1,483 matches
-
și Cuvântul (Logosul).Tatăl, prima persoană a Treimii, este Cel care are în sine plinătatea vieții. Plinătatea ființei dumnezeiești a Tatălui se rostește viu de cătreEl ca adevăr și Cuvânt. „Tatăl este astfel Dumnezeu care rostește,iar Fiul este Cel rostit. Fiul este ideea infinită a lui Dumnezeu, plinătatea ființială, plinătatea de valoare și de ordine a lui Dumnezeu,și anume ca față deschisă, descoperită de Logos. Acest Logos, acestal doilea El în Dumnezeu, S-a făcut om în Hristos”<footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
transforma într-un fel despectator al vieții. Așadar credința cognitivă n-a jucat nici un rol învechiul Israel. Dimpotrivă „a crede în” `l presupune neapărat pe „acrede că”<footnote Enciclopedia Iudaismului, p. 158. footnote>, și evident a și face conform crezului rostit. Întrebarea biblică „ce crezi tu?” ar trebui înțeleasă mai curând: „în cine te în-crezi tu”? sau „în numele cui vii tu”? Cui i-ai acordat tu încrederea? Când tânărul David s-a apropiat de uriașul filistean ca să se bată cuel a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Recița (< sl. Rečica, sau < rom. Recița); Hauzești este un fost Hăugești (rostit Hauźeść); Jurești (< Giurești); Dăjești (popular Dăźeșć) provine din Dăgești; Gruni (Gruń în grai bănățean) a fost notat în documente, printre altele, Grwn; Hazyagh din documente „ascunde“ un Hisiaș (rostit, de fapt, fără h); Ficător a fost transcris oficial, pe rînd, Fughatar (formantul secund fiind magh. határ „hotar“), Feketheér (< magh. fekete „negru“ + -ér „vale“), Vigetar, Feketeőr (magh. őr, „paznic“); Valea Paii (< Pai, hypocoristic al lui Pavel) a fost mascată documentar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mică, nu imposibilă (după modelul Albotă etc.), dar deocamdată destul de rar reprezentată. Varianta Laita (munte și pîrîu în Munții Făgărașului) ar putea proveni dintr-un mai vechi atestat Laieta. Prezența lui e în loc de u se datorește „consoanei“ moi j (semivocala rostită mai accentuat, ca în limbile slave, este de fapt o semiconsoană moale). Alternanța o-e se întîlnește și la alte nume, îndeosebi în documente (Brașev-Brașov, Craieva-Craiova, Crușev- Crușov etc.), între timp impunîndu-se cea cu o. Leaotă a apărut prin anticiparea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
singură respirație, cu o asemenea ușurință, încât să nu pară un penibil exercițiu de memorie, ci chiar efectul inspirației imediate a împrejurărilor." (întâia Seară) Acestea reprezintă momente delicate pentru interpret. Este necesar într-adevăr ca aceste pasaje sentențioase să fie rostite "cu reculegere și cu o oarecare răceală". Însă reflecția morală pe care o formulează personajul îi este dictată de circumstanțele care s-au produs, de aceea trebuie rostită totodată "cu foc și cu o anume inspirație". Iată deci că actorul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru interpret. Este necesar într-adevăr ca aceste pasaje sentențioase să fie rostite "cu reculegere și cu o oarecare răceală". Însă reflecția morală pe care o formulează personajul îi este dictată de circumstanțele care s-au produs, de aceea trebuie rostită totodată "cu foc și cu o anume inspirație". Iată deci că actorul trebuie să joace conform a două dispoziții sufletești diferite, făcând să vorbească în sinea lui pasiunea și rațiunea totodată, lăsând-o pe una sau pe cealaltă să predomine
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de pictură, un mâzgălitor, un orb ce încearcă să-și petreacă cumva timpul, în secolul XX însă, orice orb poate să picteze! și glasul lui tremurând tot mai nervos, Trăiască arta modernă! ultimele cuvinte au fost mai degrabă strigate decât rostite, într-o furie neputincioasă pe care eu nu pot să i-o înduplec, Sfântă orbire! lovindu-se zdravăn de colțul mesei, o înjurătură printre dinți, pipăind cu mâna, îmi întoarce spatele, traversează curtea cu aceeași siguranță a orgoliului, numărând probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de a mă lipsi de bunătatea lui Dumnezeu, de răul provocat de prea multă iubire și părintele Ioan m-a ascultat cu atenție și după o tăcere în care eu am fiert amarnic în zeama suculentă a cuvintelor mele abia rostite, părintele Ioan a vorbit, Da, a tăcut pentru câteva clipe părintele înainte de a vorbi, era felul lui de a tăcea înainte de a se apropia de tine cu cuvântul, mâinile împreunate așezate în poala sutanei, chipul său uscățiv împodobit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
