3,927 matches
-
și tradiții pentru alcătuirea discursului. Astfel, în comunitatea de limbă franceză nu se realizează o formulă corespunzătoare pentru Bună dimineața din română sau pentru Guten Morgen din germană ori Good morning din engleză. De altfel, în afară de română, în celelalte limbi romanice o asemenea formulă nu există și nici nu a existat vreodată. Dar chiar și atunci cînd există asemenea formule (de salut), ele se realizează într-o anumită formă tradițională, căci în românește se spune Bună ziua, dar nu *Bună noaptea, ci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Noam C h o m s k y subliniază în acest sens dimensiunea socio-politică a conceptului comun de "limbă", încît chineza este considerată, de exemplu, o limbă, deși diferitele dialecte chineze sînt tot atît de diferite între ele precum limbile romanice. Se vorbește apoi despre olandeză și germană ca fiind două limbi deosebite, deși unele dialecte germane sînt foarte apropiate de olandeză și mai îndepărtate de alte dialecte germane sau de germana literară 268. Asemenea situații nu presupun totuși lipsa totală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
uneori o relație radicală între cuvintele-termeni și cuvintele limbii istorice, încît, de exemplu, relația dintre verbul latin esse "a fi" și derivatul lui essentia nu se poate regăsi în nici una dintre limbile care au împrumutat termenul essentia, nici măcar în limbile romanice (cu excepția limbii italiene). Pe de altă parte, posibilitatea împrumutului acordă o anumită independență terminologiei în raport cu creația indigenă, încît o cultură poate dispune de o terminologie filozofică bogată, prin care poate recepta filozofia universală, fără să aibă și opere filozofice de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în al doilea rînd, faptului că, datorită poziției anterioare a determinantului în raport cu determinatul, în aceste limbi se pot realiza numeroase cuvinte compuse 377. Limba română este însă de alt tip decît greaca și germana, încît, la fel ca toate limbile romanice, trebuie să recurgă în mare măsură la împrumuturi pentru a-și înmulți mijloacele în vederea redării ideilor noi. Apoi, și acesta este aspectul esențial, în interiorul culturii reprezentate de limba română, nu s-au creat sisteme, concepții sau doctrine filozofice notabile, încît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numai unde exista o necesitate nesatisfăcută de limba proprie. Evoluția ulterioară a limbajului filozofic românesc a urmat calea îmbogățirii prin împrumuturi neologice, cîști-gînd enorm în precizie, prin evitarea echivocurilor create prin cuvintele neaoșe, dar devenind "o provincie a altor limbi romanice" și pierzînd plasticitatea, savoarea și adîncimea. Nostalgia lui Blaga pentru un limbaj filozofic bazat pe vechile cuvinte românești este constantă, deși își dă seama că româna are alt specific decît greaca, sanscrita, germana sau rusa, încît nu poate genera, ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
G., Opere, Editura Minerva, București, vol. I, 1974, vol. VII, 1979, vol. IX, 1980 Iliescu, Adrian-Paul, Filosofia limbajului și limbajul filosofiei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Ionescu, Emil, Manual de lingvistică generală, Editura ALL, București, 1997 Iordan, Iorgu, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, Editura Academiei, București, 1962 Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986 Ivănescu, G., Formarea cuvintelor în limba română, în "Limba română", XIV (1965), nr. 1, p. 31-37 Ivănescu, G., Gramatica
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
logică", IV (1972), p. 129-176 Vasiliu, Emanuel, Introducere în teoria textului, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990 Vergez, André; Huisman, Denis, Curs de filozofie, Humanitas, București, 1995 Vianu, Tudor, Filosofie și poezie, Casa Școalelor, București, 1943 Vossler, Karl, Din lumea romanică, Editura Univers, București, 1986 Vossler, Karl, Frankreiches Kultur im Spiegel seiner Sprachentwiklung, Winter, Heidelberg, 1913 Vossler, Karl, Geist und Kultur in der Sprache, Winter, Heidelberg, 1925 Vulcănescu, Mircea, Dimensiunea românescă a existenței, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991 Wald, Henri
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Coșeriu (Prelegeri și conferințe, p. 148). 113 Concepția despre limbă a lui Croce a fost discutată, în lingvistica românească, mai întîi de Alexandru Philippide (Originea românilor, Iași, vol. I, 1926, p. 353-356) și apoi de elevul său, Iorgu Iordan (Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, Editura Academiei, București, 1962, p. 117-123). 114 Vezi traducerea românească: Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistică generală, Editura Univers, București, 1970. 115 Pornind de la această atitudine, culegerea Benedetto Croce, La philosophie comme l
