2,299 matches
-
etc. În continuare, autorul analizează componentele culturii: simbolul, limba, normele, valorile, tradițiile, continuând cu abordarea culturii populare, a subculturii, a contraculturii, respectiv a multiculturalității. Temele de discuții, dincolo de apartenența la problematica sociologiei generale, sunt tratate sub semnul actualității, iar modalitatea revelatoare de analiză apare ca o dezvăluire a realității sociale. Totuși, dat fiind faptul că publicul țintă al acestei lucrări este format în primul rând din studenți, considerăm oportun ca anumite concepte sau modele teoretice să fie însoțite de mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ci și literatura, filosofia, arta, sociologia, David Prodan a adus prin intermediul cărții sale o dovadă cât se poate de grăitoare de cum se studiază toate fațetele unei probleme istorice, cum se dezlegă și cum se interpretează corect documentele, de la cele mai revelatoare până la cele mai mărunte. David Prodan reconstruiește din acte, corespondențe, memorii, știri disparate societatea de acum două, trei sau patru sute de ani, cu tot ceea ce are ea mai caracteristic. Face istorie propriu-zisă, istorie de amănunt, susținută de documente arhivistice, o
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a faptelor. Europa nu mai apare ca un continent divizat (o parte cunoscută, o alta mai puțin sau deloc cunoscută, una existentă, alta inexistentă), iar perioada ce urmează să stea sub spectrul Luminilor, al rațiunii, este cât se poate de revelatoare în direcția amintită. Ea ne aduce - așa cum voi arăta - mărturii elocvente, peste care nu se poate trece fără a se pierde unitatea ansamblului. Idealul umanist, noua concepție despre lume, despre istorie, granițele și relațiile dintre popoare vor fi profesate de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ciudatul mesianism, ca și „arhetipul” invocat sunt însoțite și de adevărate reflecții filosofice, unele ajungând la scepticism și ateism. Iubirea intelectuală a lui Dumnezeu profesată de Leone Evreul, mai târziu de Spinoza, e revelatoare. Pentru acel timp și pentru acea conjunctură însă, superstițiile și exaltările religioase devin o componentă firească a unei comunități aflate singură în fața unui continent. Nu împărtășesc punctul de vedere al lui F. Braudel, potrivit căruia suntem în fața unor manifestări gratuite
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
devină un reformator, un homo novus. Cercetând în câteva dintre vechile biblioteci ale Transilvaniei, Banatului, Ungariei și Serbiei, am căutat să înțeleg sistemul de legături cu Europa Occidentală, să identific interferențele datorate cărții. Am scrutat ceea ce mi s-a părut revelator în aprofundarea fenomenelor ideatice, în decriptarea mecanismului interior existent la nivel aulic, cu atât mai mult cu cât cartea selectată, cumpărată, citită, - o știm prea bine - simbolizează sfera de interese spre care se îndreaptă, în cazul nostru, Aufklärer-ul. În Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care dispun tipografiile, dar și cererea publicului mânat de appetitus translationis, așadar, nu fără motive descoperă în conținutul original al scrierii lui Olahus necesitatea unei reintegrări în seria de izvoare prețioase cu privire la istoria Europei Est-Centrale. Și ce altceva este mai revelator decât o asemenea preocupare, din ce în ce mai importantă și mai complexă, manifestă în cercurile elitei intelectuale ale zonei? De altfel, descrierile geografice ale administrației politice, ale bogățiilor, ale populațiilor transilvane, maghiari, secui, sași, români, cu originile, continuitățile, tradițiile lor sunt însoțite de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de polihistorul italian Francesco Griselini. Și nu e singura surpriză ce ne-a oferit-o emanciparea lui homo religiosus. Școlile și mănăstirile catolice înființează numeroase biblioteci pe întreg cuprinsul Transilvaniei și Banatului. E drept, majoritatea au un caracter monahal, sunt revelatoare însă din punct de vedere al posibilităților de legătură cu Europa. Unele, și vom avea prilejul să observăm concret cum stau lucrurile, lasă să se întrevadă nu numai receptarea culturii pur religioase, ci și apelul constant la cartea iluministă de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o casă pentru oaspeți, o capelă, un dom, un spațiu destinat exercițiilor de călărie, locuri amenajate pentru diverse jocuri sportive (de pildă, o colină servind exercițiilor de aruncat cu lancea), un pisc olimpic, al muzelor, reflectă o civilizație, un aspect revelator pentru mentalitatea secolului, un transfer de preocupări spre Europa Est-Centrală. Cum a fost posibil să ajungă un număr de câteva mii de tomuri în limba franceză până la Homona, când aspra cenzură imperială supraveghea cu severitate scrierile prohibite cuprinse în cunoscutul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sovieticus”, care a conceput toată această suită de torturi, pentru a extermina oameni socotiți adversari de idei, fiind perfect organizați de la centrul de comandă până la ultimii executanți. Pentru cine ar crede că exagerez în aprecieri vreau să dau două momente revelatoare: Când l-au adus pe Nicolae Petrașcu pe targă de la Talpa Iadului anchilozat complet, neputându-se scula în picioare decât ajutat, am protestat spunându-i securistului, care îl adusese: Domnule colonel, asta nu e închisoare în care să poată trăi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
