10,353 matches
-
să sădească flori, să adune vietăți calde împrejurul ei. șase în al doilea loc: în jurul tău nu este nimic, pleci dintr-un loc unde nu este pământ pe care să pășești, nu este lumină să vezi, nu este aer să respiri, nu este apă să bei, trebuie să începi să produci aceste înmugurire ele mente esențiale, pornești uzina suflețelului tău, mai întâi constitui o bucată mare de cer senin, apoi te ocupi de miezul fierbinte-fluid al pământului, pe care îl acoperi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
simți în suflețelul tău certitudinea că ești pregătit pentru începutul drumului tău lung și întortocheat către dragostea pură. forme de aer, mașini de vată, ocean mâncam mașini de rugină și visam la gustul mașinilor de vată când te-am cunoscut respiram contururi de tablă, pășeam pe cuie și schele eram numai o formă a aerului dansam, nebun, pe plopi înalți, de carton, de funingine când ți-am dat, pentru prima oară, binețe scriam pentru fete frumoase înalte și scunde, cu carnea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ochii tăi sunt în dreptul ochilor regelui hanuman, pupilele tale îl fixează, pupilele lui sunt dilatate, semn de activare simpatică, irișii tăi sunt căprui, irișii lui sunt albaștri, tu îți ții respirația, cu o bucată bună de paradis în tine, el respiră des și profund, îl vezi bine, are blană roșie pe gât și argintie pe față și corp, tu ai costumașul tău roșu de sărbătoare pe tine, toți mușchii lui sunt încordați ca oțelul, tu ești relaxat, privești spre el cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mea de pirat culcat cu toate valurile din lume de poliglot cu limba paralizată, de luptător wushu tăiat de propriile săbii abile. luo na, sunt obsesiv-compulsiv, scriu versuri cu mama sunt prea convins că exiști și ești a mea așa cum respiri ca să pot să te scap de îmbrățișarea aceasta ucigașă. exces șase în primul loc: dacă șoptești, te voi auzi, dacă urli, vei stârni furtuna, care aduce pagube și nenoroc, marele fluviu galben își umflă apele, tu, cu penița de la subsuoară
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din nou neîncrederea în tine, de care poți scăpa dacă îți scuturi sufletul de broaște și te întorci, cu trupul fin și extrem de curat, în grădina dragostei tale, luminată de luna ca un disc de jar, sub care ființa iubită respiră cu planete de pini. șase în al treilea loc: te simți încrezător, e lumină, acum alergi, neobosit, către dragostea ta, alergi cu pași cât maratonul, picioarele tale sunt mașinării de carne încordată în fiecare secundă în altă poziție perfectă, fibrele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îmbră cați în flori de tei. ești o miere care aleargă acum cu pași de uriaș, printr-o lumină puternică. nouă în al patrulea loc: alergi acum ca un rozător uriaș, cât un zeppelin de carne umplută cu aer, care respiră și plutește, cu o elice de metal roz la coadă, care se învârte cu viteza luminii și funcționează cu 90 panouri solare cât marea caraibilor, unde trăiesc vietăți ca mahi-mahi și baracuda, care se aleargă și ele, pentru a supraviețui
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
deschizi ochiul cu care ai învățat să vezi cerul tău, de deasupra cerului celorlalți, și te agăți de steaua cea mai strălu citoare din cele șapte constelații, ea este o stea căzătoare, te trage afară din hățișuri, poți din nou respira, poți păși. șase deasupra: înaintezi fără strigăt, fără plânset, adormi și visezi în mersul tău lin, precum soldații, ți se arată înainte prințesa ta strălucitoare, luo na, care înfață cuibușorul ei cald, în care te așteaptă, cu unghiile făcute cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ai de rezolvat însă acest cuib al răului, îți tragi pe tine repede aripa subțire de liliac cu-nas-de-frunză și ridici tavanul de piatră al acestei cisterne malefice, îl pui alături, ca superman, între timp s-a crăpat de ziuă, poți respira un aer curat, roua pură a dimineții înglobată în mici picăturici sferice, te bucuri să vezi stolul de gâște sălbatice moffitti apropiindu-se înfometat, nenumăratele gâște migratoare se așează, una câte una, ca un joc de domino, pe apele cisternei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mirosi a tămâie, se va auzi șoptit corul bisericii, în șapte zile pielea ta va întineri, vei fi o gazelă iute, vei fi o fântână arteziană, o roată uriașă a lumii, vei vedea totul de sus și vei începe să respiri în apă. nouă în al treilea loc: înaintașii noștri au câștigat bătălia, au atacat demonii și i-au omorât. tu nu te baza pe acele omoruri, luo na, tu ține ochii deschiși, urechile deschise. tu meriți cu mult mai mult
