2,803 matches
-
fraze dintr-o carte citită, cei mai mulți români ai anului 1989 aveau (unii obscur, alții mai clar și mai febril) o speranță atât de patetică, Încât astăzi, văzând-o Înveșmântată În haina cenușie și zdrențuită a acelor zile, ne poate părea ridicolă: că Apocalipsa va veni la timp. Nepregătită de ei Înșiși, nesperată și negândită de cei mai mulți, căderea regimului În 1989 a primit spontan numele de miracol și a fost trăită ca o experiență (aproape) religioasă. Pe durata câtorva (puține) zile, marșul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pare important. Sigur că putem discuta și, din nou, dintr-o optică ce mie mi se pare radicală, putem clasa subiectele și să spunem: unele sunt mari și altele sunt mici. A lucra pe această secvență de istorie românească, patetică, ridicolă, este un subiect mic, câtă vreme a lucra pe Întregul mers al civilizației e un subiect mare. Horea Poenar: E vorba de diferența dintre reacție (care nu trebuie să fie neapărat la nivelul faptelor, ci e mai important chiar să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se numește „mică istorie de figurant” și Începe, așa cum multora de aici vă place foarte mult, spunând „eu”. Mi-a fost foarte greu, asta a fost cel mai greu, să spun „eu” și să vorbesc despre această mică istorie stupidă, ridicolă, personală. Horea Poenar: Relevanța nu trebuie făcută privind Înapoi, ci Înainte. Mă alătur la ceea ce spun Cornel și Ovidiu - cartea poate fi un model al rezistenței și al libertății interioare. Un model Încercat, trăit, un model regăsit la atâția indivizi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a mima obiceiurile protipendadei. Comicul vine din caricarea nu atât a gesturilor, cât a limbajului. Din împerecheri de arhaisme, neologisme și expresii populare, F. știe să obțină efecte de o anume savoare. Jargonul împestrițat cu franțuzisme al celor două „prețioase ridicole” din mahalaua Bucureștilor, Elenca și Luxandra, anunță, prin nostima lui bizarerie, vorbirea fistichie a Chiriței lui Vasile Alecsandri. SCRIERI: Din ale lui Costache Facca, în I. Heliade-Rădulescu, Diverse, vol. V: Poezii inedite, București, 1860; Comodia vremei (Franțuzitele), îngr. și pref.
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
seamă în versurile despre natură și dragoste. De cealaltă parte, în poeziile care exprimă revolta (Împilatorilor, Flămând, Petrarul) sau prin care se încearcă transmiterea fiorului mistic (Cristos a înviat, Cruce, Rugăciunea păstorului, Potop), stângăciile determină efecte contrare celor așteptate, adesea ridicole din cauza patetismului exacerbat: „Înzdrăvenit de-alt gând, pornesc, / Pe cel sătul să-l întâlnesc: / Să-l strâng de gât și să-l silesc / Din ce-are mult și mie-un dram / Să-mi dea - să am!” Majoritatea compozițiilor nu sunt
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
stat, se consideră ca fiind intuiție, și nu instrumente informaționale, respectiv „raționament și metodă științifică”. Dacă informațiile ar putea în mod pertinent să conducă la prognozele pe care le sugerează Kent în discursul său, factorii decizionali ar fi într-adevăr ridicoli să le ignore, iar sarcina lor ar fi mult mai ușoară. Optimismul lui Kent față de această abordare reflectă optimismul general al științelor sociale din anii ’40 și ’50. Potrivit acestei concepții optimiste, adoptarea unei metode științifice (precum diversele metode cantitative
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
potrivit căreia cei mai vechi autori neotestamentari nu-l socotiseră pe Isus Dumnezeu și doar Ioan, mai întâi, a îndrăznit s-o facă, determinat de succesul tot mai mare al noii religii. Iulian își bătea joc ca de niște mituri ridicole de poveștile despre creație și despre Adam și Eva și lua în derâdere ideea de a considera drept Dumnezeu unic și suprem un zeu inferior și limitat, așa cum se dovedește a fi cel din Vechiul Testament. Firește, Chiril, în replică, aruncă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
negus al Abisiniei, sau căpitanul Laurent, cu peripețiile lui picarești. Zugrăvit cu un realism minuțios, cămătarul Băltărețu pare luat dintr-un roman balzacian. Alteori, în portretistică intervine tușa satirică, fiind luați în vizor politicianul corupt și demagog sau vreo prețioasă ridicolă, dintre cele ce vor popula și schițele lui I. L. Caragiale. Amintirile despre Nicolae Filimon, Nicolae Bălcescu, Grigore Alexandrescu și atâția alții au, pe lângă meritul literar, un mare preț documentar. G. vorbește și despre sine, convins că rolul său în crearea
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
