14,792 matches
-
pricepe nimic. Un apel. Două apeluri. Trei. Respiram cu dificultate. Patru. Cinci. Începui să presupun - să sper? - că nu va ridica nimeni receptorul. Șase, șapte. Se va cupla oare un robot? Opt. Nouă. Ce aș prefera? Să răspundă cineva cu respirația tăiată? Zece. Unsprezece. Deveneam necuviincios. Închisei telefonul și răsuflai, calm și dezamăgit. Părăsind definitiv apartamentul, băgai de seamă că memoria mea reținuse muzica celor zece note pe care tasta redial le provocase: cele zece note ale numărului necunoscut. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
tot nu văzusem pe nimeni dar trebuia să merg la toaletă. În buzunar, cheile îmi provocau mâna. Nemaiputând să rezist, împinsei bariera, mersei până la peron, încercai mai multe chei, o găsii pe cea potrivită. Ușa se deschise. Intrai ținându-mi respirația și ajunsei într-un vestibul de marmură albă. În vârful picioarelor, explorai câteva încăperi și reperai baia. Zgomotul apei scurse fu mai puțin discret decât prevăzusem: acum erau cu siguranță la curent cu prezența mea. Și cu toate acestea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o convingeam să plece cu mine? Ar trebui să-i mărturisesc adevărul. Dar cum se face că ea nu știa de moartea lui Olaf, din moment ce Georges era la curent? Reflectam privind pântecele lui Biscuit ridicându-se și coborând în ritmul respirației sale somnoroase. Tipul care murise în casa mea se numea într-adevăr Olaf Sildur? Fotografia de pe cartea de identitate corespundea, așa cum ar fi putut corespunde oricui. N-am pus la îndoială veridicitatea pozei văzând-o, dar dacă nu ești polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
doi bonzi la post. Am revenit în camera lui Sigrid și am urcat în patul ei. Câtă vreme o s-o mai ducem în felul acesta? Expresia „a trăi de azi pe mâine” își dobândea înțelesul deplin. La sunetul ușor al respirației sale, am adormit. M-am trezit de câteva ori pentru o nevoie. Când reveneam în pat, mă minunam de situație: Sigrid dormea ca un înger alături de mine și în curând așa o să fac și eu. Primejdia, care mă neliniștea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația și își lipește ochiul de vizor. În cealaltă parte vede o gură de foc îndreptîndu-i-se spre frunte și un deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la locul său, îi mai veni o idee și băgîndu-și mîna în buzunarul de la pantaloni scoase la iveală un pachețel de șervețele parfumate. Îl desfăcu, trase unul afară și i-l întinse. — Ce prostuță mai sînt, reluă Angelina, simțind că respirația îi revine la normal. Cred că am roșit pînă în vîrful urechilor. Îmi pare rău, dar nu m-am mai putut stăpîni, se scuză. — Se mai întîmplă, pun pariu că în cîteva minute o să uitați cu totul ce s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta cineva să se fi gîndit să-i tragă Geniului un glonț în cap ca să ne scape pe toți de o grijă? — Fie că vrei să accepți, fie că nu, asta-i situația, completă Croitorașul simțind că puțin cîte puțin respirația îi revine la normal, teroriștii, trupele fanatice plătite să-și dea viața pentru Geniu o să se potolească și o să dispară cînd își vor da seama că luptă pentru o cauză pierdută. — Da? I-auzi cu ce explicații îmi puteți veni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tălpășița, pierind în noapte. Cîteva rafale de vînt se porniră din senin exact cînd ajunse la doi pași de portiera mașinii, umflîndu-i pentru cîteva clipe haina, spulberîndu-i în față praful de pe marginea drumului, încercînd parcă să-l provoace. Își ținu respirația și strînse din pleoape pînă ce răbufneala trecu de tot și numai după aceea se puse atent pe treabă. Cercetă mai întîi portiera și răsuflă ușurat descoperind că era descuiată. O deschise și, dintr-o mișcare se sui pe scaunul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Stu însă era de neclintit în hotărîrea lui de a mă converti. M-a luat cu binișorul. În primele minute, a făcut o analiză a aspectelor care mă avantajau ca alergător. Mi-a mai dat și niște sfaturi privitoare la respirație și la poziția brațelor și a picioarelor. În mod surprinzător, nu m-am simțit deloc obosit, deși am alergat două ore și jumătate. Eram atît de mîndru de mine însumi, încît mi s-a părut chiar o plăcere. Din acel
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
un mânz al Cleopatrei, mânzul Îl purta În spinare prin Cociobana, fluturii multicolori Îi gâdilau fața și urechile, zburând În jurul său, păsărele ... flori... și toate se pierd Într-un somn ușor, iar Victor, Întorcând capul spre diamant, privea cu iubire respirația ritmică și se dădu jos de la roată pentru a-l privi de-aproape și a-i șterge cu o batistă transpirația ușoară. Când s-a trezit și s-a dezmeticit bine, Va a privit laița și cele două străchini-caiete, apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poezia de acțiune. Printre cei care o promovează se numără Rodica Dragomir, autoarea volumului Ore fără memorie (Risoprint, Cluj-Napoca, 2008). În versurile ei mereu se întâmplă ceva ieșit din comun, ceva periculos și palpitant, care ar trebui să ne taie respirația de emoție. Dar, ca și în cazul filmelor de acțiune, aglomerarea de fapte senzaționale sfârșește prin a deveni neverosimilă și plictisitoare. „Cuvinte decapitate / de tăcere - povestește autoarea cărții pe un ton tenebros - / cădeau haotic / lovind în liniștea / ce le-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poetului i se udă „devenind albastră“ și rămâne „acolo ca un nou specimen de amfibieni“, pentru ca apoi să caute „restul corpului ca să se înmulțească“ etc. Nici nu se întâmplă bine ceva că imediat se mai petrece ceva. ți se taie respirația citind