1,892 matches
-
mai găsesc câțiva biscuiți și o felie de cozonac. Domnul Cristescu ne va însoți, fără îndoială. Maiorul începu să râdă. ― Din nefericire, mister Stanley se grăbește. Are avion peste două ore. A dorit însă să vă cunoască. ― Oh! Melania Lupu roși convingător: Lucrurile acestea le spuneți ca să faceți plăcere unei biete bătrâne. Oricum, apreciez amabilitatea. Inspectorul își desprinse în sfârșit privirea de pe chipul femeii. ― Domnul Cristescu nu exagerează. Am ținut într-adevăr să vă fiu prezentat. Nu e un prilej de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
albastră cu margarete în care ai văzut-o ultima oară. Părea o madonă... Bătrâna se privi în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și-l agăță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Știi ce greu ți-ai revenit după gripa de anul trecut. Se adresă celorlalți: Umblă cu capul gol, iese transpirată pe balcon, nu vrea să pună un chilot mai gros. Vara cel puțin n-are nimic pe dedesubt... Ioniță Dragu roși violent și întoarse capul. Florence scrîșni: ― Ești penibil! ― Dar, draga mea... Șerbănică clipea buimac: Nu văd ce te vexează! O știm cu toții, ai fost totdeauna o cochetă. Splendid, numai că trebuie să te îngrijești. La urma urmelor, un chilot cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
l întinse. Femeia trase fumul inhalîndu-l până în adâncul plămânilor. Bărbatu-său o măsură stupefiat. ― Dar Florence... Știi că nu-mi place să te văd fumând în societate... Doamna Miga îi aruncă o privire iute articulând mut câteva cuvinte. Melania Lupu roși violent și-și coborî pleoapele. Inginerul intră zâmbind. ― Gentlemeni, drumul e liber! Cine merge cu mine? ― Eu. Scarlat stă de caraulă. ― Perfect. ― Ah! Tresăriră toți. Omul își izbea fruntea și obrajii cu palmele. Ionescu îi prinse mâna. ― Ce s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îți rezervă încă surprize, draga mea..." Înălță timidă două degete. ― Îmi dați voie să mă duc până la baie? Scarlat întoarse capul. Nu mai putea deschide deloc ochiul, în schimb celălalt privea mai înviorat. ― Nu întîrziați. ― Oh, doar câteva minute, știți... Roși brusc și se ridică sfioasă cu fruntea în pământ. Ocoli stângace masa ținîndu-și fustele ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze și să atingă pe nimeni. În dreptul vitrinei, trimise cu vârful pantofului cocoloșul de hârtie spre baie. Nimeni nu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tu. Deschise robinetele la maximum și când cada se umplu cu o spumă roz, parfumată se strecură înăuntru oftând de plăcere. Pe marginea de faianță își pregătise piatra ponce și o farfurioară cu stafide. ― Asta ca să te stimuleze, draga mea. Roși brusc și exclamă indignată: ― Mirciulică! Nu ți-e rușine să intri în baie fără să bați la ușă? Motanul întoarse spatele și se îndepărtă tacticos ținând coada sus, ca pe un stindard. Bătrâna luă o mână de spumă și-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
are gărgăuni. O nevastă ca ea îți mănâncă din palmă. Nu umblă după fleacuri! Ghitară, castaniete, dans apaș... Cu astea faci un bordel, nu casă." Zâmbi încercînd să pară degajat. ― Știi că pe vremuri te-am iubit puțin, Melania... Bătrâna roși violent și puse ceașca pe masă. Spuse tulburată: ― Doamne, Șerbănică, ce idei năstrușnice îți trec prin minte. ― Parole... Am avut multă afecțiune pentru tine. ― Ești un gentil și vrei să-mi faci plăcere. În realitate, știu bine, ai iubit-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe jilțul vechi cu paiul găurit, și-l pofti să șadă. Maiorul luă la întîmplare un album îmbrăcat în catifea verde ― "vert bouteille" ar fi zis Melania Lupu ― și deschise absent prima pagină. ― Când mi-am luat bacalaureatul, șopti femeia roșind. De fapt, a coincis cu logodna. ― Poftiți?! A, da... Era o fotografie sepia, făcută în gustul epocii, cu aproape jumătate de veac în urmă. O față cuminte, cu frunte înaltă, înconjurată de bucle castanii. Doi zulufi îi scăpau pe lângă urechi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adevăr... Știți, la 62 de ani, un anumit gen de experiențe sânt neașteptate. Și din păcate, ne impresionează mai mult decât ar trebui. ― Dacă v-am înțeles bine, domnul Van der Hoph nu este doar un prieten credincios... Melania Lupu roși ca o făclie. ― O, ba da, ba da! Eu cel puțin așa-i consider. Dar pe el nu-l pot împiedica să fie un nebun și jumătate. Râse ca o fetiță: Când m-a cerut prima oară în căsătorie, aveam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
