3,443 matches
-
Sisif, rostogolindu-și stânca spre vârful muntelui. Nu mi-l pot imagina fericit, dar simt că nu mai are de ce să se plângă. El știe că acest munte este tot ce are. În afara lui nu există nimic. Stânca se va rostogoli, e adevarat, dar important e ce simte Sisif câtă vreme urcă muntele. Cât de bogat sau cât de sărac ajunge sus. Deoarece acest munte este chiar viața lui. Iar Sisif are de dovedit nu faptul că poate reține stânca în
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
îndrăgostit de „urcușuri” pe cele mai înalte culmi ale spiritului, își ia „revanșa”, cioplind din stânca dură a gândului cuvinte pregătite a stârni și invidia zeilor. În condițiile în care criza intelectuală adâncește tot mai mult prăpastia unde se vor „rostogoli” toate trăirile minunate exprimate prin Cuvânt - este imperios necesar - ca cineva să strângă în „mănunchi” aceste spirite înalte, rafinate, sensibile și, astfel s-ar putea salva de la „moarte” atâta „concentrare de simțire”.... Valentina Becart Referință Bibliografică: Noi apariții editoriale. O
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich... Sunetele din stânga par mai grave. Se rostogolesc până la mine și disting un „Dobroe utro”. Zâmbesc. Pierdută într-o lacrimă a Oceanului Indian mă aflu tot la mijloc, împărțind politicos zâmbete în dreapta și în stânga. Nisipul fierbinte îmi arde tălpile. De undeva din față muzica pare lină, suavă și parcă
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich...Sunetele din stânga par mai grave. Se rostogolesc până la mine și disting un „Dobroe utro”. Zâmbesc. Pierdută într-o lacrimă a Oceanului Indian mă aflu tot la mijloc, împărțind politicos zâmbete în dreapta și în stânga.Nisipul fierbinte îmi arde tălpile. De undeva din față muzica pare lină, suavă și parcă
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
șansă cocoșului, să-l ajute cumva. Dar cum? Preferă să se sacrifice el. Și tot gândindu-se, îi încolți o idee. Se retrase în fundul grădinii și se apucă să învețe să cânte cocoșește, până reuși. La fiecare miez de noapte, rostogolea un „cucurigu” de trezea cocoșul din somn, care mai cânta și el de câteva ori, apoi îi mulțumea. Când cocoșul nu putea scoate niciun sunet din cauza răgușelii, atunci cânta în locul lui curcanul. În zorii ajunului de Paște, când ușa poieții
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Între pământ și infinit Sunt ochii Tăi -câmpii cu maci Pe care-alerg atunci când taci, Cu pasul greu în asfințit. Cărările mi-au ruginit. Un peregrin pribeag am fost, Dar știu că toate au un rost Între pământ și infinit. SONET Rostogolesc tăceri în gândurile mele, În liniștea boemă se scutură petale; Din raze de lumină ce-mi stăruie pe cale, Speranțele-mi aleargă nebune printre stele. Se sfarmă cu iuțime frustrările agale Ce-ncorsetau iubirea, plătind tribut pe cele Mai tainice-aspirații, pe
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Povestea lui Vasilică I. Mama mea, mama mea!... Copilul, cu ultimele forțe, își luă mama în brațe. Cuvintele i se împleticeau pe buzele-i lăsate. Picioarele, aproape îngenuncheate, târau un trupșor ofilit, gata să se rostogolească peste sicriul din lemn de brad. ,,Maaaaaaaa-ma!”, atât am auzit cât a ținut slujba de înmormântare. Lângă el stateau trei fetițe, una mai măricică, iar celelalte două mai înalte cu un lat de palmă decât Vasilică. Fețele lor creoline erau
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului mi-au rămas două păsări heraldice-n vie pe dealul acela din visele mele și-un nuc ce avea coroana cât cerul la a cărui umbră stăteai, copilărie. toamnele cădeau altfel atunci, se rostogolea soarele pe devale, din mirajul serilor stelele deveneau licurici și -mi ieșeau ca fluturii-n cale. câteodată rămâneam cu ochii pe ele, erau un câmp de mioare pe cerul albastru, ciobanul se pitise departe în lună, eu călăream pe un
AMINTIRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361620_a_362949]
-
Acasa > Cultural > Artistic > TRISTEȚEA DE DUPĂ... Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Tristețea de după ... S-a rostogolit globul de lumină mai departe, Ne-am fericit de minuni, iubire și icoană, Frumoasă a fost povestea dintr-o carte Sorbită pe-ndelete ca vinul dintr-o cană. A trecut sărbătoarea ca o clipă mult dorită, A rămas golul după ce circul
