2,886 matches
-
six bandes, cei treizeci și șase de invizibili Împărțiți În șase grupuri”. „Și ce Înseamnă?” „La prima vedere, nimic. E vorba de un fel de titulatură, un fel de constituire a unui grup, scrisă Într-o limbă secretă, din motive rituale. Apoi, pentru rest, templierii noștri, siguri că-și depuneau mesajul Într-o ascunzătoare inviolabilă, s-au limitat la franceza secolului al XIV-lea. Să vedem, așadar, cel de-al doilea text.” a la... Saint Jean 36 p charrete de fein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urmă șase acoliți Îmbrăcați În alb, care păreau tot atâția Ninetto Davoli, dar pe frunte cu panglica sacră, aceea a zeului, dacă-ți amintești cum spun poeții noștri. Brambilla Își pune pe cap o tiară cu semilună, apucă o spadă rituală, trasează pe scenă niște figuri magice, evocă niște spirite de Îngeri cu terminația În „el”, și În momentul ăla mie Îmi vin vag În minte drăciile alea pseudosemitice din mesajul lui Ingolf, dar e o chestie de o secundă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
interiorul era tot numai o vâlvătaie de culori violente. Era o sală dreptunghiulară, cu o zonă rezervată dansului de cavalos, cu altarul În fund, protejată de un grilaj În spatele căruia se Înălța postamentul tobelor, și al așa-numitelor atabaques. Spațiul ritual era Încă liber, În timp ce dincoace de grilaj se agita o mulțime pestriță, credincioși, curioși, albi și negri amestecați, dintre care răsăreau medium-ii cu asistenții lor, așa-zișii cambonos, Îmbrăcați În alb, unii cu picioarele goale, alții În teniși. Mă izbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu Îndrăznii să intervin. Poate că am accelerat bătăile baghetei mele de metal ca să mă unesc carnal cu femeia mea, sau cu spiritul htonian pe care ea Îl Întruchipa. Cambonos o luară În grija lor, o puseră să Îmbrace haina rituală, o sprijiniră În timp ce transa ei era pe sfârșite, scurtă, dar intensă. O Însoțiră să șadă, când era de-acum leoarcă de sudoare și respira cu greutate. Refuză să-i primească pe cei care alergau să-i ceară oracole și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu siguranță aceea a fost seara În care Planul a căpătat formă În mintea noastră, ca voință de a da un contur oarecare acelei experiențe informe, transformând În realitate născocită acea fantezie pe care cineva o voise reală. „Traseul este ritual”, ne spunea Agliè În timp ce urcam. „Acestea sunt grădini suspendate, aceleași - sau aproape - cu cele pe care Salomon de Caus le proiectase pentru Heidelberg, vreau să spun, pentru electorul palatin Frederic al V-lea, În marele secol rozacrucean. Lumina e puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mânecuță, care citea foarte mult și amestecat, în timpul liber, în special romane de doi lei și reviste ieftine, buchisite și traduse pe genunchi, despre ocultism și conjurații și care dobândise o adevărată marotă pentru practicile și metodele criminale cu iz ritual. N-aș prea crede! Mai degrabă, s-au îmbătat și s-au tăiat țiganii, cu cuțitele, conchisese înțelept nenea Sandu, după ce răspunsese apelului telefonic de la dispecerat și-și notase amănuntele, într-un bloc-notes ferfenițit. Iar copilul, cine știe ce șteoarfă alcoolică ori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care merită să fie trăită cu adevărat. Augé are dreptate să le considere de factură religioasă, deoarece, în majoritatea cazurilor, „întoarcerea la autentic”, indiferent de domeniul unde este căutat acesta, se organizează ca strategii ale mîntuirii, ca sisteme simbolice și rituale care se prezintă ca fiind „calea dreaptă” a existenței și care promit „fidelilor” salvarea. Nu însă într-o lume viitoare și transcendentă, ci aici - și, pe cît posibil, acum ! Este și cazul a ceea ce pe bună dreptate a ajuns să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unui domeniu subiectiv care nu este «celălalt» - este probabil universală”. Tot el arată însă că, spre deosebire de cele mai diferite „societăți primitive” care acumulează obiecte nu pentru a le transforma în proprietate privată, ci pentru a le dărui în nesfîrșite schimburi rituale, „în Occident, colecționarea a devenit de mult o strategie de expresie a eului posesiv, a culturii și autenticității acestuia”. Iar această pasiune a crescut pînă la a deveni aproape compulsivă sub forma politicilor actuale de patrimonializare - ne spune Pierre Nora
