9,222 matches
-
fi cunoscut, văzut, contemplat, întrucât se ascunde după aripile serafimilor (a se vedea Omilii la Isaia 1,2 și De principiis IV, 3,14). - Isaia 3,10. Biblia românească (după TM): „Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui”. LXX: „Să-l legăm pe cel drept, fiindcă nu ne lasă în pace!” Dintr-odată, prin a doua formulare, se deschide un întreg orizont teologic. Recunoaștem tema dreptului persecutat, pe care o tradiție iudaică îl asimilase cu Robul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
drum și pe care le mâncaseră păsările cerului, celelalte care căzuseră în pământ arid și, după ce încolțiseră, le dogorâse soarele și se uscaseră, pe urmă celelalte, înăbușite de spini... și pe urmă cele care căzuseră în pământ bun și aduseseră rod, "care o sută, care șaizeci, care treizeci..." Spunea el : Cine are urechi, să asculte". * Trezește-te, trezește-te, scoală-te odată, ori vrei să-ți rup urechile ?! ...Urechile ?! Urechile mele, da' de ce ? Ce, nu ascult ?! Las' că vezi tu ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la mine, eu ce să mai zic ! Am trecut la loc și gata. Când colo, ce să vezi ! Tocmai despre visul meu vorbea. Pe mine m-a întrebat ce înseamnă sămânța care a căzut în pământ bun și a adus rod. Care e rodul ? Dacă aș fi citit, aș fi știut... așa, n-am știut să-i spun decât despre liniște. Despre cum e liniștea pe care o dă Iisus, atunci când și vântul, și valurile tac, când se ridică soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce să mai zic ! Am trecut la loc și gata. Când colo, ce să vezi ! Tocmai despre visul meu vorbea. Pe mine m-a întrebat ce înseamnă sămânța care a căzut în pământ bun și a adus rod. Care e rodul ? Dacă aș fi citit, aș fi știut... așa, n-am știut să-i spun decât despre liniște. Despre cum e liniștea pe care o dă Iisus, atunci când și vântul, și valurile tac, când se ridică soarele și lumea vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sau vor să înțeleagă dar nu pot, numai că liniștea aceea rămâne pentru toți și se face dulce și blândă, și plină de lumină și că tot ce avem de făcut e să împărtășim liniștea aceea cu toți... acela e rodul nostru. Fiindcă atunci e bucurie și lumină și simțim iubirea Lui și noi înșine ne iubim, fiecare pe fiecare și pe toți ceilalți... și atunci vedem marea și cerul și soarele așa cum a văzut-o Iisus atunci, dimineața, când stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Recurs la memorie Toate cărțile publicate de Vasile Ilucă până În prezent (28 de volume) ilustrează cu fidelitate și convingător că ele sunt rodul aceluiași devota și iscusit condei. Cu alte cuvinte, conțin particularități proprii ale autorului, Împlinind În chip armonios un fel de familie, În care copiii seamănă Între ei și toți la un loc seamănă cu părintele lor. „Pecetea”, prin urmare, oferă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să spun decât că prezicerea ei a fost ca o rugă fierbinte către Cel de Sus, rugă care a fost răsplătită pe deplin - a vorbit Nicu, privind galeș spre Gruia... care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o cu profesorul”... Important este să Încerci răspunsuri concise. Le vei dezvolta doar la cerere. Ei? Ce spui? ― Că mă voi strădui să urmez sfatul dumneavoastră. Au mai discutat Încă o bună bucată de vreme. Strădania profesorului părea că dă roade. Gruia devenea din ce În ce mai Încrezător În forțele sale. ― Și acum, să urmăm zicerea care spune: călătorului Îi șade bine cu drumul... Seara de toamnă târzie, cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
