12,373 matches
-
dreptate: am fugit în zigzag, apoi invers, ne-am târât pe burtă, am mers în patru labe, ne-am pitit și i-am zis uș: nimic, orice am fi făcut, ne urma peste tot. Avea și viteză. Era un câine rotund. Pipiță însă avea și el dreptate: era totuși o lună, mai întâi că știa el și știam și eu, știam amândoi, că nu e tot timpul așa, ca o minge cu pete, că se ciuntește, dispare, se face covrig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prietenoasă care fuge după tine orice ai face. Era, deși habar n-aveam ce-i aia, un miracol. Primul. Vă spun vouă (profetică urmare) că lumea e plină de Știmi și Ștami gata să fie descoperiți. De căcate, de câini rotunzi, de luni care să se țină după voi. De Cristoși care zboară. De Setițe Kindo care se desprind de pe tricoul pe care au fost imprimate. De etaje patru pline de fantome, care te urmăresc pe stradă, ziua în amiaza mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât mai rotund). Dup-aia, dacă tot ne jucam de-a mama și de-a tata, a trebuit să ne dezbrăcăm în pielea goală și să stăm și noi prin casă, să ne uităm la televizor, ne-am agățat hainele în cuier, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că e greșeală, câteodată mă împiedicam tocmai când țineam de toartă o ceașcă cu cacao, care, evident, se vărsa pe pantalonii ori pe pantofii lui. Serile, când luna pornea la plimbare peste uriașele antene colective și peste puzderia de antene rotunde orientate către Ruse și Vidin, în bucătăria noastră începeau să se audă pârâieli, țiuituri, sâsâieli și bâzâituri. Știam precis că nu vin din pereți, fiindcă D 13 era un bloc solid (deși igrasios), construit din plăci prefabricate de beton. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
femeie. Însă, firește, Flo nu știa că lucrurile astea sînt cărți. Aventuri pe planeta Pămînt. Mă amuză să mi-o Închipui cercetînd cu privirea acest peisaj ciudat - să-mi imaginez chipul ei blînd și obosit, trupul Îngreunat, nu, trupul ei rotund ca o minge, ochii strălucitori, de ființă mereu la pîndă, și felul În care Își Încrețește nasul, atît de drăgălaș. Uneori, doar așa, de amuzament, Îi pun o băsmăluță pe cap și i-o Înnod sub bărbie, și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vă și aud Întrebînd, că a ales cea mai mare carte ? Ei bine, așa cum Îi place lui Jeeves să spună, e o chestie legată de psihologia individului, care În acest caz este Flo, mama mea gestantă. Mi-e teamă că “rotundă ca o minge” e o expresie prea blîndă. Era dezgustător de imensă și simplul efort zilnic de a căra mereu cu ea tot mormanul ăla de osînză o făcuse Îngrozitor de nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de nopți petrecute bîjbîind Într-un Întuneric precum tușul, În fața mea au apărut brusc raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul prăvăliei pentru a fixa o lampă, care fusese apoi instalată un pic descentrat, lăsînd de-a lungul marginii acesteia o fantă Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de crăpătură și m-am uitat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un suport, pe peretele de lîngă el - avea gust de Emily Post. De acolo am putut să sar pe altarul cel Înalt, care s-a dovedit a fi un alt bazin, Însă de data asta unul gol, cu o gaură rotundă, cu margine argintată În partea de jos. Deasupra lui, ușor aplecată pieziș, atîrna o oglindă uriașă cu ramă metalică, În care Încăperea din spatele meu se legăna nebunește. Deși inteligența mea era Încă destul de nedezvoltată, am prins imediat principiul acelui lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acestor cărți le rosteau titlurile În șoaptă. Dacă Norman cunoștea clientul, sau dacă, după ce-l măsura bine din priviri (erau numai bărbați), hotăra că e de Încredere, imediat Își scotea masca și nu mai semăna deloc cu Părintele Tuck : ochii rotunzi i se Îngustau, gurița ediție de buzunar devenea o liniuță dreaptă și severă. Parcă se schimba subit filmul - În fața ta se afla acum agentul secret al rezistenței franceze, ce-ți Înmîna documente falsificate, sau poate gazda unui cuib de hoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce intrau sau ieșeau pe ușa clădirii unde-și avea biroul domnul Rennit. Chiar În dreptul ochilor lui se afla un liturghier fără o valoare anume, inclus laolaltă cu alte cărți religioase În „lotul 20“. Deasupra mesei de licitație, o pendulă rotundă, sub al cărei cadran se vedea o etichetă pe jumătate ruptă - semn că pendula fusese cîndva un obiect de licitație - arăta ora 9,45. Rowe deschise la Întîmplare liturghierul, fără să-și ia ochii de la clădirea de peste drum. Era Împodobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cineva trecu fluierînd, apoi se auzi un clinchet de cești, iar de departe veni un vag miros de scrumbie afumată. Grăsunul apăru din nou, În mînă cu formularul pe care Rowe Îl completase la intrarea În clădire. Avea o față rotundă și cam mare, Împodobită cu o mustăcioară blondă. Va să zică, dumneata ești domnul Rowe? spuse omulețul, cu asprime În glas. Ne bucură că ai venit, În sfîrșit, să ne vezi. Apăsă pe un buton, și peste cîteva clipe În Încăpere intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
verde să se scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și picioarele mele. Această obsesie față de posibilitățile sexuale a tot ceea ce mă înconjura fusese eliberată din străfundurile minții odată cu accidentul. Mi-am închipuit salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
