1,334 matches
-
Erau respectate cele bogate. Aveau locuințe luxoase, slujitori. Întrețineau relații sociale variate și își exercitau influențele asupra celor cu poziții sociale înalte. Erau generoase cu brahmanii, contribuiau la întreținerea templelor și la construirea lor, aduceau ofrande, construiau și întrețineau băile ritualice. Cheltuielile erau îndreptate spre vestimentația de lux, spre ornamentarea locuințelor, întreținerea servitorilor, spre remunerarea profesorilor care le desăvârșeau educația. Relațiile curtezanelor cu cei bogați le aduceau averi și confort material, prestigiu social și religios, admirație și respect. Se făceau cunoscute
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Ardeleanu, fost șef al Miliției județene Covasna) Semnul schimbării Am cunoscut un tânăr care s-a bătut 15 ani pentru a-i pedepsi pe asasinii tatălui său. Vitoria Lipan se întorcea în chip misterios, pentru a pedepsi un barbar omor ritualic, un delict extrem de grav, devenit proces politic din cauza orbeților care conduceau țara. Pe 22 decembrie 1989, după ce «comandantul suprem» («stejarul din Carpați», «Bărbatul Patriei»...) a zbughit-o cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central, locuitorii din Târgu-Secuiesc au pornit la represalii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
o clipă în alta, ca să mi scoată mațele afară. Problema s-a complicat și mai mult când am descoperit, tot atunci, că cea mai mare parte a cuvintelor importante din vocabularul bisericesc, de la numele divinității supreme la cele ale obiectelor ritualice, face parte din structura unor înjurături. Clar: Dumnezeu îți scoate mațele afară și tu trebuie să te aperi de el și să-i fii ostil. Cum nu-l întâlnești tot timpul, ca să i-o spui verde în față, dacă ai
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
într-o peșteră din Monte-Circeo: omul ar fi fost doborât de o lovitură care i-ar fi zdrobit orbita dreaptă, și apoi i s-ar fi lărgit gaura occipitală pentru a-i extrage creierul și a-I consuma în chip ritualic. Dar nici această explicație nu a fost acceptată în mod unanim 7. 6 J. Maringer, The Gods of Prehistoric Mân, pp. 18 sq. 7 Lcroi-Gourhan nu este convins că omul ar 11 fost ucis și devorat (Leș religions de Ia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
anumite triburi din Australia septentrională, ritul principal al inițierii unei tinere fete consta în a o prezenta solemn în fața comunității. Se arată că este adultă, altfel spus pregătită să-și asume comportamentul propriu femeilor. Or, a arăta ceva în chip ritualic, fie că e vorba de un semn, un obiect sau un animal, înseamnă a declara o prezență sacră, a aclama miracolul unei hierofanii; cf. M. Eliade, Religions australiennes, p. 120, pentru alte exemple, vezi Naissances mysiiques, pp. 96 sq. Experiența
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
carnasierelor care vânează, sugrumă și devoră erbivorele stepei sau vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi animale de pradă (în special lupul) și se considerau urmașii unui strămoș mitic teriomorf. Inițierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup: războinicul exemplar își însușea comportamentul unui carnasier. Pe de altă parte, urmărirea și doborârea unei sălbăticiuni devine modelul mitic al cuceririi unui teritoriu (Landnâmă) și al întemeierii unui stat16. La asirieni, iranieni și turco-mongoli tehnicile de vânătoare și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au precedat fabricarea ceramicii. Agricultura propriu-'7' s-a dezvoltat în Asia de Sud-Vest și în America Centrală. "V^ reproducția vegetativă a tuberculilor, a rădăcinilor sau rizorr' ^ umede tropicale din America și Asia de Sud-Est. " ^ - 16 în Africa și în alte părți "vânătoarea ritualică" are loc cu oca/ia inițierilor și, 17 Un exemplu caracteristic: populațiile Desâna din Columbia se proclamă vânate din pescuit și horticultucă; dar în ochii lor numai viața vânătorilor merită să fie trăită. C' °9 vin i ster Vi i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
10). Desigur, sacralitatea feminină și maternă nu era ignorată în paleolitic (cf. § 6), dar descoperirea agriculturii îi mărește sensibil puterea. Sacralitatea vieții sexuale, în primul rând sexualitatea feminină, se confundă cu enigma miraculoasă a creației. Partenogeneză, hieros gamos și orgia ritualică exprimă, în planuri diferite, caracterul religios al sexualității. Un simbolism complex, de structură antropocosmică, asociază femeia și sexualitatea cu ritmurile lunare, cu pământul (asimilat matricei), și cu ceea ce se poate numi "misterul" vegetației. Mister care reclamă "moartea" seminței spre a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