distinge. Logan puse fotografia pe podea, așezînd-o astfel Încât ochii morți ai lui Geordie să-l privească pe bărbatul de pe pat. — De ce-ai Încercat să te sinucizi, Cameron? Am crezut că tu ești el. Cuvintele fuseseră mai mult murmurate decât rostite, dar măcar de data aceasta fuseseră audibile. — Care el? Anderson se cutremură. — El. Bătrânul. — Descrie-l. — Bătrân. Cărunt. Făcu gesturi ca de zgâriat, ca de gheară, la el la gât. Tatuaje. Un ochi cu totul alb. Ca un ou fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un curier plecând de la Mogontiacum în mare grabă și într-un fel ciudat. L-am urmărit de la distanță: a căzut de pe cal într-un loc pustiu, în trecătoarea Alpilor. Spionul zâmbi cu cruzime. Împăratul îl ascultă și, cu fiecare cuvânt rostit, neliniștea lui creștea. Omul care scrisese mesajul și îl încredințase acelui curier neatent avea o poziție solidă în cadrul legiunilor, comanda mii de oameni. Spionul rezumă conținutul foii, apoi o puse pe masă ca pe un obiect de preț. Împăratul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nutrimentul material ce-mi stârnește greață; mă Întorc, vreau să mă ascund din nou În matricea somnului, aș vrea să-mi recapăt acea stare de imponderabilitate avută odată cu prima chemare către cuvânt; am pierdut noaptea, teritoriu pur al pre-ființării; cuvântul rostit alertează materia, o clarifică, șterge umbra dintre lucruri, le curăță de zgura, de limfa nașterii continue; În acea zonă a incorporabilului, mă situez când scriu; fiecare cuvânt scris asistă, chiar În actul scriiturii, la propria-i geneză; el ia formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de altceva. (marți) Citesc dialogul Parmenide; nu Înțeleg, mă supăr, o iau de la cap, nu mai ies din casă, procedez metodic; Îl fragmentez pe secvențe, le copiez, le rostesc cu voce tare, e clar, e foarte clar, filosofia greacă era rostită; mă Întreb câți dintre cei care trăiesc În acest moment pe planetă Înțeleg cu adevărat Parmenide. (azi) Ne vine un profesor nou de la Institutul de Teatru la cursul de literatura universală; acesta are gesturi retorice de actor de duzină; Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau ca să nu fim uitați. A nu uita, a-ți reaminti tot ce a fost, cum s-au Întâmplat faptele; a reaminti corpul cuvântului, a acelui cuvânt În care trăiai (În care te exprimai) atunci; doar acesta rămâne viu, trăiește rostit sau scris În țesătura textului tău, de unde va fi actualizat prin lectură. Atunci, celălalt, corpul adevărat (și viu) al persoanei care ai fost, care erai, care ești, a trecut, s-a topit, nu mai este, nu mai poate fi refăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceva material din ea, poate partea cea mai intimă a ființei sale mi s-a transmis: pot s-o ating cu mâna, cu răsuflarea; acea ființă care numai către mine se deschide sinceră, scrisul fiind mult mai mult decât vorbele rostite, care durează numai cât vibrează aerul ce le absoarbe fulgerător; aceasta fiind chiar dovada, rimanența materială a Întâlnirii noastre concrete; el e acel martor fără de care existența nu este posibilă, noi jalonăm acești martori (Îndosariind scrisorile) de-a lungul diverselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în contrast flagrant cu personalitatea ei meticuloasă, dar nu se putea controla. Putea să aranjeze cu meticulozitate un apartament, să programeze o zi sau să elaboreze un plan de lucru, dar părea să nu priceapă că nu toate gândurile trebuie rostite. Prietenelor ei și lui Russell li se părea fermecător, dar uneori era de-a dreptul jignitor. Ca, de pildă, într-o ședință cu șeful. Ceva în privirea lui Jesse — interesată și totuși distantă — o făcu să uite că era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îl port când împlineam treisprezece ani, doar că nu am mai apucat. Până să împlinesc eu treisprezece ani, am plecat din Osnabrück la Amsterdam. Până să împlinesc eu treisprezece ani, nimeni nu își mai permitea să fie evreu. Un amin rostit în cor se ridică spre tavan ca un stol de păsări alungate dintr-o mlaștină. Ar fi fost ținte ușoare. Mi-am dat jos șalul de rugăciune și tichia, le-am pus pe una din băncile de lemn și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de limpede și fără ezitări. Numai într-o secundă îi cercetau cu de-amănuntul chipul și vestmintele: Cilindrul din piei de șoareci, periat parcă în răspăr, îi odihnea pe cap, înclinat de o gravă adâncitură unghiulară. Urechile, una galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