TRISTEŢEA DE DUPĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361668_a_362997]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > TRUP Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului trupul tău și zalele gândului bolnav rostogolesc pe podea mâinile... palmele strigă mângâiere inima de catifea pulsează undeva, între a fi robot și a fi mișcare a glasului materiei în care smulgi una câte una, cu foarfecele uimirii, iubire. zaci în propria-ți neliniște. te arunc în
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
Sasu îi bagă în gură o torță aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbate și încearcă să-i prindă, dar Arnăutu înfige și mai mult țepușa în pieptul său. În cele din urmă Ursuz se prăbușește iar coroana se rostogolește pe podea. BOIER CIOCOIU(în batjocoră) Ce faci, Majestate!? Ai pierdut ceva pe jos? BOIER CONACU:(ironic) Cred că i-a scăpat coroana! CĂPITANUL ARNĂUTU:Încoronare a vrut, încoronare i-am făcut! CĂPITANUL SASU:(râde)Majestate, îți place fecioara!? Ha
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
2011 Toate Articolele Autorului nemărginirea în privirea unui copil și jocul... numai jocul rămâne pânza de veghe a paradisului *** te uită înapoi cu-n pas nainte e bucuria albastră la fereastra copilăriei cu poveștile de ieri și flori de nu-mă-uita rostogolite printre fire de iarbă Nemărginirea pe aripile copilăriei, cu jocul ce rămâne pânza de acril a visului. (monostih) Pictură: Maia Martin Referință Bibliografică: Bucurie albastră / Maria Oprea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 176, Anul I, 25 iunie 2011. Drepturi
BUCURIE ALBASTRĂ de MARIA OPREA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351769_a_353098]
-
ARMONIE În savana liniștită, Leoaica se odihnește, își mijește ușor ochii și în jurul ei privește. Nici o boare nu adie, totul pare nemișcat, Soarele-i o vâlvătaie, aerul înfierbântat. Leuțul ei, pus pe joacă, de coadă o tot apucă, încet se rostogolește și apoi o ia la fugă. Totul este-n armonie, Leul din tufiș apare, îi privește preț de-o clipă, și își vede de plimbare. Chef nu are, enervant, scaieți-i atârnă-n coamă și un spin negru în labă
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]
-
că n-am vrut. Știi, mi-am adus aminte de ala și... - Și m-ai ales pe mine! - Las-o baltă. Câinele se retrase pierzându-se prin perdeaua de gheață a nopții. După numai câteva clipe însă avea să se rostogolească spre ei, prin șuierul viscolului, un urlet sinistru. Hmmm, ceva nu e-n ordine, gândi John. Presimțea c-aveau să se petreacă lucruri importante în noaptea asta. - Gary, ia caii și du-i la adăpost. Trezește-l pe grăjdar. Vezi
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
de John, începu să tremure din toate mădularele. - Ce-nseamnă asta, John, băiatule, ce-nseamnă asta? John călcă apăsat scările de la intrare în han. Un yankeu vru să-i vină în ajutor. John îl împinse cu piciorul și yankeul se rostogoli pe trepte, până jos. Domnul Forest se postă în fața lui John. - Asta, nu! Nu permit. Du-te unde vrei, casa mea nu-i cimitir de cadavre. - Ce port pe brațe nu-i un cadavru, e un om degerat. Mai bine
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
singurătate tinerii pribegesc prin Europa și bătrânii au umplut cimitirile cu cruci peste pâmăntul reavăn au crescut buruieni și miroase a tămâie prin toată țara sfinții au mucezit în icoane lumânările aprinse curg în mânacre odată cu lacrimile și lumina se rostogolește ca un stog de paie luat de vântul istoriei pe apele greoaie care curg cu șerpi spre diluviile ce va să vie suntem într-o provincie bolnavă unde noaptea suge rădăcinile vegherii și noi ghemuiți în gropile de somn credem
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
mă-tii, gândi în vechiul limbaj nea Aristică, acu’ faci glume cu mine ai, da’ când îmi lingeai cizmele ca să nu te bat decât cu pulanul că frânghia udă te strica la boașe, ai uitat, nu-i așa... i se rostogoliră involuntar în creier ideile lui de bază. Însă Aristică, diplomat înnăscut, dar și format la buna școală a vieții, plus a răspunderilor de șef de post, nu-și pierdu zâmbetul de pe fața radioasă de bunicuț care tocmai a terminat de
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