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe care o ia cu lingura și o pune în farfuria încă fierbinte. E bună caldă. Oricât de enigmatică ar fi figura Eugeniei Ionescu, o certitudine tot putem avea despre ea. Eugenia Ionescu nu cunoaște albitura, nu lasă cititorul să respire absolut deloc. Pentru că, imediat după aceste informații culinare, ni se spune că s-a format noul guvern sub conducerea lui Gheorghe Tătărăscu. Alte însemnări se referă la o serbare la care Eugenia Ionescu trebuia să joace rolul unei zâne, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se mișcă o lumină!” Mi-o înghețat sângele în vine... N-am așteptat nici preț de-o minută, că lumina o și intrat pe potecă. Am sărit în tufișurile din apropiere și ne-am făcut una cu pământul. Nici nu respiram... După câteva clipe, felinarul defila prin fața noastră... Erau doi militari, cu puștile în bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și un câine cu ei, cum li-i obiceiul... Eram pirduți!” - a grăit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prin fața noastră... Erau doi militari, cu puștile în bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și un câine cu ei, cum li-i obiceiul... Eram pirduți!” - a grăit Filip, în timp ce eu abia mai respiram. Când s-au depărtat, am reușit să îngaim: „La multe ne-am gândit noi, numai că vom avea de trecut și granițe nu ne-o dus gândul” Pe nesimțite am ajuns într-o zonă cu pământ lucrat. Se simțea satul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Brad Filip devenea din ce în ce mai șovăitor... Costăchel a băgat de seamă și s-a apropiat de el. Sprijină-te de mine, Filip. Ajungem îndată... Nu mai pot, Costăchele. Simt că inima nu mă mai ajută. Nu am aer - a răspuns Filip, respirând din ce în ce mai greu... Înainte, Filip! Înainte! Adu-ți aminte ce-mi spuneai când veneam din iadul rusesc... Înainte, Costăchele! Înainte!” Îi mult de-atunci... Îi tare mult... băiatule... Simt că... Deodată a devenit moale și toată greutatea lui s-a lăsat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
grijuliu cu multe învelișuri din patrimoniul prudenței. Sub presiunile repetate ale unor părinți, directorul școlii se adresă inspectoratului. Situația depășise granițele școlii. Numele profesoarei ajunse până și pe buzele zarzavagiilor din piață. În atmosfera școlii plutea un aer greu de respirat. La orizont se deslușeau nori cenușii. Cu siguranță însă, nici meteorologii de profesie nu s-ar fi putut pronunța privind intemperiile ce aveau să urmeze. PARTEA A TREIA 1 Î ntre un oraș mic și un sat nu e nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rog, a murit, știi? - Pare-se, a murit în timp ce dormea, pur și simplu. După ce au găsit-o și au cercetat-o cum se cuvine, doctorii au spus că suferea de apnee în somn. Cu alte cuvinte, a uitat să mai respire în vreme ce se odihnea, închipuie-ți! Biata de ea... - Iar acesta spui tu că este motivul principal, pentru care ești tu acum în starea asta jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
implicate”), acesta își luă în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de irealizabil și de fantezist... Dar uite că m-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că nu-i; m-am mai trezit și-n alte dimineți în poziția aceasta nefirească! Oare cum de am reușit să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia. Fiecare vorbă, pe care încerca ea din răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg de spasme violente. Tremura toată. Convulsiile n-o slăbeau deloc. Într-un cuvânt, părea că se dă, chiar atunci, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În tăcerea de gheață care se lăsase. Ai fi spus că toată lumea Încremenise. Nimeni nu respira, nimeni nu mișca. La un moment dat, tata, care se afla aproape de telefon, a ridicat receptorul. Alo! Da... Cine sunteți? Cum!? Poate este o greșală... S-a confirmat? Nu l-am scăpat pe tata din ochi nicio secundă. Am văzut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de ani, poate iubi cu atâta pasiune. Miraculos, divin, adevărate file de roman. Cine poate spune că dragostea nu este un sentiment divin? “Veniți, luați primele pietre și aruncați, voi care n-ați cunoscut iubirea!” Pur și simplu, nu puteam respira unul fără altul. El era dureros Împărțit Între soție și iubită. Mi a mărturisit că ne iubește pe amândouă, În moduri diferite, și nu poate renunța la nici una. Aceasta era pedeapsa lui, vina lui. Ce puteam să fac?! am acceptat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În curte și am strigat după ajutor. Colegul M. a apărut În fața cantinei cu mașina. Împreună cu inginerul B., l-a așezat pe bancheta din spate, cu capul În brațele mele. S-a zbătut continuu pe tot parcusul drumului până la spital. Respira foarte greu și făcea spume la gură. În momentele În care părea că nu mai respiră strigam cu disperare: „Să nu mori, te implor , să nu mori, mai avem puțin până la spital”. Nu știu cât auzea din strigătele mele, dar În acele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
inginerul B., l-a așezat pe bancheta din spate, cu capul În brațele mele. S-a zbătut continuu pe tot parcusul drumului până la spital. Respira foarte greu și făcea spume la gură. În momentele În care părea că nu mai respiră strigam cu disperare: „Să nu mori, te implor , să nu mori, mai avem puțin până la spital”. Nu știu cât auzea din strigătele mele, dar În acele clipe, Începea să se zbată cu ultimele forțe. Nu-mi amintesc nici În ziua de astăzi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
arborele cunoașterii; arborele upa ( arbore din Malaezia, al cărui latex, toxic, este utilizat pentru otrăvirea săgeților). Pe deasupra grădinii plutește un abur nesănătos care amețește păsările ce o străbat, și totuși fiica doctorului trăiește nevătămată În mijlocul acestor miasme mefitice; plămânii ei respiră fără primejdie acest aer ce-ar aduce moartea oricărei alte ființe În afara de ea și de tatăl ei. Ea Își face din aceste flori buchete; Își Împodobește cu ele părul; Își parfumează sânul; le mestecă petalele așa cum fac fetele tinere
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]