7,801 matches
-
impregnat prozodic de sonoritățile ample ale versului republicii romane și de lapidaritatea epigrafiilor grecești, el nu putea apărea decât ca un exotic al cărui demers rămâne, pentru o vreme, imposibil de asimilat. De ce să faci așa ceva, de ce să îți impui rigorile filologice înalte tocmai în perioada de proaspătă efervescență a mundanului, incitantului, zgomotos contestatului milenarism? După 6 ani, Gabriel H. Decuble revine la poezie, cu aceeași amenitate și cu aceleași inatacabile standarde formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
întins pe toată scena. Improvizațiile sînt elaborate, sînt mici nuclee dintr-un discurs profund despre actorie. Despre meseria asta și relația cu jocul, cu pofta de joc, despre relația directă cu scena, cu spectatorii. Despre open mind și prospețime. Despre rigoare și finețe. Un moment de un haz nebun, de comedie veritabilă. "OO!" este o formă de inițiere. Deopotrivă a actorilor din trupă, dar și a fiecăruia dintre cei care privesc. Este, la început, un concert pe două voci de cor
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
în Peninsulă; în schimb, neoclasicismul domina cu autoritate. Monti și Alfieri erau regii neîncoronați ai versului, iar poezia se compunea după canoanele secolului al XVIII-lea. Ea se revendica din respect față de Antichitate, se lega primordial de cultură și de rigoarea formală absolută. Inspirația? Noțiune deocamdată ambiguă și dubioasă. Invocarea ei directă dovedea mai degrabă lipsă de gust. Principiile figurative și prozodice ale secolului al XVIII-lea nu fuseseră încă puse serios în discuție. Că Asachi a aderat instinctiv la această
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
nu ca resuscitare a unor modele culturale deja consumate. Descoperind lumea, Daniela Chirion descoperă forma, iar această descoperire este consecința unei observații directe, a unei documentări la sursă, mediul cultural nefiind de-cît un catalizator al limbajului. Combinație foarte specială de rigoare și de reverie, de acuratețe geometrică și de predispoziție pentru visare în absolut, cu o tenacitate de luptător gata oricînd să-și testeze limitele și cu o capacitate de a vibra în fața lumii pînă în pragul disoluției, artista își găsește
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la rigoare; filigranabil, nici atît" (Pierre...ponge). Astfel imaginarul ce pare des-frînat e constrîns de-o frînă moral-prozodică a face cu modestie cîțiva pași înapoi. Temerar prin ingeniozitatea spectacolului d-sale de funambul, Șerban Foarță se arată surprinzător timid în fața abordării realului
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o lungă dîră. Copiii vîră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau pipă, în pripă sau cu molcom har). Cu degetul se poate scrie, pe geam, în aer sau pe zgură, fără ca, pentru asta, să-l vîri întîi în gură, trampîndu-l cu salivă. E tot de-adevărat
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
aproape muzeal în jurul câte unui obiect intim (nu neapărat indecent) proiectat în amintiri cât se poate de limpezi, cu un anume dozaj de umor și cu o concluzie scăpată parcă din vârful delicat al condeiului. Și totuși, în ciuda tuturor acestor rigori formale, naturalețea - și numai ea - dă tonul. Categoria artificiului se autoexclude încă de la primele pagini, fără a da semne de minimă revigorare pe parcurs. Un gen similar de îmbinare paradoxală e de urmărit - dacă ținem cu tot dinadinsul să stabilim
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
exerciții de admirație. Există un bun gust seducător în tot ce se întâmplă în Italia. De la modă, la bucătărie, la stil de viață, la fotbal și arte, această țară e cu adevărat binecuvântată. Cred că secretul stă în amestecul de rigoare și dezinvoltură care, puse în slujba unui scop precis, conduc la rezultate excepționale. Nu doar faptul că limbile noastre sunt extrem de asemănătoare a creat o comunicare instantanee între italieni și români. Există în străfunzimi ceva care ne face să ne
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
kantian alătură critica (pură) și rațiunea. Gestul meu are, desigur, conotația modestiei: este un fel de a spune că rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc "impură". Deplasare: o critică impură, așadar non-kantiană, o critică fără rigoarea kantiană, fără arhitectonica acesteia. Dar o critică instituind însăși rațiunea poetică. O rațiune ardentă. LP: Ce părere aveți despre uzura, aș spune epuizarea direcțiilor critice? De unde vine, de pildă, această nevoie absolută, imperativă, a istoriei și a faptului istoric, deasupra