să strigăm tot amarul din nou și căutăm, răpuși de durerea interioară, să găsim un vinovat... Nimeni nu ne poate alina durerea ce ne macină fibră cu fibră! Nici un cuvânt de mângâiere nu poate opri avalanșa aceea dureroasă care se rostogolește peste noi fără milă, îngropându-ne sub ea. Deseori am comparat evoluția vieții... cu zborul unei săgeți pornită dintr-un arc, ce se înalță cu repeziciune spre cer...; așa și viața noastră: cu prima rază de lumină văzută la naștere
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
slujească puterea patriotică, nu prostimea și dușmanii țării. Iar el a continuat să execute cuminte ordinele primite până când, tot într-o zi de 15 ianuarie, mașina în care se afla a deraiat pe dealurile de lângă Târgu Neamț și s-a rostogolit câțiva zeci de metri, prinzându-i corpul între scaun și volan. Atunci a văzut o femeie apărând din senin lângă el, care l-a scos din mașină cu ușurință, ca pe un bagaj și i-a pansat rana de la picior
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
Palatului, în ziua aniversară și omagială; prețuitoare fără egal a fost și căldura sufletească a artiștilor care i-au cântat și au cântat publicului, în concertul orânduit a sărbători pe cel care nu doar rămâne, cu veacurile ce se vor rostogoli, ca interpret de muzică folclorică, neegal cu nimeni, ci-i va încredința, chiar, veacului său de folclor, numele Benone Sinulescu! Ce dă înălțime, vitalitate și elevanță unui concert cum rare sunt altele, cel puțin azi când semnul egal între muzică
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
îndrăgostit de „urcușuri” pe cele mai înalte culmi ale spiritului, își ia „revanșa”, cioplind din stânca dură a gândului cuvinte pregătite a stârni și invidia zeilor. În condițiile în care criza intelectuală adâncește tot mai mult prăpastia unde se vor „rostogoli” toate trăirile minunate exprimate prin Cuvânt - este necesar - ca cineva să strângă în „mănunchi” aceste spirite înalte, rafinate, sensibile și, astfel s-ar putea salva de la „moarte” atâta „concentrare de simțire”... O altă antologie unde apar cu un scurt CV
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
dispare. În plină noapte soarele strălucește - luna-n travesti. Luptă de cocoși - în poiană găina privește o stea. Pe ram albine flori de vișin sărută - câtă tandrețe. Se sparge noaptea în fragmente de vise - micropoeme. Printre crengi de dud se rostogolesc poame în ciocul raței. Ascunși în zarzăr doi ochi sfredelesc zarea - cloșcuță în cuib. Năpârlit lupul semăna cu un câine - blana contează. Gura râului privi fruntea muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți ieși din cotul apei
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
marea pe fermecate clape, cheamă pescărușii din larg mai aproape, să simt mângâierea apei pe pleoape când valuri se sparg învăluind în picături și vis și durere ascunse-n adâncuri. Toamna iubirii... A învăluit cu iubire toamna clipe ce se rostogolesc de-a valma și-a picurat din a ei dulceață zorii-n fiecare dimineață. Pe frunze a stropit cu dulci șoapte culese-n pe furiș miez de noapte, pe crizantemele-nflorite stau cuvinte de toamnă vrăjite. Urâtul l-a-mbracat în ceată
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
fie cât mai atrăgătoare. Dacă cel intrat în casă avea portmoneul în buzunarul de la pantaloni se mergea până la apropierea de pat. Adică tipul se dezbrăca și de pantaloni. Odată ajunși la această fază totul intra în faza finală. Cum se rostogoleau cei doi prin pat intra dintre niște perdele duble Mielu, cu un topor în mână și-l amenința pe acel care se presupunea a fi amantul nevestei sale, care de fapt era sora sa. Pe întuneric nu se putea deosebi
PERDELE DUBLE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351286_a_352615]
-
simplu, curat ca imagine, antologic, nu se întâmplă nimic neadevărat, nu este nimic forțat în scriitură, totul este conform vorbirii curente, banal chiar, un copac arde în flăcări; da, dar el este viața noastră, noi adică, noi ardem în flăcări, rostogoliți de timp. Iar este toamnă și iar inima noastră rostogolită în soare, în frumusețea veșnică, în dragoste, arde. Elisabeta Iosif a reușit să scrie un haiku de antologie . Și am scris aceasta, eu, un copac rostogolit de întâmplare, am deschis
FLORIN GRIGORIU LECŢII DE HAIKU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351309_a_352638]