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
De concepția lui Vossler s-a ocupat, la noi, mai întîi Alexandru Philippide (vezi Opere alese, Editura Academiei, București, 1984, p. 352 ș.u., unde se reproduce o notă extinsă din Originea românilor, vol. II) și, apoi, Iorgu Iordan (Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, Editura Academiei, București, 1962, p. 89-103). 117 În germană, Sprache corespunde atît lui limbaj, cît și lui limbă. 118 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, l965, p. 108. 119 Ibidem, p. 197-198. 120 Ibidem
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
169. 210 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 106. 211 Ibidem, p. 166. 212 Ibidem, p. 108. 213 J. Vendryes, Le langage. Introduction linguistique à l'histoire, Paris, 1921, p. 50 ș. u. 214 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 45-46. 215 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 121. 216 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 313. 217 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 174-175. 218 Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
213 J. Vendryes, Le langage. Introduction linguistique à l'histoire, Paris, 1921, p. 50 ș. u. 214 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 45-46. 215 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 121. 216 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 313. 217 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 174-175. 218 Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală. p. 296. 219 Sistem, normă și vorbire, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe linie feminină. b. Miezul confuziei Având în vedere cele expuse, putem spune, fără echivoc, că e un lucru greșit să credem că identitatea noastră, din care ne tragem și numele, rezultă în special din faptul că vorbim o limbă romanică. Suntem induși în eroare de propria confuzie pe care o facem între etnogeneză și glotogeneză. Ne raportăm la procese cu o interrelaționare foarte dinamică în timp, care se pot cupla, așa cum o fac adesea, dar și decupla. Putem întâlni popoare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
slavi, cu ocazia invaziei lor în Balcani, de la populația autohtonă. Nu trebuie omis că, în momentul apariției slavonei liturgice, care s-a impus oficial în toate ținuturile slave, a fost vehiculat, însă, și un vocabular neslav pre existent (grecesc și romanic). În consecință, este posibil ca, în acele vremuri, să se fi strecurat și numeroase cuvinte traco ilire. Avem tendința de a fi induși în eroare de faptul că slavii au beneficiat de o limbă scrisă 111 și, de aceea, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a petrecut într-o simbioză cu factorul slav. Așadar, furtuna slavă nu a avut puterea să stingă făclia romanității la sud de Dunăre. Miracolul s-a produs în condițiile în care slavii au întemeiat state puternice, uneori și cu aport romanic, exercitându-și influența inclusiv asupra teritoriilor noastre. Extinderea țaratului bulgar și a imperiului dualist (vlaho bulgar) în spațiul românesc a lăsat urme palpabile. Le regăsim în prevalența toponimelor și antroponimelor de origine medio bulgară pe care le putem citi în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
românesc și bulgar își trag seva, de la cel coregrafic, la cel muzical și narativ 121. Este surprinzător să întâlnești coincidențe între regiuni aparent îndepărtate, precum Macedonia și Ardeal sau Tracia și Moldova. Foarte probabil, osmoza dintre populațiile slave și cele romanice nu s-a finalizat, la sud de fluviu, prin apariția unui nou popor tocmai datorită puterii conferite slavonei ca limbă liturgică și de cancelarie în imperiul vlaho bulgar. Apărută în sudul Bulgariei, slavona a reușit să se impună în ariile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu s-a finalizat, la sud de fluviu, prin apariția unui nou popor tocmai datorită puterii conferite slavonei ca limbă liturgică și de cancelarie în imperiul vlaho bulgar. Apărută în sudul Bulgariei, slavona a reușit să se impună în ariile romanice datorită sprijinului de care beneficia din partea autorităților politice și religioase. Procesul s-a soldat cu slavizarea treptată a comunităților noastre sud dunărene. Doar nucleele marginale, transhumante, aflate în contact cu elena, au rezistat, pentru că nu a existat o simbioză cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de ctitorii, scrierea unor pravile, tipărirea de cărți, fondarea de școli etc.). Acumulările culturale sub acești domnitori au făcut posibile exploziile din timpul lui Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir. Caracterul latin s-a accentuat prin aportul masiv de neologisme latino romanice, în special franceze, care au înlocuit termenii de origine slavă. Un alt rol important l-a jucat renunțarea la alfabetul chirilic și introducerea grafiei latine pe vremea lui Al. I Cuza. A fost vorba de o reformă necesară având în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