versurile tânărului poet. El se află mereu prins într-un vârtej de peripeții bizare, mai rău decât personajele din thrillerele americane: „citind și privind, literele dispar în semen; și se învârt / pe creier tăind părul când se bușește de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să vegheze la ivirea zorilor? Nu-și mai amintește de cînd n-a mai văzut un răsărit de soare, deși casa era pe un deal care domina împrejurimile și de acolo, pentru cei sensibili, era o priveliște care îți tăia respirația. Cu o săptămînă înainte, venise la el un omuleț rotofei și roșcovan la față. Lăsase o mașină argintie la poartă și a intrat pe cărare, ca o rățușcă crăcănată. Salut, dom' Ionică. Bună ziua, mormăie acesta. Ce faceți? Dar ce, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de murături, de fragă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerneală, din luciul velin, din haremul lui tată-său. Eva l-a ademenit pe de-a-ntregul în cărnurile sale cu iz de tipografie. Nu era o copie ca toate celelalte Dumnezeu, după ziua a șaptea, a spart matrița. Fierbințeala trupului, respirația, pulsul, atingerea ei, în fiecare dimineață când deschidea fereastră dinspre grădină, dinspre câmpie, dinspre cer. Eva era blândă. Avea zâmbetul mamei sale și sânii, și ochii, și buzele, și obrajii ei: Gustul laptelui este un contur alb, lichid, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu te poți teme. Dumnezeu, la 16 ani, este ca un fel de tată sever, pe care uneori este bine să-l ocolești, chiar dacă nu te-a atins nici măcar cu o binecuvântare. Dar cum să-l eviți, când îi simți respirația în ceafă? Mai simplu este să ți-l faci complice printr-un "Doamne ajută-mă!" Dumnezeu stătea de șase: Dumnezeul meu prieten, ajută-mă! Nu aventura de a fi mă îndeamnă să respir, ci respirația în ceea ce m-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-l eviți, când îi simți respirația în ceafă? Mai simplu este să ți-l faci complice printr-un "Doamne ajută-mă!" Dumnezeu stătea de șase: Dumnezeul meu prieten, ajută-mă! Nu aventura de a fi mă îndeamnă să respir, ci respirația în ceea ce m-ai făcut mă rabdă să te caut în icoane. Dumnezeul meu, stai la doi pași de mine și fă-te că nu mă cunoști când greșesc. Nu mă părăsi! 3. Sub ruinele mânăstirii, singur. Dumnezeu, de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urme. La ce bun să te mai întrebi cine a trișat la cărți, cine a furat startul, cine a întors spatele, când joci cu bună știință la cacialma, iar Dumnezeu dă cu zarul mereu șase-șase? Când alergi, alergi și simți respirația lui în ceafă, când stai cu spatele la zid și cineva te țintește în șira spinării? Primul remediu al lașității de "nu se mai poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu sfinți spuse de mămuța, în minunile bunicului confundabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spaima închide ochii, palmele se vor gratii, zidul, munte înalt, cu fața la perete. Genia refuza întunericul. Vru să se ascundă, să țipe, să lovească, să șteargă, dar holograma bătrânului se proiecta în toate ungherele, transparența sufoca în fiecare particulă de oxigen, respirația străină era ca o cădere de pietre. Ghem pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii, picioarele înrădăcinate parcă în stâncă, trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat, roșu, vișiniu, albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ta? Pușca, bă, pe ea o pupi, pe ea o mângâi, dormi cu ea între picioare și îți bagi pula în ea de câte ori ți se face de o futută. Pușca-i muierea ta, atingi lin trăgaciul, ca pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
eu. I-am împrumutat de câteva ori blugii, nu mă refuză. E ziua lu sor-mea, îl iau cu mine la Cisnădie, mă ajută la bagaje. De lunea până sâmbăta, programul "Apolo", promis de sergent se executa întocmai: timp pentru respirație 15 minute, în pauza de gustare. Felia de pâine presărată cu cioburi de margarină, țigara Carpați cu filtru altoit de la alte chiștoace, deliciul cazon de la ora 11. Petru, absent, în afara grupului, privea peste zidul cazărmii, peste vârfurile arinilor, peste culmile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste vise și visele vor rămâne tot mai mici, și visele nu or să mai încapă nici o fărâmă de iluzie! Petre, visele putrezesc și-n icoană. Petre..." și oglinda s-a închis ca un mormânt pe dinăuntru. Vocea ei, o respirație a cerului în rădăcini. Oglinda mirarea de sine, râsul de sine, batjocora de sine, mulțumirea de sine, amăgirea de sine, fuga de sine, violul de sine, dorul de sine, dezgustul de sine, lepădarea de sine, tristețea de sine, singurătatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochi. Ai cules vreodată zâmbete în somn? Sunt ca panseluțele în rouă, frumoase sunt și peste zi, dar mai frumoase sunt peste noapte, roua le ține curate ca pe niște rochițe de sărbătoare întinse pe funie. Ai respirat vreodată cu respirația altuia, doctore? Ședința era spre sfârșite, terapeutul a încercat să reducă discuția la un plan concret, la impactul cu lumea. A greșit ușa, mai bine continua cu apelurile la trezire fără să implice decorul. Și-a dat seama târziu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi ochii, urletul se face țăndări în tâmplă, apoi liniște de pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba cu dosul briceagului. Depresia trăgea cortina, când Petru, la 15 ani, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința rodului copt.) Este păcat că vorbesc cu ea: mă ascultă, îmi zâmbește, mă alintă, mă îngână. Jumătate de oră suntem doar noi doi în biserică, niciodată nu ne-am gândit că o să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]