agriculturii. Mezoliticul și neoliticul situație la hittiți: un text din secolul al XlV-lea precizează că regii hittiți utilizau "fierul negru din cer"53. Dar metalul era rar (era la fel de prețios ca aurul) și folosirea sa a fost mai degrabă ritualică. A fost necesară descoperirea topirii minereurilor pentru a se inaugura o nouă etapă în istoria omenirii. Spre deosebire de aramă și bronz, metalurgia fierului a devenit foarte repede industrială. O dată descoperit secretul topirii magnetitului sau a hematitului, procurarea unor cantități mari de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unii zei trebuie să accepte alternanța viață/moarte. Dumuzi-Tammuz "dispare" pentru a "reapărea" șase luni mai târziu. Această alternanță - prezență și absență periodică a zeului - era susceptibilă să constituie "mistere" interesând "salvarea" oamenilor, destinul lor post-mortem. Rolul lui Dumuzi-Tammuz, întrupat ritualic de către regii sumero-akkadieni, a fost considerabil, căci el efectua apropierea între cele două modalități: divină și umană. Ulterior, fiecare ființă omenească putea spera să se bucure de acest privilegiu rezervat regilor. 20. Sinteza sumero-akkadiană Majoritatea cetăților-temple sumeriene au fost unite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Babilon. Acesta era, foarte probabil, ziqqurat-ul templului Etemenanki, considerat mormântul temporar al zeului. 34 Anumite aluzii lăsau să se înțeleagă că se mimau lupte între două cete de figuranți. destinelor 35 în fiecare lună a anului. "Hotărându-le", se crea ritualic anul, adică se asigura șansa, fertilitatea, bogăția noii lumi care se năștea. Akitu reprezintă versiunea mesopotamiană a unui scenariu mitico-ritual destul de răspândit, anume festivitatea de Anul Nou considerată ca repetiție a cosmogonici 36, întrucât regenerarea periodică a Cosmosului constituie marea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
referi adesea la sărbătorile de Anul Nou. Precizăm acum că mai multe episoade ale lui akitu se întâlnesc - pentru a ne limita la Orientul Apropiat - în Egipt, la hittiți, în Ugarit, în Iran, la mandeeni. Astfel, de exemplu, "haosul", actualizat ritualic în ultimele zile ale anului, era semnificat de excese "orgiastice" de tip Saturnalia, prin răsturnarea oricărei ordini sociale, prin stingerea focurilor și întoarcerea morților (figurați prin măști). Luptele între două grupuri de figuranți sunt atestate în Egipt, la hittiți și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ceea ce în stadiile arhaice ale culturii implica, de asemenea, că el era într-o măsură cel pe care îl figura, în orice caz, ca mijlocitor între lumea oamenilor și lumea zeilor, regele mesopotamian efectua, în propria sa persoană, o unire ritualică între cele două modalități de a fi, divină și umană. Grație acestei duble naturi, regele era, cel puțin metaforic, un creator al vieții și al fertilității. Dar el nu era zeu, un nou membru al panteonului (cum era faraonul egiptean
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fel de transă extatică, el vede pe zeu nimicindu-i pe demonii bolii și smulgându-i, apoi, durerile din corp, ca și cum ar fi dezrădăcinat o plantă. În cele din urmă, sănătos, cel drept aduce mulțumiri lui Marduk, traversând în mod ritualic cele 12 porți ale templului său din Babilon 53. În fine, punând accentul asupra omului, gândirea religioasă akkadiană scoate în evidență limitele posibilităților umane. Distanța dintre oameni și zei se dovedește de netrecut. Și totuși omul nu este izolat în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiecărei planete îi corespunde un metal și o culoare, tot ceea ce era colorat se găsea sub "influența" unei planete. Dar fiecare planetă aparținea unui zeu, care, prin însuși faptul acesta, era "reprezentat" prin metalul respectiv 56. Așadar, mânuind în chip ritualic un anume obiect de metal sau o piatră semiprețioasă de o anume culoare, omul se considera sub protecția unui zeu. În sfârșit, numeroase tehnici ale divinației, majoritatea lor dezvoltate în epoca akkadiană, permiteau cunoașterea viitorului. Se considera deci că anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reiterată 25 într-o manieră și mai exemplară decât victoria zilnică a lui Ra, căci era vorba de un ciclu temporal mai mare. Întronarea faraonului reproducea episoadele vechii gesta a lui Menes: unificarea celor două țari. Pe scurt, se repeta ritualic întemeierea statului (cf. § 25). Ceremonia sacră era reluată cu prilejul sărbătorii șed, săvârșită la treizeci de ani după întronare și urmărind învierea energiei divine a suveranului 26, în ceea ce privește sărbătorile periodice ale anumitor zei (Horus, Min, Anubis etc.) suntem destul de slab