exploziv. Diferența principală este că ea n-a dormit niciodată cu un șarpe viu la vîrsta de șaisprezece ani. ― Ce mai e și asta? întrebă unul din curteni. Innelda să doarmă cu șerpi? Vorbești metaforic sau literal? Uitați-vă că roșește. Așa și era. Privirea rece și calmă a lui Hedrock studie cu uimire și curiozitate expresia de zăpăceală de pe fața acum stacojie a Împărătesei. Hedrock nu se așteptase să obțină o reacție atît de violentă. Peste o clipă, evident, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care s-a lipit de mine și cu greu, abia la azil, am reușit să scap de ea. Îmi ascundeam orice calitate și îmi plângeam în gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: "Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt răsplătit cu râsete și insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul să fie dus în biroul ei. Avea un singur punct slab Moașa, pe care și-l ascundea cu grijă. Se temea să nu roșească în public. Eu i-am descoperit întîmplător secretul, răsfoind un volum de psihiatrie pe care-l găsisem la Dinu, de unde am aflat că există chiar o fobie de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mie. Se adresau și imaginilor mele din oglinzi, care stăteau ca o mulțime tăcută, ascultând. ― Ai început să cioplești prima piatră funerară? mă întrebă el. ― Desigur, domnule, l-am asigurat imediat. Cimitirul acesta vă va purta numele peste veacuri. Bătrânul roși și protestă vag. ― Va fi opera dumitale, nu a mea. ― Nu, nici vorbă, am sărit imediat. Eu voi fi un simplu executant. I-am spus că un proiect atât de măreț ar fi avut nevoie de dalta unui Michelangelo. Păcat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-mi placă. Devenisem în azil "cineva", am înțeles asta din o mie de amănunte. Mi s-a rezervat o masă la cantină, iar portarul mă saluta cu și mai mult respect. Când m-a prins singur, mi-a mărturisit, roșindu-se, că ar fi vrut să-i vorbesc Bătrânului despre el. Nu cerea să fie avansat, i-ar fi făcut însă plăcere să știe că Bătrânul îl cunoștea cât de cât. Leon m-a căutat să-mi arate că păstra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ATÂT ÎN ORAȘUL NOSTRU CÂT ȘI AIUREA, CARE AU TOTDEAUNA CURAJUL BUNELOR LOR SENTIMENTE. PUȚINUL PE CARE-L DEZVĂLUIA DESPRE SINE DOVEDEA ÎNTR-ADEVĂR SENSIBILITATE ȘI ÎNCLINAȚII PE CARE OAMENII NU ÎNDRĂZNESC SĂ LE RECUNOASCĂ ÎN ZILELE NOASTRE. EL NU ROȘEA CÂND MĂRTURISEA CĂ ÎȘI IUBEA NEPOȚII ȘI SORA, SINGURA RUDĂ PE CARE O MAI AVEA ȘI PE CARE SE DUCEA S-O VIZITEZE LA FIECARE DOI ANI ÎN FRANȚA. EL RECUNOȘTEA CĂ AMINTIREA PĂRINȚILOR SĂI, MORȚI PE VREMEA CÂND ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să acționez. Adevărata supapă de rezistență pentru mine au fost dragostea, cinstea și corectitudinea cu care mi-am făcut datoria de om și de cetățean, încât astăzi, la frumoasa vârstă pe care am atins-o, să mă știu că nu roșesc în fața nimănui și mai ales că mi am păstrat verticalitatea coloanei vertebrale... Puterea de a trece cu bine printre obstacole ce mi au stat în calea vieții mi-am obținut-o din dragostea ce m-a însoțit întotdeauna în exercitarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