urmelor ei și a mamei ei, amanta tatălui meu ? Nu înseamnă oare acest interes o trădare a memoriei propriei mele mame ? Oare lumea "de dincolo" la care ținea să mă inițieze presupusa mea soră există cu adevărat sau este doar rodul unei imaginații pe care nu sunt în măsură să o stăpânesc ca să pot face diferența între real și ireal ?" "Sau poate această motivație este doar o mască ? Poate în spatele ei se ascunde o dorință de schimbare, de eliberare... Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Știam despre existența lui înainte de a-l fi văzut, mi-a vorbit despre el bătrânul fotograf. El, acest aparat, este, în bună parte, la originea deciziei mele de a pleca în căutarea a ceva impalpabil care părea să fie doar rodul imaginației mele, sau mai curând al halucinațiilor date de anestezice. Și iată, pas cu pas, avansez pe un drum în care urmele lăsate de oameni, de obiecte, de locuri și întâmplări sunt atât de vizibile și de credibile încât halucinațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
va urma. Dar, bunul Dumnezeu m-a mai ocrotit încă de una din cele mai mari și cumplite pedepse nemeritate ce s-ar fi putut abate asupra mea. Numai El a putut hotărî ca măruntaiele mele să nu rodească alt rod decât cel unic al iubirii mele cu Simion, a decis ca trupul meu să rămână pur în toată terfelirea în care l-a târât viața. La sfârșitul dezmățului lor, șeful a plecat și unul din cei trei ne-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de oaie, câte o bucată de brânză sărată, câțiva cartofi... Oamenii din părțile locului sunt săraci, iar eu bineînțeles că nu ceream nici o plată pentru "remediile", îngrijirile sau sfaturile pe care le dădeam, dar ei erau încredințați că, pentru ca să dea roade, încercarea de tămăduire trebuie răsplătită. Din păcate nu erau numai reușite, oamenii continuau să sufere și să moară, căci moartea și suferința nu contenesc să bântuie, orice ar face omul ca să le îndepărteze. Am mai avut de înfruntat și ostilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cap bine organizat, așa cum era cazul lui Gerhard. Prima operație la care l-am asistat era de fapt chiuretarea făcută unei deținute condamnată la treizeci de ani de detenție și care refuza cu îndârjire să aducă pe lume un copil rod al iubirii ei din-nainte de a fi arestată, pe care să îl lase în voia soartei sau, și mai rău, a îndoctrinării comuniste. Marina Pavlovna era o femeie spre patruzeci de ani, firavă dar dârză și mândră. Cu studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
exact invers de cum se întâmplase cu Simion a cărui soție am devenit pe viață fără să fi avut nevoie de documente. Intuiției mele de femeie nu i-a trebuit mult până să înțeleagă că atitudinea lui Gerhard era nu numai rod al grijii pentru Minodora, ci și al sentimentelor pentru mine, ascunse întotdeauna cu o pudoare și discreție ieșite din comun. Am înțeles și l-am ajutat cât am putut să își recâștige încrederea în el. Îl stimam și îl apreciam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
e rădăcina greșelii... Ne-am trezit cam târziu. Dar dacă mă gândesc bine, eu nu m-am trezit niciodată. Nu am vrut să mă trezesc. Poate doar acum... Școala mergea excelent, comportarea ei era cum nu se poate mai corectă. Rodul efortului nostru se vedea în ea și inima îmi creștea de bucurie. Orgoliul nostru de meteci era satisfăcut. Era frumoasă, inteligentă, prima din clasă de la primară până la bacalaureat, ascultătoare, cuviincioasă... Iar comunicarea cu noi, părinții, era și ea perfectă: ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o capcană, ca și școala de ofițeri. Poate ar fi urmat și școala, dacă ea ar fi acceptat de bună voie. Dar ea nu a putut accepta. Îi spusesem doar că aducerea pe lume a unui copil trebuie să fie rodul iubirii. În sinea ei, cred că îmi reproșa, crezând că o mințisem spunându-i asta. Copilul ei venise pe lume fără ca ea să fi avut parte de iubire. Minodora fuma, fuma mult, țigări proaste, rusești. Lăsa să îi scape câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate amintirile trecutului. De aici încolo, gândurile noastre le vom îndrepta numai către viitor, cinstite voievoade! Numaidecât, Luminăția Voastră! Și oștirea invincibilă își continua marșul triumfal către Iași, cu toată partea de Sus a Țării Moldovei la picioare și cu roadele toamnei la îndemână, fără să întâmpine măcar și vreo mică rezistență, spre marea veselie a nesățioșilor năvălitori. * * * Da' ce târg se ivește la orizont, vornice Moțoace? Că doar n-o fi Iașul către care țintim... Nu, slăvite Rex! Este Târgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
