10,861 matches
-
de ce Încă mai avem - a răspuns Gruia, gândindu-se la felul cum suportă bătrânețile ai lui. La același ceas din noapte, ca și cu o zi Înainte, două birje, fiecare cu câte doi cai frumoși, opreau la poarta „Hanului cercetașului”. Ritualul și-a urmat calea ca și În seara precedentă. Numai că... Petrică, Într-un costum elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă știm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toate s-au așezat dinaintea musafirilor rânduite gospodărește. Nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar gospodina a glăsuit cu vorbă dulce: ― Ia Îndemnați, oameni buni, până nu se răcesc vărzările... Tatăl lui Nicu privea cu mirare la tot ritualul. În cele din urmă, a intrat și el pe făgașul urmat de ceilalți comeseni... După ce fiecare s-a omenit cum se cuvine, Petrică a anunțat: ― Multe povești am ascultat noi până acum, dar am vrea să aflăm și prin ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
totuși, mai adaugă după câteva clipe : Nu ar fi rău să o aduci pe tânăra căreia i-am instalat electrozii. Vizita iese din salon. Dora mai poate observa doar spatele câtorva siluete în alb care îl urmează, docile, pe profesor. Ritualurile vieții de spital își urmează cursul obișnuit pentru oamenii în alb : ordine, gesturi profesionale, alergătură, corvezi, grăbita pauză de cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor, gărzile, oboseala zilnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cadavru în familie atunci când mi-a murit mușcata aceea fermecată de pe balcon am trăit o asemenea tragedie. Se pare că nu voi putea gestiona niciodată criza cadavrelor. Aveam șase ani și am solicitat imperativ să fie înmormântat cadavrul mușcatei cu ritualul respectat și în cazul vecinului nostru, Nae: cu preoți, lume plângând de mama-focului și praznic pe casa scării. Dar când ai mei m-au rugat să le spun ce preoți trebuie să invite, am fost tare încurcat. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aer. La fiecare nou popas, am sentimentul că trebuie să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara la el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara la el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o comoară de înțelepciune pe care nu putea s-o ofere, din rațiuni de testament, nimănui. O auzeam cum răsfoia fără grabă, gravidă de importanța descoperirii științifice pe care avea s-o comunice în curând. Șoptea rar, ca într-un ritual primitiv barcă, barcă, barcă, barcă, barcă ofta doctoral, începea iar să șoptească barcă, barcă, barcă, barcă și, deodată, ca și cum ar fi descoperit America, anunța asistența că a găsit dezlegarea enigmei visului. Ninetistele nu s-ar fi mișcat din poziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am avut impresia că particip la un spectacol de operetă pus în scenă de neprofesioniști. Toate, de la clopot, toacă și până la glasul preotului sunau dogit. Nu m-am recunoscut ca ființă care vibram la unison cu atmosfera de acolo. Acasă, ritualul mi se pare că uită să se mai sfârșească. Aici parcă stă mereu cu ochii pe orizontul finalului. Acasă am întâlnit și preoți despre care eram convinsă că au chemare, că trăiesc aproape mitic în timpul slujbei. Aici, Dumnezeu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
însuși Papa a manifestat multă indulgență. Spre exemplu, pentru a converti la catolicism pe băștinașii unor insule rătăcite, care încă se mai închinau la zei care purtau costume din frunze și buruieni, Papa a decis încorporarea a câtorva practici păgâne, ritualuri africane, pentru ca băștinașii să se simtă ca acasă, în sânul noii religii. L-am văzut cu ochii mei personali pe Papa presărând flori pe mormântul lui Mahatma Gandhi. Mai nou, bag de seamă că spovedania poate fi realizată prin telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Liturghie, Sfântul Maslu din obște în fiecare vineri?... Și-apoi, bănuiesc faptul că n-o să fiu primită ca maică stareță. Voi avea, ca novice, de măturat, de plivit, de trebăluit la bucătărie, de frecat podelele... Am apoi unele rezerve față de ritual, de cutume, de dogme... Vor dori să primească o ființă care, la intrarea în mănăstire, le-ar zice ceva în genul "Bine v-am găsit! Am venit cu reforma!"