2,564 matches
-
doar o umbră tremurătoare aruncată pe punte de trupul nevăzut al cuiva. Umbra aceea plana necontenit acolo; nici măcar noaptea nu-l vedeai coborînd în cală sau dormind. Stătea ore-n șir pe punte, fără să se așeze sau să se rezeme de ceva, iar ochii lui galbeni, dar uimitor de vioi, păreau a spune: „Noi doi sîntem veșnic de veghe“. La fel, marinarii nu mai puteau păși pe punte noaptea sau ziua, fără a-l întâlni acolo pe Ahab: stătea înfipt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celălalt bord, ca să privească și acolo; tresări, însă, cînd văzu doi ochi reflectîndu-se în apă. Fedallah stătea nemișcat, aplecat peste același parapet. Capitolul CXXXII VÎNĂTOAREA - PRIMA ZI în timpul cartului de la miezul nopții aceleia, bătrînul ieși din spiraiul pe care se rezema și merse la gaura lui de pivot, așa cum obișnuia să facă din cînd în cînd; deodată însă își înălță fața cu o tresărire sălbatică, adulmecînd aerul mării întocmai ca un cîine de bord, cînd simte pe-aproape țărmul vreunei insule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se țină destul de bine pe apă; și arăta mai puțin vlăguit decît în ajun. Dar, cînd fu ajutat să se urce pe puntea corabiei, ochii tuturor se întoarseră către el, căci, în loc să se țină singur pe picioare, continua să se reazeme de umărul lui Starbuck - primul care sărise în ajutorul lui. Piciorul de fildeș i-era rupt, nu mai rămăsese din el decît un hîrb ascuțit. Ă Da, da, Starbuck, oricărui om, fie el cine-o fi, îi place să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de umărul lui Starbuck - primul care sărise în ajutorul lui. Piciorul de fildeș i-era rupt, nu mai rămăsese din el decît un hîrb ascuțit. Ă Da, da, Starbuck, oricărui om, fie el cine-o fi, îi place să se reazeme cîteodată de-un altul. Bine-ar fi fost ca bătrînul Ahab să se fi rezemat mai des decît a făcut-o... Ă Catarama n-a rezistat, domnule căpitan, zise dulgherul apropiindu-se. Eu m-am străduit să vă fac un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rupt, nu mai rămăsese din el decît un hîrb ascuțit. Ă Da, da, Starbuck, oricărui om, fie el cine-o fi, îi place să se reazeme cîteodată de-un altul. Bine-ar fi fost ca bătrînul Ahab să se fi rezemat mai des decît a făcut-o... Ă Catarama n-a rezistat, domnule căpitan, zise dulgherul apropiindu-se. Eu m-am străduit să vă fac un picior trainic. Ă Sper că nu v-a rupt nici un os, domnule, spuse și Stubb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Uf, cum mă mai sîcîie hîrbul ăsta! Afurisită soartă! Un căpitan cu sufletul de neînfrînt, să aibe un secund atît de nevolnic! Ă Domnule... Ă Nu despre dumneata vorbeam, ci despre trupul meu. Dă-mi ceva de care să mă reazăm ca de-un baston - lancea aia ruptă e bună. Cheamă-i pe oameni! Sînt sigur că încă nu l-am văzut pe ăla. Dumnezeule, nu se poate! Lipsește tocmai el? Repede, fă apelul întregului echipaj! Dar teama batonului era întemeiată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-și rostogoli talazurile. Nu fii prost! Eu sînt vătaful Ursitoarelor și primesc porunci numai de la ele, de la, nimeni altcineva. Ai grijă, subalternule, să te supui poruncilor mele. Adunați-vă în jurul meu, cu toții! Aveți în fața voastră un bătrîn schilodit, care se reazemă de-o lance ruptă și se ține într-un singur picior. Acesta e Ahab - partea lui trupească, adică. Dar sufletul lui Ahab e un miriapod, cu o mie de picioare. Mă simt încordat - pe jumătate rupt, ca odgoanele care remorchează
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spunem. El ne analizează afirmațiile pe măsură ce vorbim. Pentru aceasta, trebuie să se concentreze asupra lui însuși, să caute informații în universul său interior. Atunci clipește mult mai rar. Clipitul încetează atunci când nu ne mai urmărește. Dacă șade, în general se reazemă de spătar. Într-un cuvânt, clipitul repetat ne arată că interlocutorul nostru este prezent în comunicare, că urmărește cu atenție ceea ce îi spunem. Alte semne ne pemit să știm dacă interlocutorul este în largul lui sau nu. De exemplu, să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cam douăsprezece duzini la cinci cenți. Vezi-ți de treaba dumitale, eu o să-mi văd de a mea și n-o să avem nici un necaz. Și-a aprins țigara. Îi tremura puțin mâna. M-am uitat la bărbatul înalt care stătea rezemat de perete, ca un pierde-vară într-o prăvălie de la țară. Ședea nemișcat, cu brațele lungi atârnând, cu fața cenușie și ridată, fără nici o expresie. - Cineva a pomenit de niște bani. Pentru ce? Rostul amenințării îl cunosc. Încerci să te convingi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
