ochii Închiși Încerca să refuze gândul ăsta otrăvit. Va trebui să fie curat ca porumbeii și viclean ca un șarpe, dacă va fi În stare, dacă nu... Dar unde citise vorbele astea? Apoi tristețea l-a obligat să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bufet. Mai marii vremii de la județ ajungeau rareori în control pe aceste meleaguri pentru că nu existau mijloace de transport, iar drumurile erau pline de praf vara, de noroi primăvara și toamna, și înfundate de nămeți iarna. Locuitorii așezării își duceau resemnați viața adaptându-se anevoie la condițiile grele în care trăiau, crescându-și copiii după experiența preluată de la generațiile precedente și manifestând respect față de biserică și școală. Într-una din zile a sosit în control la grădiniță o inspectoare, considerată, pe
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
bucurii, Părinții au mai multă nevoie de copii, Fără milă ei sunt abandonați, Și la singurătate condamnați. Orizontul senectuții O dată cu apariția neputințelor și înmulțirea suferințelor, Dispar aspirațiile și ambițiile, Conturându-se treptat, și tot mai pregnant, Imaginea vârstnicului neputiincios și resemnat. Pașapoarte Ca individ, trăind în libertate, Omul are nevoie de două pașapoarte: Unul, pentru călătorii în străinătate, Altul, pentru plecarea în eternitate. g Nu încerca să pari ceea ce nu ești. Fii tu însuți! g Pauperitatea este împovărătoare și insuportabilă. Sărăcia
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
rug. Poarta cea mare și ferestrele erau zăvorâte. Nu se vedea nimeni și era cu neputință să intri. Zgomotele imensei Alexandrii se pierdeau în apă. Cine știe încotro se îndreptaseră, în acea lungă liniște ireală, gândurile pline de frământări, poate resemnate, poate pentru prima oară filosofice, ale lui Marcus Antonius, omul care visase pașnicul regat al Aegyptus-ului, dar pierduse, iar acum aștepta doar ca dușmanul său, implacabil până la moarte, să se hotărască să vină după el. — S-a sinucis în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus să folosească pumnalul, cel dintâi care îi dezvăluise istoria familiei sale, îi dăruise calul pe care-l îndrăgise atât, acel mannulus numit Incitatus. Gajus ieși din casă fără să spună nimănui, avându-l pe urmele sale pe bătrânul și resemnatul Zaleucos. Pe drum, îi spuse că voia să-l întâlnească pe acuzat în singurul moment posibil, în timp ce aveau să-l ducă în fața tribunalului senatorial. Pe drum însă, desfășurarea de forțe era de netrecut. Neputincios, Gajus văzu doar mișcarea pretorienilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiecăruia dintre ei o sumă enormă din vistieria imperială, despre care Saturninus spusese că fusese secătuită de Gajus Caesar. Senatul fu intimidat și îl alese, supus, pe Claudius, în aclamațiile pretorienilor. — Prin târguiala asta s-a terminat un război, spuse resemnat un senator. — Mai bine așa decât prin forța armelor, se consolară alții. Alții decretară, gânditori: — Am pierdut cu toții. Începută în vremea lui Julius Caesar, lupta dintre puterea senatorială și cea imperială durase aproape un secol și, printre delicte, revolte, represiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-și intenționat independența și încrederea în propriile puteri de parcă și-ar fi pretins dreptul la un teren a cărui valoare avea mai târziu să crească. Reacționasem la toate astea ca majoritatea soților, dezvoltând cu rapiditate un repertoriu extins de atitudini resemnate. Huruitul slab dar hotărât al ușoarei sale aeronave traversa cerul deasupra apartamentului nostru în fiecare weekend, un clopot de alarmă care bătea nota relației noastre. Doctorul blond trecu prin salon, înclinând din cap spre Catherine. Ea se întoarse cu spatele la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
interesul pentru fotografie. Am renunțat să o mai port cu mine. Am pus-o alături de bilețel în sertarul biroului, pe care-l deschideam de fiecare dată când mă așezam să scriu. Marny îmi zâmbea din poză statuar, rece și enigmatic, resemnată, în spațiul ei în două dimensiuni, pentru totdeauna. Apoi m-am îndrăgostit aievea de o fată adevărată, nu la fel de frumoasă ca Marny, superficială, extrovertită, exotică și vaporoasă, adică exact ce-mi trebuia ca să ies din această stare de confuzie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în golul interior. Acolo cresc și proliferează; când ești totul o rană pe dinăuntru, vindecarea nici nu mai știe de unde să înceapă, încotro s-o ia. Atunci, știi deja, simți că ai devenit un cadavru viu și îți dorești moartea, resemnat sau nu. A dormit și a visat un trandafir superb, de un roșu aprins, ce creștea în interiorul ei, ca într-o seră fără aer și lumină. Și trandafirul se hrănea din venele ei și devenea tot mai roșu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Omul s-a apropiat. Lupii captivi s-ar fi retras, dacă le-ar mai fi rămas un dram de forță în trupurile sfîrșite. Dar probabil că asta le era soarta. Avea să se termine totul. Lupii au închis ochii, așteptîndu-și, resemnați, sfîrșitul. Și, cum nimic nu părea să se întîmple, și-au adunat ultimele puteri și au întredeschis genele. Omul dispăruse. La picioarele lor, într-o piatră scobită sau într-o coajă de copac, Omul le lăsase apă! Niciodată n-au
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cei de față. — Nu... firește, zise celălalt prior, Încurcat. Dar să exilăm și familia Donati... Nu sunt Înrudiți cu domnia ta? — Soția mea e o Donati. Și ce-i cu asta? Celălalt nu știa ce să zică. Dar Încă nu părea resemnat să tacă. — Dar sunt patruzeci și nouă... — Ai văzut greșit. Sunt cincizeci. Am adăugat un nume cu mâna mea. Ultimul. Priorul ridică lista În dreptul ochilor, căutând nerăbdător. Apoi Își aținti privirile asupra ultimului vorbitor, ca și când răceala tonului l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale pozitive. În realitate, nenorocitul făcuse tot ce se putea - cu excepția unei serenade în fața ferestrei - ca să mă facă să cred că e interesat de mine! În fața restaurantului, mi-am încrucișat brațele și am așteptat resemnată ca Randall să se lanseze în mult mai puțin satisfăcătorul discurs cu „Mă bucur așa de tare c-am avut ocazia să stăm de vorbă, ar trebui să ne mai vedem / Da, ar fi grozav / Ei, atunci, ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]