paginile cu reverență, până găsește povestirea intitulată Fiara din junglă. Citește prima frază. „Ceea ce a dat naștere vorbirii care l-a speriat În decursul Întâlnirii lor abia dacă mai contează, dat fiind că au fost probabil cuvinte rostite fără intenție - rostite În timp ce zăboveau și se adunau Încet, după reînnoirea cunoștinței lor.“ Minnie clipește și mai citește o dată fraza. Tot nu o Înțelege. Cunoaște Înțelesul fiecărui cuvânt În parte, dar nu pricepe felul În care sunt legate. Să fie Într-adevăr Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intuia ceva rău, când bunica s-a întors către mine cu chipul ei încadrat de bucle argintii, m-a fixat fără ochelari, amuzată și din pură curiozitate, a zâmbit larg și mi-a vorbit în germana literară cu accentele economicos rostite, în timp ce părul ei buclat tremura: „După cum aflu de la Boris, fiul meu, studiați artele frumoase în fosta capitală a Reichului. În tinerețea mea cunoșteam un pilot de balon, care era de asemenea din Berlin...“ Imediat, fuga mea tocmai planificată, chiar reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce-i drept, dar cu noroc. Negustorul de fierărie cu principii adânc înrădăcinate, ofițer în rezervă al armatei elvețiene oricând pregătite, ascundea o fire moale. Suferea vizibil din cauză că trebuia să impună ceva. Dar de îndată ce eu, ca să mai confirm o dată încuviințareal rostită cu toată seninătatea, mă văd în fața lui pe mine, singuraticul destinat prematur să fie mire, nu citesc pe fața mea nici o urmă de comportament stingher. Complet lipsit de griji, sunt gata să-mi îndeplinesc făgăduiala bătută în cuie. Deja mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pasărea violet căci de la ea vor afla mai multe decît de la aparate. Iar sîngele pe care o soră mi l-a șters cu o bucată de tifon nu era o complicație a bolii ci, chiar modul natural în care trebuie rostite cuvintele. „Să te sinucizi? Mda, ideea nu e rea“-mă critică tînărul Doctor. „Au mai avut-o și alții. Dar, de ce? Ai vreun cîștig?“ Știe și el că ăsta e un fenomen natural. Ca pițigoiul rămas singur sau ca balenele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ce-o avem în față. Viața se apără, vezi? Fără uitare ea ar pieri.” Cu greu își poate aținti privirea spre mine de parcă ar vedea și el somptuozitatea și formele care mă înconjoară. Aștept puțin să-și cîntărească bine cuvintele rostite. Se vede că nici el nu poate crede pînă la capăt în ele. Că țelul lui în viață este de a uita și de a fi uitat. Apoi îi răspund: „-Fără uitare, lumea ar apare în toată atrocitatea sa. Generoasă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu mă mai găndesc căci binele devine rău în viermuiala asta și răul, bine. Dar cum?” Doctorul tace și fumează în continuare țigara aceea care nu se mai termină. Deasupra fumului din încăpere mintea mea se-ncețoșează. Cuvintele gîndite, demonii rostiți dor în fiecare deget. Dor în fiecare fibră, în inimă; tendoanele se strîng, mușchii se zbat. Ce o să se întîmple cu mine de acum încolo? Ce rost mai am, nemernicul de mine, căci orice gest aș face, nedreptățile lăsate în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sub formă de ninsoare: parlamentul României. Motivul fulguielii: „au Învins unioniștii: FSN-ul. A fost o victorie Împotriva celor care lucrează de zor la scenariul dezbinării noastre, În care se vrea un episod și acel miting isteric de la Timișoara. (...) Cuvîntările rostite au fost ca un balsam pe rănile divizării pustiitoare și de aceea putem spune că a nins totuși, a nins cu liniște În sufletele noastre”. Efectul repetiției este pustiitor. Poetul ne Îmbălsămează În continuare, acoperindu-ne sub nămeți de aprecieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bijutier și Își pune, cu tenacitate, hotărîrea-n aplicare. „Gluck a descoperit repede, În noua sa viață, că această Încetare a vorbirii Îl eliberase În moduri subtile și cu totul neașteptate. Îi trecu prin minte că oamenii Înnebunesc numai din cauza cuvintelor rostite.” Își pierde slujba. „Tăcerea Îl făcuse imun la orice.” Aproape că Încetează să mai mănînce. Își pierde casa. În cele din urmă e dus balamuc. „Chiar În clipa aceea, Gluck realiză că tăcerea putea atrage spre sine absolut totul, reducînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]