metri. La partea exterioară erau plasați simetric 8 dragoni, fiecare având în gură câte o bilă de metal. Pe un postament, în dreptul fiecărui dragon se afla o broască din metal cu gura deschisă. În interiorul vasului se afla o bară metalică rezemată pe pârghii ce mergeau spre gurile dragonilor. În timpul cutremurului, bara se răsturna și apăsa pârghia ce deschidea gura dragonului, lăsând bila să cadă în gura broaștei de dedesubt. Zgomotul produs de căderea bilei avertiza asupra producerii cutremurului, iar bila sau
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Venera Comandor Darian. Domnul Prof. Savin, Domnul Vasilescu Valjean cărora le urăm izbândă pentru propășirea și mai departe a Societății Ortodoxe. Secția Fostelor eleve ale școalelor Societății Ortodoxe merită o deosebită atențiune căci ele reprezintă viitorul. Societatea Ortodoxă se va rezema pe conștiința clarvăzătoare și pe înțelepciunea fiicelor noastre crescute în principiile național religioase care sunt baza învățământului în școlile Societății Ortodoxe. Secția Bisericii Neamului de la Mărășești îngrijește cu pietate Mausoleul în care odihnesc de veci osemintele a mii de ostași
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
tăcere. Apoi, scriitorul, tuși puțin stingherit. M-am aplecat iute peste scaunul din față spre șofer: - Ce spuneai, tovarășe? - Spuneam că ăștia care repară pavajul ca să ne putem noi plimba fară hopuri - cum de nu li-e cald! Scriitorul se rezemă din nou, se șterse iar pe frunte cu batista, mă privi în fugă și schimbă vorba. Când ajunserăm acasă coborî din mașină puțin stânjenit. Apoi, ca și cum și-ar fi adus aminte, îmi spuse cu nepăsare: - Știi? Articolul... cred că o să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prostește că semăna cu o femeie din Rusia. Nu, pur și simplu cu o femeie ca toate celelalte, o femeie fericită că e acolo, în tihna acelui moment, fericită că vorbește cu fiul ei cel mare, care stătea în picioare, rezemat de tocul ușii, și-i zâmbea... Când am aflat despre arestarea lor, mi-am amintit de acel moment, de privirea aceea maternă și mi-am spus: „O să vorbească...“. Am părăsit New York-ul, m-am învârtit dintr-un oraș într-altul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a putea găsi cuvântul potrivit, „starea de după viață“ și care era, de fapt, ceea ce-mi rămânea de trăit într-o epocă depășită, în acel trecut pe care nu izbutisem niciodată să-l părăsesc... Rămăsesem vreme îndelungată așezat pe nisip, rezemat cu spatele de fundul unei bărci răsturnate. Noaptea de deasupra mării alcătuia un ecran negru, adânc și viu, asemănător obscurității mișcătoare dindărătul pleoapelor închise. Memoria desena pe fondul ăsta întunecat chipuri de altădată, o siluetă rătăcită în zilele acelea de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a părut tristă precum un registru de contabilitate pe care cineva ar fi încercat să-l înveselească, adăugându-i câteva vederi cu marea. Infirmiera care a venit după mine a crezut că leșinasem. Stăteam nemișcat, cu ochii închiși, cu ceafa rezemată de perete. În chestionarul pe care funcționara de la recepție îmi spusese să-l completez, dădusem, la ultimul rând, peste formula: „Person to contact in case of emergency.“ Răspunsesem la toate celelalte întrebări și mă pregăteam să trec un nume în dreptul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
multe zile de mers pe jos, fără hrană, în frigul pătrunzător al nopților, o rafală de gloanțe în cursul dimineții, venită dinspre un camion german. Acum, nu se mai auzea nici un geamăt în grupul lor. Femeia însărcinată tăcuse și ea, rezemându-se cu spatele de loitra unei remorci părăsite. Priveau mute și nu prea înțelegeau ce vedeau. Ființele din fața lor nu puteau fi recunoscute după semnele obișnuite: ruși sau nemți, bărbați sau femei, vii sau morți. Erau dincolo de aceste diferențe. Nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
microbiană a vânzătorilor ambulanți. Strâmbi, pociți, dezbrăcați, roși de mizerie, ei au fost,ai tari, au rezistat la toate asepticele societății [...]. La capătul Căii Văcărești, o femeie bătrână, cu fața stafidită, brăzdată de dungi adânci, învelită în șaluri vechi, stă rezemată de zidul unei cârciumi. În mâinile uscate, scheletice, ține o cutie cu câteva bucăți de săpun vechi, năclăit; același de luni de zile. E sigură că nimeni nu le va cumpăra. (Geo Bogza, 1968, p. 22) Narativizarea informației. Scriind despre