ideologie a micii proprietăți, total nepotrivită capitalismului modern. Consecințele ideologice, intelectuale și politice au devenit atât de pregnante, încât au luat forme aproape caricaturale. În domeniul guvernării, ideologia micii proprietăți - echivalată cu ideologia supremației micului întreprinzător - a condus la măsura ridicolă luată de Guvernul Radu Vasile de a transforma minerii disponibilizați din Valea Jiului (peste 20.000) în mici întreprinzători: uriașe sume din fondurile publice și din cele internaționale au fost alocate pentru a-i stimula să-și întemeieze firme de mici
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
albinele, București, 1984; Antologie lirică elvețiană, București, 1985; Bohumil Hrabal, O minune în fiecare zi, București, 1986, L-am servit pe regele Angliei, București, 2000; Odette Renaud Vernet, Xannt, București, 1987; Roman Ráz, Vânzătorul de umor, București, 1991; Milan Kundera, Ridicole iubiri, București, 1991, Gluma, București, 1992, Viața e în altă parte, București, 1995, Valsul de adio, București, 1996, Cartea râsului și a uitării, București, 1998, Insuportabila ușurătate a ființei, București, 1999, Nemurirea, București, 2002. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Prefață la
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
textului - și în același timp la responsabilizarea - inclusiv în regimul eticii profesionale - a actului critic. Una din operațiile preferate este să umple cu lest aerostatele sprințare ale criticilor care cultivă metafizica (supra)interpretării și se aventurează în ascensiuni riscante sau ridicole în stratosfera textelor, adică să îi aducă cu picioarele pe pământ. Execuția este întotdeauna impecabilă și, în plus, savuroasă. O mostră ar fi „Echinoxul nebunilor” și delirul criticilor, articol despre receptarea interjecțional-extaziată a unei culegeri de povestiri a lui A
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
și putere de decizie În hotărârile academice care le afectau viața. Eliberarea plutea În aer, aproape că puteai să o simți. Obosiți de exercițiile pentru raidurile aeriene nucleare, de războaiele reci și de bărbații În costume de flanelă gri, de ridicolă uniformitate, din suburbiile americane, tinerii se revoltau peste tot. Libertatea cuvântului, libertatea sexuală, muzica rock and roll, drogurile și curentul flower power au străbătut țara pătrunzând În fiecare așezare americană. Rebeliunea se afla În continuă transformare, uneori era dificil chiar
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai mică abatere de la comportamentul de ascultare, dar nu în aceeași măsură puterea recompensatoare pentru a sprijini comportamentul de ascultare corect (deoarece lor li se pare legitim ca elevul/subordonatul/copilul să îi asculte). Câteodată se ajunge chiar la situații ridicole de tipul: „eu sunt profesorul aici, trebuie să îmi dai ascultare” făcându-se apel la puterea legitimă în mod direct, pe când aceasta ar trebui să acționeze la nivel implicit și nu manifest. În situația în care se utilizează puterile de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
într-un punct mort în urma unor afirmații, ele sunt consemnate de elevul/studentul care are rolul de a nota contribuțiile grupului și astfel se depășește un eventual moment de criză; - oricine este în siguranță să-și spună părerea, oricât de ridicolă ar părea aceasta (moderatorul va pozitiva astfel și pozițiile eronate exprimate de unii dintre membrii grupului); - moderatorul poate cere fiecăruia dintre participanții la activitate să exprime ceea ce așteaptă de la activitatea în echipă (membrii microgrupului vor face afirmații despre lucruri și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la filosofarea vidă, de la festivism și orgolii localiste la ridicole pretenții teoretizante. Eseul final, Confesiunile unui fost cititor, în prezent critic literar, deplânge statutul ingrat al criticii de întâmpinare, pledând pentru lectura selectivă și pentru descurajarea autorilor de maculatură literară. Dintre toți comentatorii actualității literare, Alex. Ștefănescu este cel mai
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
în 1913. S. scrie mult - poezie, proză, teatru -, publicând regulat în „Literatorul” și în „Revista literară”, dar și în „Analele literare”, „Independentul”, „Lumina ilustrată”, unde semna Ermil, în „Românul”, „Adevărul de joi”, „Lectura”. De o verbozitate goală și, nu rareori, ridicolă este lirica sa, atât în încercările de transcriere a elanurilor sentimentale, cât și în reflecțiile pesimiste, trezite de spectacolul curgerii timpului și de moarte. Volum după volum - Poezii (1883), cu prefața lui Al. Macedonski, Nopți albe (1887, 1898), Zile negre
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
potrivit căreia cei mai vechi autori neotestamentari nu-l socotiseră pe Isus Dumnezeu și doar Ioan, mai întîi, a îndrăznit s-o facă, îndemnat de succesul tot mai mare al noii religii. Iulian își bătea joc ca de niște mituri ridicole de poveștile despre creație și despre Adam și Eva și lua în derîdere ideea de a considera drept Dumnezeu unic și suprem un zeu inferior și limitat, așa cum se dovedește a fi cel din Vechiul Testament. Chiril, în replică, acuză religia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