reținut doar cuvintele Conu Mazilu' și veselia spontană a oamenilor, doi bărbați și două femei, care mulțumeau cerului că au isprăvit țărnuitul ogorului de porumb înainte de apusul soarelui, garanție sigură că plantele vor primi ploaie la vreme și vor da rod bogat. Da! Mazil! le-a răspuns Zimbru aspru. Dar voi nici nu visați că străbunicul meu a fost în slujba lui Vodă și era purtător de steag, și nu plătea dări, și avea pământuri multe, și cai iuți moldovenești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
el s-a potrivit cu tovarășa lui de viață în gândire și intenții, încât au reușit chiar de la început să se audă din priviri și să se vadă din auzite. Doamna, la rândul ei, a vorbit mai mult despre iubire ca rod al căsniciei, ca o comunicare a două suflete cu aspirații către un ideal înalt ce ne dă forța de a ne depăși. Întreținerea vie a acestui sentiment nu este tocmai simplă și a sugerat că nimic nu aprinde focul iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de data asta să nu se mai abată cu nici un pas de la planul pe care și l-a făcut în legătură cu Mariuța. Că destul s-a fript când, acum doi ani, a părăsit-o pe Ioana care, negreșit, purta în pântece rodul iubirii lor. Mai mult, un glas nedeslușit din interior parcă îi șoptea că dacă în locul Ioanei și al Mariuței erau alte zece fete, reacția mamei sale ar fi fost aceeași. Că pentru feciorul ei nu se găsea o fată potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pârliți: ară cu o vacă înjugată la hulube lotul de cincizeci de ari și privesc, ca și noi, cu jind la solele vecinilor de la Bahna... Drumuri diferite, bădie! Bravo lor și bravo lui!.. Să vezi tu ce livadă au pe rod, ce grădină de zarzavat și puncte de desfacere prin tot județul și prin țară, animale de rasă. Cică vor să dezvolte și o fermă de gâște pe apa Siretelui... Și-au asfaltat singuri toate ulițele satului. Noi nu mai putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
m-a prins, într-un rând, de guler, și m-a întors cu josu-n sus, urlând ceva în genul "Împielițatule, dă-mi bilețelul de amor, că te fac arșice, dacă nu...", deși m-a scuturat ca pe un pom cu roade coapte, văzând că nu-mi cade nimic de prin buzunare sau de prin sân, mi-a dat două scatoalce și mi-a recomandat să nu-i mai calc pragul doamnei Valy, lăsându-mă, doar pentru puțin timp, fără sursă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în camera mea. Îmi povesti cu lux de detalii cum îi fu în călătorie și ce locuri noi văzuse. În viața mea nu se petrecuse nimic extrem de important. Îmi făcusem câteva cunoștințe noi și cam atât. Lecțiile de pian dădeau roade uimitoare, eu aveam potențial. Și baletul scotea și mai mult din mine, în curând urma să fiu desăvârșită. Urma chiar să joc în " Lacul lebedelor". Îi ținui companie lui Angi la masă, deși eu servisem ceva înainte. Vrei să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i așa. Pentru masele largi de oameni, nimeni nu este important, cel mult interesant, și nici măcar tot timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest tip de glorie am eu nevoie, ci ceea ce îmi doresc eu este ca, pentru roadele muncii mele dobândite prin atâta trudă, tuturor celorlalți să li se nască acel minunat licăr de admirație și de prețuire-n gând și-n inimă, care nu se scandează niciodată, dar care, din respect și din stimă, te face, fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în altă parte; iar toate acestea fiind, fără nicio îndoială, doar roade nefericite ale muncii sale îndobitocitoare-n lege... De asemenea, desigur, a nu se crede cumva că Adriana avea de-a face, în tot timpul programului său de lucru, numai cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]