reafirmă virtuțile simplificatoare ale inteligenței. De eficienta descoperire a acestui optim depinde exercițiul invariabil al unei exteriorizări funcționale care aduce de fiecare dată interioritatea la granița socialului și care traduce astfel mesajul subiectiv în informație comunicantă, în egală măsură factor revelator de sine și pregătitor al integrării. Iar aceasta din urmă face parte din sarcina educațională și se regăsește printre normele de conduită vizate de orice sistem axiologic care își propune atingerea unui model umanist maximalist. După cum afirmă Georg Lukács, "educația
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
asupra obiectivității. Totuși, din această obiectivitate ajunge să facă parte și norma morală, în măsura în care devine purtătoare a unui mesaj transcendent, adică în măsura în care reprezintă suprastructura valorică universală și colectivă. Ea coboară în concretul situațional bifurcându-și influența după o altă dihotomie revelatoare: cea între cerințe permanente (atașabile oricărei situații și constant implicate în programul individual) și cerințe circumstanțiale (care asumă o integrare particulară și temporară, limitându-se la un singur segment evolutiv). Dacă joacă rolul unei cerințe permanente, norma cheamă activarea disponibilităților
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conștiința obiectelor lumii (cea responsabilă cu întreprinderile teoretice) nu mai poate suplini în reflectare comparativă accesul direct la interioritate ca for mediator către adevăr. Dacă acesta din urmă are nevoie de un plan de spate care să-i gestioneze aparițiile revelatoare, imaginea simbolizată la scară individuală figurează activitatea acestui plan la nivelul reflexivității (unde se plasează de fapt întreaga sarcină activă, întreaga desfășurare fenomenală legată de mecanismele cogniției). Adevărul teoretic este rezultatul finit al muncii de cercetare, însă în el este
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a celuilalt. În consecință, dacă în științele exacte marca subiectivă apare ca o trădare, în științele spiritului ea corespunde celei mai caracteristice chemări și își afirmă intima corespondență cu o virtuozitate a lucrului cu adevăruri, cu o dexteritate a manipulării revelatorii de date epistemice. Iar prelucrarea acestora din urmă presupune, în condițiile împletirii destinului personal cu cel al cercetării, o continuă îmbogățire a realității cu semnificațiile unei umanități reflexive. Așadar, activitatea conștiinței de sine dedicată valorilor teoretice implică și dobândirea de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sine, prin sinteză, un implicat al totalității unificatoare care combate orice fenomen disociativ. În plus, căutarea propriei esențe devine o sarcină a conștiinței lucrătoare în măsura în care numai atenția teoretizatoare, neînsoțită de implicare activă, nu este suficientă pentru apropierea de stările privilegiate, revelatoare de caracteristici fundamentale. Studierea personalității are limitele ei, iar îndemnul universal "cunoaște-te pe tine însuți" își vădește necesitatea tocmai în urma reconsiderării statutului imperfect al investigării în comuniune. Esența trebuie atinsă și prin interpretare și prin construcție. Dacă a fi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
supraîncărcate permit planarea viziunii ultime pe asperitățile oricărui tip de "teren" interior. Și este o piatră de încercare a oricărei abilități hermeneutice (sau cognitive în general) acea de a își proba virtutea aplicativă și particularizatoare pe relieful capricios al biografiei revelatoare. Apoi, și în perspectivă psihologică și la un nivel de înțelegere superior, interdependența elementelor face posibilă funcționarea conștiinței. În sens pozitiv, organicitatea sistemică este o condiție întemeietoare a actului conștient în măsura în care adună predeterminările intenționale și le focalizează asupra țintei. În
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
stâng (voce bitonală). Uneori, pulsațiile vizibile în furculița suprasternală ridică suspiciunea unui anevrism de crosă aortică. 4. anevrismele aortei descendente sunt situate distal față de emergența arterei subclaviculară stânga; datorită localizării în mediastinul posterior, ele sunt însoțite de simptome și semne revelatoare cointeresării organelor din această zonă. Astfel, compresia esofagului determină disfagie, compresia canalului toracic determină edeme ale membrelor inferioare și membrului superior stâng (sindromul Menetrier). Uneori, anevrismul poate comprima structuri nervoase - nervii laringian recurent, frenic și vag stâng, cu simptomatologie caracteristică
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