... Va voi cineva să primească un șef?... Asta îmi amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și alte autovehicule publice, dar strâmbă din nas atunci când mă văd cu găinile. Popor, popor, zic ei, dar de când tramvaiele aparțin și găinilor? Înțeleg situația și pun pingelele la treabă. Ajung sfârșit la Marcel. Chiar nu mai sunt sensibil la ritual. Dar Marcel e cinstit cu mine și mă plătește corect... Obosite, pingelele îmi pun mintea la muncă. Iau găinile, le duc în garajul Trabantului, joc rolul lui nea Marcel, duc găinile iar acasă la clienți, transmit salutări de la haham și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avea nevoie de mine. Știam acest lucru. Apoi ne atingeam și pentru o clipă uitam cine eram și dansam melodia ce o vroiam, pe care o scriam negru pe negrul cerului. Și acel tip de întâlnire se transformă într-un ritual secret al nostru, să ne prefacem că după ce intram în casă și ne mai îmbrățișam o dată în hol adormeam bine. Adevărul e că, deși după întâlnire visam, nici unul nu dormea. Și mie, ca și lui, casa ni se părea cuibușorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să fiu mai presus de circumstanțe și de orice manipulare, să-mi păstrez eul absolut independent de realitatea în care trăiesc. Doar de tine ai nevoie ca să atingi absolutul. Se spune că vrăjitorii vin din India. Nu, din practicile și ritualurile antice cei ce lucrau cu material și obțineau rezultate spirituale. Vrăjile există, dar ele pot lucra doar cu obiecte, căci ele sunt materiale și le pot influența. Însă, dacă faci ceea ce trebuie fiind împăcat cu tine, nu va mai conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dar aceasta nu se opune rațiunii, ci favorizează descurcarea pe cont propriu, de la distanță. Asta pentru că religia era "administrarea sacrului" (Braunstein F). De aceea materialul și circumstanțialul puteau avea un cuvânt de spus. Și dacă puterea e strâns legată de ritualuri, în orient aceasta a cu atât mai sacru cu cât ritualurile sunt observate și descoperite prin valoarea umană. Abia apoi ar trebui ritul să legitimeze, după meritul propriu. În același timp, religia orientală presupune creația, existența Universului ca pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
propriu, de la distanță. Asta pentru că religia era "administrarea sacrului" (Braunstein F). De aceea materialul și circumstanțialul puteau avea un cuvânt de spus. Și dacă puterea e strâns legată de ritualuri, în orient aceasta a cu atât mai sacru cu cât ritualurile sunt observate și descoperite prin valoarea umană. Abia apoi ar trebui ritul să legitimeze, după meritul propriu. În același timp, religia orientală presupune creația, existența Universului ca pe ceva unic și profund, total, de aceea fiind mult mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai bine aceste lucruri dacă nu în limbaj? Pagini captivante sunt consacrate relațiilor dintre individ și realitate prin intermediul limbii: individul adoptă o postură pasivă și contemplativă, se "topește" într-un subiect colectiv. Mergem mai departe. Nu puteau lipsi considerațiile privind ritualul ceaiului, adevărat balet al gesturilor și al vorbelor. Tot un dans subtil și hieratic este limbajul hiperpoliticos, utilizat în orice împrejurări, oricât de banale. De la dulciurile japoneze, sărim la arhitectură și la filmele de groază. Un capitol amplu are drept
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice, vulnerabil și inocent". Surprize ne așteaptă și în capitolul dedicat florilor de cireș, asociate frumuseții, dar și nebuniei. Codurile erotice ocupă un loc important în carte, cu întreaga lor simbolistică și cu ritualurile lor complicate. Îi las cititorului să descopere alte aspecte ale vieții cotidiene și ale culturii japoneze, printre care (într-o ordine aleatorie): somnul, baia, corpul, desenul, scrierea, fast-food-urile, anotimpurile, luna, blogurile, televizorul, pasiunea pentru scheme și clasificări, ritualul mesei, closetul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și cu ritualurile lor complicate. Îi las cititorului să descopere alte aspecte ale vieții cotidiene și ale culturii japoneze, printre care (într-o ordine aleatorie): somnul, baia, corpul, desenul, scrierea, fast-food-urile, anotimpurile, luna, blogurile, televizorul, pasiunea pentru scheme și clasificări, ritualul mesei, closetul, imaginarul etc. Nu am cum măcar menționa toate ideile și toate interpretările pe care le propun Roxana și Cătălin Ghiță. Cartea lor este o excelentă "introducere" în universul nipon, dar e, în egală măsură, și un document intelectual