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lumi care dispare pe măsură ce se instalează modernitatea. Ele sînt icoane ale trecutului, mai importante uneori pentru că păstrează vie ideea de Trecut decît pentru că imortalizează un anumit trecut. Să luăm, de pildă, exemplul colindelor. Acestea țin de „obicei”, sînt o practică rituală nelipsită în societatea țărănească română. Într-un sat premodern, absența colindelor la momentul și locul hărăzite ar fi de neconceput, ele țin de însăși rînduiala lumii sătești : a le uita, a le lăsa să dispară ar însemna să riști ca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Dar zgomotul încetă ca retezat, când patronul deschise lădița. Toți își lungiră gâturile, hipnotizați, spre micul obiect negru care scânteia ca bătut în diamante. Era un revolver cu șase gloanțe, bine uns. Patronul îl prezentă asistenței cu gesturi lente, aproape rituale, ca un iluzionist care își arată palmele goale cu care urmează să săvârșească minuni, își trecu apoi palma peste butoiașul revolverului, rotindu-l, iar acesta scoase un sunet subțire, zimțat, ca un râs de gnom. Lăsă revolverul jos și, dintr-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în fiecare zi stând de vorbă cu copilul care avusese poliomielită, îi explica tot soiul de lucruri, ajutîndu-se prin desene făcute pe asfalt cu o cretă adusă de-acasă și prin niște gesturi pe care, acum, le-aș numi parcă rituale. Uneori parcă îndepărta de pe el o pânză străvezie de păianjen. Alteori arăta cu degetul spre cer, zâmbind enigmatic, în serile învăluite în ceață purpurie, trecând pe nesimțite în cafeniu, sclipirea metalică a mecanismului ortopedic purtat de primul băiat și gesturile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plece și să soarbă un pahar de whisky, din care nu mai gustase cam de mult. Mă întrebă într-o doară: ― Dar religia ta? ― Pentru mine, creștinismul nu s-a născut încă. N-au fost decât biserici creștine, dogme și rituale. Creștinismul se naște aici, în India, pe pământul cel mai împăcat cu D-zeu, unde oamenii sunt însetați de iubire, de libertate și de înțelegere. Nu concep un creștinism fără libertate și fără primatul spiritualității... Harold, care mă auzise pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prin adresarea familiară ”Fraților”. Cuvântarea nu sine mult, dar cu siguranță te face să te gândești la ce ai greșit. Tot acum, în această sfântă zi, după ce se cântă Prohodul și se trece pe sub masă, pentru “a lua aer”, asemenea ritualului spovedaniei, incepand cu cei mai bătrâni bărbațti ai satului și încheind cu sfioasele copile, oamenii primesc împărtășanie. Tradiția spune că 3 zile după aceasta împlinire sufletească, nu ai voie să scuipi sau să săruți obrazul nimănui, căci “magia” dispare. M-
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
stai aici? Sau poate preferi să te cațări pe stânci? De ce ții neapărat să-mi faci un program? Te rog nu mă mai sâcâi. Gabriel făcu o mutră jignită (înnebunitor de enervantă pentru Brian) și continuă să despacheteze diversele obiecte rituale, care întotdeauna alcătuiau baza materială a excursiei familiei Brian McCaffrey. Brian se întrebă în sinea lui: „De ce nu țin să-mi fac plimbarea pe uscat, ca de obicei?“. Răspunsul era teribil, îi era teamă că Gabriel ar putea rămâne singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și stabilirea în Canaan, îndeplinea funcțiunile unui sanctuar mobil, iar în bătălii era asemenea unui carroccio; conform 1Sam 4-6 arca a fost capturată de filisteni, dar foarte repede restituită ca urmare a dezastrelor provocate prezența sa, în absența unor indicații rituale prin care credincioșii sau alte persoane să fie protejate de efectele sale negative. Din localitățile Bet Șemeș și Chiriat Iearim unde se afla de când o capturaseră filistenii (2Sam 6), David a dus-o apoi la Ierusalim. În fine, Solomon a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
un somn extatic; însă în Gen 9,9 ș.u.; 17; Ex 19-24; 2Sam 7,5 ș.u. (în ultimul exemplu lipsește termenul) și în alte texte, acțiunii lui Dumnezeu îi corespunde un angajament uman (de regulă respectarea unor norme rituale, legale sau aparținând Torei în general), astfel că putem vorbi de o alianță sau un pact în sens propriu. În timpul profetului Ilie (1Reg 19,14) poporul „a abandonat alianța”, cel puțin conform variantei LXX-B (adică Codexul Vatican, cel care are
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
doilea tip de sacrificiu este, după denumirea lui de Vaux, cel „de comuniune”, traducere liberă a ebraicului zébaḥ šĕlămîm. Subcategoriile sale sunt „sacrificiul de mulțumire”, ebraicul tôdăh (Lev 7,12-15; 22,29-30); „sacrificiul spontan”, ebraicul nĕdăbăh, oferit fără prescripții sau ritual, pur și simplu din gratitudine; „sacrificiu pentru împlinirea unui vot”, ebraicul néder. c) Remarcăm că aproape jumătate din sacrificiile celebrate în templul postexilic sunt „sacrificii de ispășire”, oferite cu scopul de a repara săvârșirea unui abuz. I. Termenul ebraic ḥațță