sus / 144 • Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit / 148 • Nichita Stănescu. Patru ipostaze ale luminii care taie vederea / 155 • Sorin Mărculescu. Dubla intuiție și definirea prin precursorat / 166. În lumina prevederii / 173 • Ștefan Aug. Doinaș. Despre real ca distanță a imaginii. Reducția revelatoare / 177. Locul posibil - zarea dintre lucruri / 191. Apariția din miezul dispariției / 197 • Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a fi ca. Transferul în prefăcut / 202. O ontologie a posibilului / 208 • Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime". Treptele decreației
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
loc de trecere și de manifestare, fondul de spațiu în care el poate străluci 3. O inevidență iradiantă, vizibilă numai în manifestarea sa epifanică, în revelarea sa cvasi-fenomenală: iconofania (sau imagofania) inaparentului în mediul de manifestare al transparenței. În cuprinsul revelator al poemului, lumea imaginii nu este închisă; numinozitatea sa esențială iradiază în vectori de sens, tot atâtea praguri ale deschiderii, proiecții ale unor perspective inedite. Sunt fapte apariționale ale unui sens fără orizont fenomenal, mai degrabă criptofenomene sau protofenomene. De
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în pofida fluctuației diacronice a imaginii exterioare? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări, și la altele care se vor adăuga pe parcurs, făcând vizibile astfel de fenomene inaparente, în modul în care ele se dau ca structuri diafane în cuprinsul revelator al poemului. Având un caracter eminamente aplicativ (cu două-trei excepții care dau prioritate excursurilor teoretice), volumul de față este rezervat preponderent interpretării textelor poetice. Avem în vedere, cronologic pe cât posibil, texte ilustrative din poezia română a secolului XX, cu prelungiri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Adică "latente-n pulberi aurii/ păduri ce ar putea să fie", căci "sunt cu putință și un asemenea foc,/ și asemenea arderi 9". Potența semnificantă nu înseamnă însă doar înscriere a ființării pe calea ființei, ci și "potența unui mister revelator 10", facerea de sine, creșterea în adâncul naturii predispusă la prefacere. Ceea ce deja poate stă în așteptare, așteaptă posibila zămislire "supt ceruri cari încă nu s-au clădit", "un cer chemător și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luminii" prin care se poate vedea nelimitat ("până în cele din urmă margini privim"), se reașază în perspectiva deschisă a originarului ("mă-ntorc de acum spre/ vatra-n lumină 23"). Lumea lărgită care se arată, iluminată de steaua albă a imaginii revelatoare, e a cântecului fără cuvinte, a rostirii fără rostit care își slăvește noul chip ce transpare prin corpul evanescent al materiei: Dacă lumina ar cânta/ vărsându-și puzderia,/ noi am vedea cum cântecul/ consumă materia 24". E o lume de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înțelegerii este forma pură a inaparentului, figura născândă a increatului care pune posibilitatea creației. În distanța acestei deschideri, dubla potență a lui a fi sau a nu fi se ascunde în nemanifestarea atributelor ființării; un nonmanifestabil real pe care intuiția revelatoare îl sesizează drept semn deja rostitor, vestitor al unei lumini prin care se vede. Ascunderea revelatului nu închide perspectiva, căci aceasta abia de aici se deschide, din punctul obscur al unui început inaparent, din imaginea care nu trimite la vreun
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
brațe lunecătoare, blânde/ M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult". De-acum, funcția inaugurală nu mai aparține limbajului ci primordiilor ce guvernează o lume fără de cuvinte, acolo unde nu mai există decât contopire, tăcere elocventă, revelatoare nu a lucrurilor-fenomene, ci a esenței lor. Esență manifestabilă doar în amurgul limbajului, căci "punerea în abis a cuvântului în acel fără-de-fund al tăcerii"19 nu numai că eclipsează subiectivitatea (pretenția unui subiect fondator), dar - tocmai prin ex-fondarea oricărui fondat
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care îl face să apară. Replică orizontală în care imaginea funcționează pe baza unui proces de asemănare - neasemănare, înlocuită acum de iradierea transparenței înseși, de perspectiva verticală care nu arată lucrurile în ceea ce sunt ci, dezvăluindu-le negativul, străpungându-le revelator, arată prin ele33: "Cerbii și astăzi ca pururi iau liniștea-n coarne;/ și iarăși pământul e surd și e liniștea surdă,/ cad coji de seară pe drum și coji scurte de purpur -/ sufletul meu, coajă căzută din seară.// Poate e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vizibil la invizibil 1. Actul trecerii funcționează ca un receptor și un transmițător al luminozității: primește lumina în puritatea distanței parcurse și o reflectă prin ceea ce, începând să semnifice, se întrupează iradiind în înțelegere. Trupul poetal este ca atare un revelator al semnificabilului, developând în negativ - în și prin obscuritatea celor ce sunt voalate de corpul poetic, a celor ce nu sunt (vizibile) - imaginea diafană a acestui mediu transparent, donația speculară a unui imprevizibil și insesizabil pe cale directă 2. În poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]