După care o făcea lată, scoțând totul la lumină. Făcuse asta și în acel moment din trecut. O costase atât de scump, încât ai fi presupus că învățase să se controleze. Dar nu. Iat-o acum chinuindu-se să nu roșească. — Uri Guttman s-a dovedit o sursă inestimabilă. —Arheologie, zici? Bruce Miller își punea șervețelul în jurul gâtului. — Asta transformă și noaptea trecută într-o coincidență sau cum? —Noaptea trecută? —Atacul împotriva Bet Alpha. —Vă referiți la kibbutz? — Da, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i drumul și fă-o. Numai nu mă face să aștept, în timp ce-ți fluturi dotările prin fața lui. Jenny se înroși. Puștiul se uită într-o parte și apoi îi zâmbi. — Are-o gură cât o șură, spuse Jenny, roșind în continuare. — Înjură vreodată? — Nu l-am auzit făcând asta. — Pentru că știu pe cineva căruia s-ar putea să-i placă, atâta timp cât nu înjură, zise Stan. — Cine? — Mătușa mea din California. Stă în Mission Viejo. Asta e în Orange County
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
alte femei care fac lucrurile Înainte de vremea lor, Zeliha era tulburată de faptul că, până la urmă, era mult mai tânără decât i-ar fi plăcut să fie. — Am nouăsprezece ani, recunoscu ea. În clipa În care a rostit cuvintele a roșit de parcă ar fi stat dezbrăcată În fața tuturor oamenilor ălora. — Desigur, am avea nevoie de consimțământul soțului dumneavoastră, continuă recepționera pe un ton de data asta lipsit de veselie și, fără să mai piardă timpul, trecu la altă Întrebare al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu toată lumea are destulă minte ca să le aprecieze... Smuls din meditație, tânărul tresări și se Întoarse spre femeia roșie la față și plinuță care răsărise lângă el și, ținând Încă În fiecare mână câte o conservă cu boabe de năut, roși. Fiindcă fusese luat prin surprindere, nu-și putea recăpăta ușor siguranța sa masculină. — Îmi pare rău... spuse, Înclinând capul spre dreapta. Rose interpretă ticul nervos ca pe un semn de timiditate. Îi zâmbi tânărului ca să-i arate că Îl ierta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
evidența chinuitoare că nici o femeie atât de perfectă nu avea să-l dorească vreodată. Mustafa nu avea să uite niciodată expresia răutăcioasă de pe chipul lui Zeliha când Îl făcuse un „falus prețios“. Stânjeneala acelui moment Îl făcea și acum să roșească. Știa că Zeliha putea citi dincolo de masculinitatea lui forțată adevărata poveste a educației sale. Ea Înțelegea că el fusese răsfățat și hrănit cu lingura de o mamă asuprită, intimidată și bătută de un tată asupritor. — În cele din urmă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apere de deochi. Ia te uită! Grâu... grâu... a bâlbâit Asya cuvântul pe tonuri diferite. Petite-Ma Încearcă să mă protejeze de rău. A desfăcut palma și i-a dat un bob de grâu. Însă imediat ce a făcut asta a roșit, de parcă dăduse În vileag un secret amoros. Roșie Încă În obraji, cu amărăciunea ei interioară netemperată de obrăznicie, Asya a deschis ușa. Pășind afară cât de repede era În stare, a ezitat o clipă Înainte să se Întoarcă. Arăta de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încercare evidentă de a se cunoaște mai bine, fiindcă muzica se Întâmpla să fie principala conexiune a Asyei cu Întreaga lume. — Muzică clasică, etno, muzică armenească și jazz, a răspuns Armanoush. Dar tu? Ceva un pic mai diferit. Asya a roșit, deși nici ea nu știa de ce. — Într-o vreme ascultam tot felul de chestii dure, știi, muzică alternativă, punk, postpunk, metal industrial, death metal, darkwave, psihedelic, un pic de third wave ska și ceva gotic, chestii de genul ăsta. Obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gesturilor băiatului. Asya a Întors și ea capul, a urmărit jocul și, Înainte să-și dea seama, i-a ieșit din gură răspunsul: — Portocală! Adolescenții au izbucnit În râs, uitându-se cu toții la tânăra de la masa de alături. Asya a roșit, Armanoush a zâmbit. Au achitat rapid nota și au ieșit din nou afară, În stradă. — Ce titlu de film conține cuvântul „portocală“? a Întrebat Armanoush când au ajuns pe aleea de lângă țărmul mării. — Portocala Mecanică... presupun. — A, da! a Încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]