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
clar că profetul Ilie face aluzie la un act de cult, probabil cananean, ce făcea parte din ritualurile celebrate în sanctuarul de pe Muntele Carmel unde se desfășura scena; prin urmare, nu trebuie să excludem aici posibilitatea unei forme de dans ritual. În Ex 12 și Is 31,5 semnificația este cu siguranță „a trece peste [cu grijă]” sau „a sări pe cineva” în sensul de a nu fi inclus într-o anumită acțiune, și se referă la „nimicitorul”, cel care „trece
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pentru ca să nu cadă și ei sub mâna „nimicitorului”, deoarece acesta cruța casele marcate cu sânge, nu persoanele. Chiar și după introducerea cultului oficial sub Iosia caracterul familial s-a păstrat până astăzi. Dacă ar fi existat într-adevăr un dans ritual era nevoie de un spațiu deschis, larg, eventual în interiorul unui sanctuar. Așadar, din motive atât etimologice, cât și practice, trebuie să respingem ideea ritului pascal celebrat în locuința familiei și care să aibă totuși în cadrul său un dans ritual. b
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dans ritual era nevoie de un spațiu deschis, larg, eventual în interiorul unui sanctuar. Așadar, din motive atât etimologice, cât și practice, trebuie să respingem ideea ritului pascal celebrat în locuința familiei și care să aibă totuși în cadrul său un dans ritual. b) O altă problemă privește raportul dintre sărbătoarea Paștelui și săptămâna azimilor (turte nedospite), festivități care coincid în celebrarea tradițională; vom analiza acest aspect într-un capitol viitor (vezi 10.2). Opiniile unor savanți că rădăcina ebraică păsaḥ provine din
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
trecerii Mării Roșii și a Iordanului (cf. Ps 114,3.5) însoțită de fenomene foarte asemănătoare, cât și începutul stabilirii în Canaan. e) Amintirea sărbătorilor agricole ne duce cu mintea imediat la civilizația cananeană, deși nu este atestată o practică rituală sau o terminologie care să aibă legătură cu această sărbătoare nici în Ugarit și nici în Fenicia. Nici numărul șapte nu este consemnat în calendarul agricol de la Ugarit; prin urmare, chestiunea rămâne pentru moment deschisă. Putem doar presupune că e
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
responsabilul comunității. Constatăm așadar că papirusul urmează tradiția „sacerdotală” care separă Paștele de Azime: prima este celebrată în noaptea dintre 14 și15 nîsăn, cea de-a doua între 15 și 21 a lunii; tipic „sacerdotale” sunt și insistența asupra purității rituale (lin. 6: cf. Lev 11-15), încetarea lucrului în prima și a șaptea zi a Azimilor (lin. 6; cf. Lev 23,7-8; Num 28,18-25; Ez 12,16), în timp ce Dt 16,8 recunoaște ca festivă în acest sens doar ziua a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Aceste norme sunt codificate în Pentateuh și unele tratate talmudice. Pentru ca animalele pure să poată fi consumate trebuia înde-plinită o condiție la care nu se putea renunța: animalele terestre (nu și cele acvatice) și păsările să fie sacrificate în mod ritual, adică prin tăierea arterei jugulare pentru ca să se poată scurge tot sângele (normă comună și în islam). Autorul biblic datează această normă din timpul lui Noe (Gen 9,4) și, prin urmare, ar trebui observată de toți oamenii, nu doar de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
am tratat mai sus (cf. 16.4.c). Organizarea comunității prevedea un fel de noviciat de doi ani, o comisie de responsabili (nu e clar dacă era alcătuit din doisprezece sau cincisprezece membri), adunări frecvente, mese în comun și băi rituale. Recent, li s-a reproșat cercetătorilor că au tratat grupul de la Qumran ca un fel de ordin monastic precum cele apărute câteva secole după aceea în Biserică, considerând această mișcare cel puțin ca un precursor al lor. În această opinie
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
această bandă îngrijorătoare o comunitate sudată, la bine și la rău, capabilă de solidaritățile cele mai surprinzătoare și de generozități nu mai puțin reale în "irealismul" stării lor mereu în mișcare. Și când acești noi barbari se aglutinează în adunări rituale, paroxismul este atins. Și totuși, acest exemplu, ca atâtea altele pe care ni le furnizează viața cotidiană, nu poate decât să ne incite la a gândi că dincolo de substanțialismul liniștitor cu care suntem obișnuiți, în anomie se exprimă de asemenea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]