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mai bine pentru toată familia ca moșul să fi rămas în America. Elementul anecdotic. Plasată corect și cu măsură, anecdota constituie sarea și piperul oricărui reportaj: Despre Cuviosul Agafton, ctitorul mănăstirii, se spune că, sihăstrind prin pădurea Baisa, s-a rezemat de un stejar falnic și în interiorul lui a auzit troparul Arhanghelilor Mihail și Gavril, deopotrivă cu îndemnul de a face o biserică din trunchiul acelui copac. „E loc sfințit și tainic sub talpa mănăstiri” zice maica Ambrozia. „De câte ori am vrut
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
albe de păr din jurul cheliei răsăreau vesel. Pe șes, târgul se împărțea în trei : într-un capăt vitele, la mijloc porcii și oile, iar la marginea umblată dinspre drum se înghesuiau grânele, păsările, verdețurile și mărfurile mărunte. Chiar în drum, rezemat de băț, cu pălăria pe ochi și chică mare la ceafă, un lungan sfrijit explica ceva unui moșneguț cu fața fleșcăită pe fălcile late. Gura mare a acestuia, cu buze întoarse înăuntru pe gingiile fără dinți, se căscase la pletos
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la colonel. Acolo, la dânșii, să vezi viață ! în fiecare sară primblare pă stradă, pă jos, pă sus, cu trăsura, cu mașina reghimentului. Chef la restioran, acasă lume și băuturi. în urducătură podelele morii tremurau scârțâind. Morarul adormise. Cu fruntea rezemată de genunchi, fata părea adormită și ea. Suspina însă, și din ochi i se rostogolea câte un bob cristalin umezindu-i fusta înainte de a ajunge în colb. Undeva, pe podul morii, se auzi chițcăit de guzgani. - Aceea viață ! continuă ghebosul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
băgă în seamă. Cățeaua începu să latre și încercă să se apropie, dar vecinul se răsti la ea. În ziua următoare vecinul din nou întârzia... se înserase, iar stăpânul o chema înăuntru. Cu urechile ascuțite, Viola stătea hotărâtă în fața porții, rezemată pe posterior. În sfârșit se auzise buruitul mașinii, iar ea lătra emoționată la lumina orbitoare a farurilor cunoscute. -Ce-ți trebuie, micuțo? - o întrebă vecinul și îi aruncase o bucată de ciocolată. Viola o mâncase cu plăcere, apoi plecase entuziasmată la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nopții ascultase toate doleanțele în mare liniște, le înregistrase pe reportofonul ei ca să le ducă spre nori, la Lăcașul cel sfânt. În drumul ei trecuse prin parcul copiilor și reparase un carusel stricat, vizitase animalele circului poposit în oraș și rezemase puiul de elefant de trupul mamei sale să-i țină cald în răcoarea nopții, ridicase cartea de povești căzută din patul unor fetițe gemene, reparase un gard stricat din cauza vântului, închise ușa de la o bucătărie uitată neîncuiată, aranjase din nou
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a Întors În bucătărie. În acest moment Capitolul Unsprezece a reușit să arunce o privire În Încăpere, unde toate femeile amuțiseră. S-au dat la o parte ca să treacă Desdemona și În mijlocul camerei s-a ivit mama. Tessie Stephanides stătea rezemată de spătarul unui scaun de bucătărie, țintuită sub mingea imensă, Întinsă ca o tobă, a pântecului ei de gravidă. Pe chipul roșu și fierbinte avea o expresie fericită, placidă. Desdemona puse cutia pentru viermi de mătase pe masa de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cu o voce calmă, hotărâtă, el Îi răspunsese: ― Încerc să am senzația aia. ― Ce senzație? ― Știi tu - mormăind, gâfâind, dând din genunchi - senzația aia. Dar ea nu știa. Mai erau mulți ani până când Desdemona, În timp ce tăia castraveți, avea să se rezeme de colțul mesei din bucătărie și apoi, fără să-și dea seama, să se rezeme puțin mai tare și după aceea să se trezească luând acea poziție În fiecare zi, cu colțul mesei plasat comod Între picioare. Acum, când pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Știi tu - mormăind, gâfâind, dând din genunchi - senzația aia. Dar ea nu știa. Mai erau mulți ani până când Desdemona, În timp ce tăia castraveți, avea să se rezeme de colțul mesei din bucătărie și apoi, fără să-și dea seama, să se rezeme puțin mai tare și după aceea să se trezească luând acea poziție În fiecare zi, cu colțul mesei plasat comod Între picioare. Acum, când pregătea de mâncare pentru fratele ei, se Întâmpla să mai dea de vechea ei cunoștință, masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]