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cei vii. Locul unde se găsesc megaliții este totodată locul cultual prin excelență (coregrafie ceremonială, sacrificii etc.) și centrul activității sociale, în cultul morților, de tip megalitic, genealogiile joacă un rol important. După Heine-Geldern, e probabil să se fi recitat ritualic genealogiile strămoșilor, adică ale întemeietorilor satelor și ale anumitor familii. E important să subliniem acest fapt: omul speră că numele său va fi rememorat prin intermediul pietrei; altfel zis, legătura cu strămoșii este asigurată prin memoria numelor și a faptelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o micuță capela albă dedicată Sfintei Paraschevi. La intrarea în grotă, la 26 iulie, se strânge "toată populația văii Aposelemi și din regiunea Kersonnesosului: se dansează pe două suprafețe, sub o boltă, se bea, se cântă cântece de dragoste tot atât de ritualic cum s-a asistat la slujba din capela vecină"62. Continuitatea se verifică și cu privire la alte expresii specifice ale religiozității cretane arhaice. Șir Arthur Evans insistase asupra solidarității între cultul arborelui și venerația pietrelor sacre. Regăsim o solidaritate similară în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o dramă mai complexă decât aceea a vegetației; el ilustrează, în fond, misterul incomprehensibil al nimicirii Creației de către propriii ei creatori. 45. Învingerea Dragonului Cu ocazia sărbătorii Anului Nou, purulli, mitul luptei între zeul furtunii și Dragon (illuyankcP), era recitat ritualic, într-o primă întâlnire, zeul furtunii este învins și imploră ajutorul altor divinități. Zeița Inara a pregătit un banchet și 1-a invitat pe Dragon. Mai înainte ea ceruse ajutorul unui muritor, Hupașiya. Acesta a acceptat, cu condiția ca zeița
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
culcase cu Inara, Hupașiya nu mai avea dreptul să-și recâștige familia, adică societatea umană, deoarece, câștigând condiția divină, el putea să o transmită altor oameni. În ciuda acestei "folclorizări" parțiale, mitul lui Illuyanka juca un rol central; el era recitat ritualic de Anul Nou. Anumite texte citează o luptă rituală între două grupuri opuse 12 comparabilă ceremonialului babilonian akitu. Semnificația "cosmogonică" a mitului, evidentă în lupta lui Marduk împotriva lui Tiamat, este înlocuită cu lupta pentru suveranitatea lumii (cf. Zeus-Typhon). Victoria
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
credințe imemoriale, în orice caz el era familiarizat cu ziyqurat-dc babiloniene, care comportau un simbolism similar, într-adevăr, ziqqurat-ul era considerat ca avându-și baza în centrul Pământului și vârful în cer. Urcând etajele unui ziqqurat, regele sau preotul ajungeau ritualic (adică simbolic) la Cer. Or, pentru redactorul povestirii biblice, această credință, pe 11 m/. Ilele noastre, șamanii întreprind această călătorie cerească "în spirit", adică într-o transă extatică. care el o înțelegea literal, era în același timp simplistă și cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care le permiteau să consacre spațiul și să "cosmizeze" teritoriile în care se instalau (acest scenariu mitico-ritual este atestat în India antică, la Roma și în rândul celților) și care le permiteau, în plus, să reînnoiască periodic lumea (prin lupta ritualică între două grupuri de celebrând, rit din care subzistă urme în India și în Iran). Zeii erau considerați ca fiind prezenți la festivități, alături de oameni, și ofrandele aduse lor erau arse. Indo-europenii nu ridicau sanctuare: foarte probabil, cultul era celebrat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trei Curiați; de asemenea, în mitul lui Indra și cel al eroului iranian Thraetaona, ucigând, fiecare, un monstru cu trei capete. Victoria stârnește la Cuchulainn și Horațiu o "furie" (furor, celticul fer g) periculoasă pentru societate și care trebuie exorcizată ritualic, în plus, tema mitică a celor "trei păcate" ale lui Indra găsește asemănări, în Scandinavia, în gesta eroului Starcatherus și, în Grecia, în mitologia lui Herakles 12. Foarte probabil, aceste teme rnitico-rituale nu epuizau mitologia și tehnicile războinicului din epoca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a traversat spațiul din trei pași, atingând, la capătul celui de al treilea, sălașul zeilor (1,155,6). Acest mit inspiră și justifică un rit în Brăhmanas: Vișnu este identificat sacrificiului (Satapatha Br., XIV, I, l, 6), și sacrificatorul, imitând ritualic cei trei pași ai săi, este asimilat cu zeul și atinge Cerul (I, 9, 3, 9 sq.). Vișnu pare să simbolizeze simultan întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea Cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de tip tapas. Acest lucru nu presupune deloc o origine anaryană a ascezei indiene, Indo-europenii și mai ales indienii vedici, moșteniseră tehnici preistorice pe care le-au valorizat în mod diferit. Precizăm de pe acum că, în nici o altă parte, "încălzirea" ritualică nu a atins măsura pe care avea să o cunoască tapas-ul în India, din cele mai vechi timpuri până ÎQ zilele noastre. "încălzirea" ascetică își are un model, sau un omolog, în imaginile, simbolurile și miturile în relație cu căldura
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]