schimb, câmpiile se pare că au fost lăsate de izbeliște în fața nomazilor, aflați în căutarea de suhății pentru turmele lor. În aceste zone, s-au instalat triburi turcofone, pecenegi, cumani, bulgari, care au fost asimilate pașnic de populațiile slave și romanice. Delimitarea ariilor de influență romană, respectiv greacă, a fost foarte importantă în evoluția proceselor etno lingvistice din Balcani. Slavizarea a fost mai facilă în arealul elenofon, cu populații trăind în spații deschise, ușor de cucerit (văi, depresiuni). În schimb, comunitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fie să asimileze din populația slavă, fie să o împingă spre nord. În acest ultim caz, între Munții Balcani și Dunăre, slavii au întemeiat noi state, prin persecutarea autohtonilor, așa cum a fost situația cnezatelor sârbești, ori au fuzionat cu elementul romanic, așa cum s-a petrecut în cazul imperiului vlaho bulgar. Deși s-au aflat în conflict cu Bizanțul, noile formațiuni slave au funcționat ca un adevărat cordon sanitar în favoarea Imperiului Roman de Răsărit. Au filtrat din amenințările asupra Constantinopolului, dirijate din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
posibil ca mulți dintre latinofoni să accepte cultura greacă fără opreliști. Numai păcurarii rămași izolați, păstorindu-și oile prin munți, și-au păstrat graiul. Așa s-a întâmplat ca mulți dintre grecii din Macedonia, Tesalia și Epir să aibă origini romanice, regăsite și astăzi în frecvența unor antroponime 128. Și în Albania s-a înregistrat un fenomen similar încât, în perioada interbelică, erau destui care reclamau originea aromână 129. Explicația pentru care începând de la Sofia spre est s-a întrerupt șirul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și astăzi în frecvența unor antroponime 128. Și în Albania s-a înregistrat un fenomen similar încât, în perioada interbelică, erau destui care reclamau originea aromână 129. Explicația pentru care începând de la Sofia spre est s-a întrerupt șirul comunităților romanice sud dunărene ar putea consta în faptul că, în zonă, ocupația turcească a fost mult mai puternică. Slavii, stabiliți în zonele de câmpie, au fost obligați să se retragă spre regiunile muntoase unde au șters complet urmele romanității orientale. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
complete a Imperiului bizantin. Procesul de romanizare la Dunărea de Jos, care implica o arie de influență a Bizanțului extinsă până în Taurida, a presupus o contaminare spre Moldova și Muntenia. Dovada acestei mărturii constă în subzistența din abundență a toponimiei romanice în pofida numeroaselor invazii petrecute pe pământurile noastre. Inclusiv pe principalul culoar de direcție a migrațiilor, Dobrogea și Bugeac, putem întâlni și astăzi multe toponime de origine latină (mai ales pentru sudul Basarabiei 132). Astfel, prin controlul deținut asupra Gurilor Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
noastră istorică a fost posibilă datorită coborârii altora. Este vorba de retragerea uriașului val tătaro mongol care, în revărsarea lui, acoperise inclusiv crestele Carpaților unde ne refugiasem. În aceste vremuri zbuciumate, să ne ațintim privirea spre fluxul și refluxul elementului romanic de o parte și de alta a lanțului carpatic. Am putea astfel spune că descălecatele s-ar putea să fi fost o întoarcere spre locurile de baștină a unor grupuri (care au revenit în rândul populației autohtone). Acest fenomen a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tricolor, unirea Transilvaniei cu România și-a aflat desăvârșirea în solemna îmbrățișare frățească dintre Iuliu Hossu și Miron Cristea. Am putea spune că afirmarea noastră ca identitate națională și religioasă a fost marcată de un paradox. Supraviețuirea lingvistică a factorului romanic oriental a fost strâns legată la apartenența la ritul bizantin (greco ortodox și greco catolic), și nu la cel latin (romano catolic). Situația devine explicabilă nu doar prin prisma rolului jucat de Bizanț în creștinarea noastră, ci și a reflexului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rubricii Denumirea școlii în care studentul a urmat ultimul trimestru, Eminescu a scris: Școală particulară, în București 129. Fiind înscris extraordinar și deci fără obligația de a da examene, el a audiat cursuri de filozofie, de drept, de medicină, limbi romanice, istorie antică etc., fără a se pregăti pentru o anumită specialitate. Aici ne interesează mai ales legăturile sale cu Ipoteștiul. "Pe la sfîrșitul lunii mai" (1870) ne spune Slavici 130 Eminescu a plecat acasă în vacanță." De vara aceea trebuie legată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]