studiat cu o seriozitate jucată de Cornel Ungureanu este Petru E. Oance, un poet, sculptor și jurnalist din Banat, care s-a născut în 1881 și a trăit mai bine 90 de ani, servind cultura română într-un mod naiv, ridicol și înduioșător. El a înființat și condus o revistă locală, Vasiova (1928-1948), pentru apariția căreia a făcut mari sacrificii: "Am mărs prin ploaie, prin soare, prin frig și arșiță, flămând, setos, rupt, desculț, trist, necăjit, îngândurat, înspăimântat, turbat ori rugându
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
uită adevărul potrivit căruia teza României bolnave, putrede moralicește, roasă la rădăcină, cu crengi uscate în vîrf aparținea și gîndirii de dreapta. La fel cum aceleiași gîndiri îi aparținea și credința că vremurile dramatice interne și internaționale din 1938-1940 fac ridicolă poezia bîlbîită, ca și tematica tradițională a liricii (dragostea, natura, privighetorile), poeții avînd misiunea de a exprima revolta mulțimilor, nevoia unei alte vieți pentru români". De altminteri, toate poeziile dedicate Ardealului pot fi prezumate ca expresii ale unei orientări de
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
să cadă în ridicol. Și nu ezită să-și ilustreze afirmațiile cu numele unor colegi de generație („Paul Costin Deleanu e un Berdeaev, Emil Gulian un Léon-Paul Fargue, Mircea Eliade un Papini”), comparații pe care, pentru a le vădi întregul ridicol, le pune alături de cele ale lui Ion Heliade-Rădulescu („Ienăchiță Văcărescu e mai mare decât Goethe, Bolintineanu este mai mare decât André Chénier”), deși, de dragul paradoxului demonstrației, I. scoate afirmațiile lui Heliade din context. E îndreptățită tendința unor exegeze mai recente
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
comedie și dramă, mai ales când e vorba de isprăvile femeilor și de bărbații încornorați care se resemnează găsind explicații și scuze pentru infidelitatea consoartelor. Naratorul, în general doar martor sau confident, își povestește și propriile „aventuri” sentimentale, mai degrabă ridicole, în ton cu celelalte întâmplări. După o experiență dezagreabilă în mișcarea socialistă, ziaristul Nichita din „romanul” Camioneta verde (1935) intră în „partidul agrarian” și activează intens pentru difuzarea ideologiei acestuia. Electoratul, sedus de promisiuni, îi aduce pe agrarieni la putere
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
În prezența adunării, o bucată de pânză albă de trei degete și lungă de treizeci de iarzi, după care o scoate pentru a Îndepărta toate materiile străine din stomac, curățindu-și În prealabil intestinele așa cum am spus mai Înainte. Așa ridicolă cum poate părea cititorului procedura - și cum Îmi apare, Într-adevăr, și mie -, e absolut necesar totuși ca acești artiști să fie stăpânii corpului și organismului lor și să posede o putere asupra mușchilor mai mare decât În mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
265. Le-am oferit gratuit mai multor persoane, și nu am auzit de nici un atac fatal care să-i fi atins pe purtători. Mulți medici și alte persoane și-au exprimat opiniile despre subiect, și au considerat ideea ca fiind ridicolă, dar viitorul va arăta dacă am sau nu dreptate. La Lahore, unii dintre purtătorii acestor inele au afirmat că difuzau căldură În degetul pe care erau purtate - În fapt, am observat un fel de erupție apărând pe partea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Povestirile din Dezacorduri (1973), Povestiri senine (1975), Satirice (1982) sau La iarbă verde (1985) conturează cu o tușă sigură, dusă până la mecanica stereotipă, inși aflați la marginea societății, neputincioși în a-și adapta conștiința și aspirațiile înalte (în variantă maniacală, ridicolă) realității nemiloase și condiției lor submediocre. Fiecare narațiune are de obicei în centru un personaj definit printr-o trăsătură dominantă de caracter, ceea ce face din aceste volume - cu unele texte trecând chiar dintr-o carte în alta - adevărate sertare cu
SERBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289640_a_290969]
-
însă, relația „tată-fiu” este o relație de comunicare bazată pe iubire. 5. Criza pubertară și adaptarea școlară Pubertatea este considerată ca fiind „vârsta ingrată”. În această perioadă a vieții sale, băiatul prezintă un amestec incorect de copilărie și virilitate, dispoziții ridicole, o voce aspră, pilozitate facială. Fata are picioarele lungi, mâinile subțiri, pieptul și șoldurile rău desenate. Ambii sunt dizarmonici fizic, dar și psihic. Brutali, instabili, excesivi sau stângaci, copiii la această vârstă sunt dovada unei rupturi de echilibru, a unei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]