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Proximitatea aceasta între gândirea-filosofarea și, să spunem, "locuirea poetică în lume" (deci întreaga articulație heideggeriană pe tema Hölderlin), împreună făptuirea celor două vă definește din capul locului. Putem spune că este, aici, o formă de angajare..., cu toate precauțiile de rigoare legate de acest termen? MD: Eu pornesc de la o distincție foarte simplă între poezie și poem. Poezia constă în poem(e). Dar nu numai în poem(e). Aceasta înseamnă că există o experiență, pe care o numesc atașament, și căreia
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
statuia Mântuitorului uriaș te primește cu brațele larg deschise. Obsesia sa... Ridicarea de zmee. Asta se petrecea când era mic, pe plajele Mangaliei. în 1947, - cât mai rămăsese în România, - deschisese o expoziție de pictură. O imagerie coloristică, plină de rigoare, ducându-te cu gândul la Paul Cezanne, inspiratorul... în iunie a.c., factorul poștal, un tânăr simpatic, îmi întinsese uluit o scrisoare voluminoasă... Era din Brazilia. Și dacă mai ești și fotbalist... Dar nu, era de la... Elefteriade. Colegul de clasă, pictor
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
Pavel Șușară După cum bine se știe, încă de pe vremea romanilor, schimbarea împăraților - prin extensie, a regimurilor - aducea după sine schimbarea capetelor vechilor busturi sau, la rigoare, înlocuirea în întregime a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă e foar-te ușor de văzut și astăzi
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
usturoi al unui preot de țară, autostopist nițel cam doctrinar, dă peste o tragedie familială (scena descarcerării celor doi viitori soți, cu rochii de mireasă și costume elegante șfâșiate, e cât se poate de puternică), întâlnește, la hotel, proxeneții de rigoare și naivii lor clienți italieni. Mai mult dintr-o eroare nimerește, cu mașina avariată, în stațiunea Moneasa. Aici e luat în primire tocmai de Ioan Palatinus: cel care vinde cărți pe care nu le mai poate decât atinge sau - minune
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
în binefacerile șpăgii. De vreo zece-doisprezece ani, absolvenții de facultăți se află sub nivelul de pregătire al unui licean mediocru de altădată. Cauzele sunt multiple și scuzele nu lipsesc. Nu ultima este constanta subfinanțare a învățământului. Primii care au suportat rigorile tranziției sunt profesorii. Într-o vreme când clasa muncitoare agita ciomege, pretinzând salarii și compensări, s-a mizat pe "conștiința" profesorimii, pe o presupusă superioritate morală care-i va face să înțeleagă mai bine decât minerii, muncitorii de la IGMB sau
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
Ce-a ieșit din această farsă se vede astăzi: un învățământ harcea-parcea, nici cal, nici măgar, întizând mâna tremurândă după frânghia unei spectru amorf numit "reformă". Pe parcurs, s-a făcut praf tot ceea ce constituie baza obligatorie a procesului educațional: rigoarea, disciplina, simțul mizei, respectul de sine. Numiți politic, directorii de școli au înțeles să transforme unitatea din subordine într-un fief personal, în care abuzul, subiectivitatea agresivă și terorea au făcut și fac în continuare legea. Cumetriile, promovarea nevestelor, amantelor
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
convenție transformă învățămăntul superior într-un fel de spoială ce amintește - dacă are cui să amintească! - de universitățile "pe puncte" din perioada stalinismului. În numele unei iluzorii "compatibilizări", s-a renunțat atât la specificul local și național, cât și la orice rigoare academică. Prin adoptarea de către niște profesori-politicieni iresponsabili a acestei aberații, s-a semnat intrarea în era arbitrarului și a incompetenței poleite cu diplome emise la scară industrială. Adevărul de care arhitecții noului sistem nu sunt conștienți e că o societate
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