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu aceste deziderate artistice, de pildă, cu cât sunt mai rafinate defectele prezentate de un chawan (adică de un "bol de ceai"), cu atât valoarea acestuia crește în ochii ageri ai unui expert în materie. În plus, atenția participantului la ritual trebuie concentrată asupra esenței, asupra modului ideal de a exista al obiectelor ceremoniale. Inedita ontologie a ustensilelor implică, natural, o învestire a lor cu funcții absolut speciale. Datorită statutului privilegiat pe care-l dobândesc, multe dintre acestea au propriile nume
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și natură kei sau "respectul", cu referire la atitudinea atât față de invitați, cât și față de instrumentele ceremoniale sei sau "puritatea", prin raportare la stările corporală și spirituală jaku sau "liniștea", proiectând în prim-plan dimensiunea psihologică a celor implicați în ritual. De asemenea, Sen Rikyu a stabilit un set simplu, compus din șapte reguli de bază, de fapt, instrucțiuni privind prepararea perfectă a ceaiului. El însuși afirma că este dispus să devină discipolul celui care ar putea să îndeplinească în chip
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei ceremonii complicate tocmai de premisele unei simplități dezarmante, ci și reperele unui modus vivendi exemplar, modulat și dictat de legi estetice, prelungite fin în ontologic și, de aici, în etic și chiar în soteriologic. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura insolitei simbioze chanoyu-zen este surprinsă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și-au încheiat partitura, odihnind, una peste alta, pe tejgheaua lucioasă. În ochii ei liniștiți, probabil că sunt un caucazian oarecare, cu părul lung și lipsit de maniere: există prea puține șanse ca eu să fi priceput ceva din secretele ritualului. Singurul semnal palpabil al schimbului nostru estetic este micul și rotundul obiect de lac, împachetat desăvârșit, însă mort, abandonat acum într-o plasă din plastic. Tamazawa Dulciurile furate sunt cele mai bune. Colley Cibber Când intrasem în încăpere, ochelarii mi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care pete regulate de roz se contopeau cu bucăți de verde închis, apoi totul se opri. Priveam celebrele sakura-mochi din Tamazawa, cel mai vestit magazin de dulciuri japoneze tradiționale din Sendai. Era abia februarie, însă primăvara trebuia deja presimțită, după ritualul japonez, ademenită, parcă, prin mii de rugăciuni proaspete, răsfirate pe rafturi și în vitrine. Vântul parfumat iradia chiar din frunzele mari de cireș, preparate într-un fel specific pe care japonezii îl numesc "a pune la murat" (deși nu voi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
amestecurilor parfumate, astfel că celor doi li se spune "Maiestatea Sa Parfumată" și "Căpitanul Înmiresmat". Se organizează, la curte, și diferite concursuri în timpul cărora juriul comentează, ore în șir, calitățile și defectele tămâilor prezentate. Treptat, ele se transformă în adevărate ritualuri subsumate, în buna tradiție japoneză, unei căi de împlinire estetică și de realizare spirituală: Calea Tămâiei, kodo. Zeci de ani de instruire sunt necesari pentru a stăpâni tainele care-ți permiteau să fii câștigător la un "joc" de ghicit ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
haotic, japonezii își deapănă aceeași inimă, de secole, inima îndrăgostită de floarea de cireș, de frunza roșie de arțar. Poate că ea și-a oprit, de mult, bătaia, iar venele au secat. Însă imaginea, povestea, proiectată hologramatic cu fervoare de ritual, îi conservă carcasa. Și poate că o însuflețește, din când în când, într-o infuzie, fie ea și efemeră, de viață nouă cine sunt eu să spun? Azi dimineață, când am deschis fereastra, înfloriseră în curte, peste noapte, primele ramuri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]