istoriei, Marin Gherasim se găsește, în deceniul șapte, la intersecția a două tendințe: una a gestului exploziv, a expresiei seduse de propria ei vitalitate și de conștiința proaspătă a libertății - a cărei consecință era un expresionism lirico-abstract - și una a rigorii în construcția imaginii, a definirii formale și a dubitațiilor morale, de regăsit într-un figurativism bizar și ușor halucinat. într-una din lucrările care aparțin acestei perioade, cele două tentații formale sînt chiar exprimate simultan: în registrul de sus al
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
sedusă, mărturisesc. Un bărbat frumos, de o noblețe aiuritoare, conținută, profundă. O personalitate ce mi se părea că exprimă paradoxul absolut, că merge la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului, că plutește, cu alte cuvinte, iar zborul său are parametrii unei rigori perfecte!... L-am pus de zeci de ori să-mi povestească despre decorul de la "Livada de vișini", de la "Revizorul", de la "Căsătoria", să-mi spună cum a fost diferența între scenă și platou, între "Reconstituirea" și "Revizorul", între filmul și teatrul
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
e tragic. Totul se termină cu... embrassons nous, Foleville! De aceea, dacă avem și noi o rezistență, avem o rezistență smerită... Atunci, de unde vreți, de la Vlădică până la opincă, să fi tremurat din cauza noastră securitatea?... Dacă, în altă ordine, lipsa vreunei rigori și misticismul (era să zic miticismul) rămâne matca noastră națională, e bine să știm, în aceste zile de răscruce, când pare că se pregătește o trecere de la ceva la altceva, trezindu-ne dintr-un somn, nu neapărat dogmatic, nefiindu-ne
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
obiectivă, programe educative și culturale. Încetul cu încetul, existența televiziunii mandatate pentru a servi publicului a fost însă pervertită. Însăși denumirea -"televiziunea națională" - sub care e cunoscut postul din Calea Dorobanți spune ceva despre frauda la care suntem părtași. La rigoare, "națională" (având, adică, o acoperire la nivelul întregii țări) poate fi, în clipa de față, orice gioarsă posesoare de antenă și de emițător capabil să bată până în cel mai îndepărtat ungher din Deltă sau Maramureș. Ca să nu mai vorbesc de
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
a ignorării, ci că momentul ieșirii în lume i-a fost definitiv nefavorabil. Evul întunecat al tranziției, cu maniheismele sale politice și cu placenta impermeabilă ce separa mortificanta stângă de energica dreaptă parlamentară, își pusese ferm supra-ștampila care putea - la rigoare - obtura orice "bun de tipar" editorial. În plus, cu toată buna credință a criticilor literari, cronicile lor cădeau în gol sau - situație fericită - în mâinile unui public din ce în ce mai restrâns și mai îndepărtat de interesele estetice. Unica excepție a acelei perioade
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
cuvîntului, cu o știință a evocării plină de farmec și de melancolie, un analist sensibil al delicatelor stări sufletești, un observator fin al nu mai puțin gingașelor procese de conștiință și, finalmente, un stilist remarcabil pentru care proprietatea cuvîntului și rigoarea ideii nu sînt nici o clipă despărțite de căldura vocii și de orizontul interior al afectului. Acest portret narativ este însoțit însă și, evident, extins, de portretul plastic al artistului așa cum reiese el din pictura sa. Indiferent cărui gen convențional i-
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
credem că PCR, în momentul cînd înființase Fondul literar, era generos ca să nu moară scriitorii de foame. Nici vorbă, el plătea un preț mizerabil pentru faptul că le-a confiscat acestora libertatea. Eu mă gîndesc că noile generații vor descoperi rigorile și dificultățile, servituțile îndrăznelii de a visa să fii un scriitor profesionist. Care presupune o enorm de mare muncă, presupune ritm zilnic, mai cu seamă la prozatori, o emisie de texte serioase. Și nici atunci nu ai certitudinea că vei
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Întoarcerea, cu avionul - mijloc, prin renume, civilizat - e imersiunea perfectă în lumea românească pe care spațiul mic o concentrează în esențe tari, nu neapărat din cele mai bine mirositoare... Carevasăzică: spre România se călătorește în grup. Grupuri mari, despărțite de rigorile așezării în avion. Care, trebuie să spun, ne-au făcut și pe noi, deși cerusem vecinătate, să recurgem la bunăvoința tipică neamului - cu alții nu ne-am fi permis... - și să schimbăm. Ca să putem comenta mai ușor, firește, distracție la
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]