2004 NOAPTEA COMPOZITORULUI Era iulie, sâmbătă, 4 noaptea, cald, București. Mă întorceam de la un club, Foca, deschis de curând pe strada Sf. Vineri. „Întorceam“ e, de fapt, puțin spus; goneam cu 140 la oră pe bulevardul Brătianu înspre Victoriei, în rotundul meu Audi TT decapotabil, alături de Dora, o puștoaică cu buze subtile care mă agățase în club. Era una dintre multele groupie pe care le descopeream cu din ce în ce mai puțină uimire în toate locurile în care intram, inclusiv stadioane, fierării și abatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
e“, își zise, aruncând tulpinile în cutia poștală a celebrei instituții. Vâsli în continuare înspre Denver, unde locuia un bunic pe care nu-l mai vizitase de mult, poate chiar niciodată. Nu se grăbea; vremea era bună, valurile mici, norii rotunzi și soarele galben. CUMPĂRĂTURI, DECI Pentru că sunt dur, frate, am intrat ieri la Alimentara să cumpăr brânză, salam, pâine și biscuiți. Ajuns la casă, am dat să plătesc, dar m-am ciocnit de privirea plină de ură, dispreț, dezgust, scârbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin. Era o fată dulce și purta, în momentul în care Shuoke se uită la ea, un tricou mulat pe corp. Nu avea sutien, și Shuoke îi admiră țâțele rotunde și îndrăznețe, cu sfârcuri mici și tari. Pe tricou scria The Bigger The Better. „I want to fuck you, Suki“, gândi Shuoke, care era îndrăgostit de ea. Gândea uneori în engleză, un fel de exercițiu la modă. „You’re welcome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
împing o valiză pătrată de material plastic rigid, prevăzută cu rotile, mânuită cu un baston de metal cromat și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară veche, în efortul zadarnic de a le face să meargă înapoi, parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular. Dar cine-ți spune că numerele ceasului nu ies din ușile dreptunghiulare, iar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oamenii din viața lui. Fata aceea... - Cine e fata aceea? - am întrebat, și cu un gest nesocotit am întins mâna să apuc fotografia în rama ei de lemn sculptat Era o fată deosebită de cele de pe la noi, care au fața rotundă și cozile de culoarea tărâțelor. Abia atunci m-am gândit la Brigd, i-am văzut dintr-o dată pe Ponko și Brigd, care aveau să danseze împreună sărbătoarea Sfântului Tadeu, Brigd care avea să cârpească mănușile de lână ale lui Ponko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
studieze setswana și progresa rapid. Un anume domn Nogana venea acasă la noi și-i preda patru zile pe săptămână. Era un bărbat bine trecut de șaizeci de ani, un învățător pensionat și foarte demn. Purta ochelari cu rame mici, rotunde, și una din lentile era crăpată. M-am oferit să-i cumpăr o pereche nouă, fiindcă îmi închipuiam că n-are prea mulți bani, dar a clătinat din cap și mi-a spus că vede foarte bine și că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
creme pe care și le aplicase și rămăsese mult mai închis la culoare decât cel al majorității fetelor de la colegiu. O încercă un puseu de ciudă împotriva destinului ei. Totul era în zadar. Nici cu ochelarii aceia mari, cu ramă rotundă, pe care și-i cumpărase la un preț exorbitant, nu putea să ascundă faptul că e neagră ca smoala într-o lume în care fetele cu tenul deschis, rujate abundent, au totul la picioarele lor. Ăsta era adevărul gol-goluț, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fiecare când și cum vrea... să ne mai întrebi și pe noi. Își țuguie buzele când zice „noi”. Spus de el, cuvântul acesta scurt are ceva moale. - Și ce poftește, să-mi avizeze textele? Mai are ștampila de pe vremuri? Aia rotundă, cu „Cenzurat”? Na, sunt pe cale să-mi pierd calmul de devorator de documentare. L-aș pocni. Scurt. Dar, calculând rapid traiectoria și viteza, în funcție de masa corpului și de forța de impact, îmi dau seama că ar ateriza exact sub calorifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
steagul găurit în fundal, am învins... Cred că ți-ar putea sponsoriza și cartea ta s-o tipărești, dacă insiști. Gândește-te că nu-ți trebuie decât vreo lună și ai banii, plătește pe loc. Dacă vrei să te dai rotund și ai treabă la București sau în altă parte, zi-i că vrei să consulți arhive, bărbi din astea, și plătește omul tot, tren, hotel, masă... Pot găsi oricând pe cineva, scriitori n-are Iașul?, da’ m-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și 9/12. Și apartamentul 8. Și Rozelor 25. Sunt și HYPERLINK "mailto:prostalanu@yahoo.fr" prostalanu@yahoo.fr. Sunt și HYPERLINK "mailto:labatrista@hotmail.com" labatrista@hotmail.com. Și HYPERLINK "http://www.cioburi.ro" www.cioburi.ro . O clădire rotundă, un ghișeu, un funcționar, un ghișeu, un funcționar, alții și alții, scări, formulare, săgeți, interzis, și-aci și-acolo, triunghiuri și cercuri roșii, dungi galbene, săgeți luminoase, agenți de pază, filtre și bare, cuști și garduri, aș vrea să întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să șușotească, își aduc aminte că mă cunosc toți de când eram atâtica, în nisip, în curtea lor. - Hai, fiule! Urc pe bordură lângă coșciug, n-am avut vreme să-l văd mai bine pe Costache, un bătrânel mărunțel, cu fața rotundă, așa mi s-a părut la biserică. Îmi dreg glasul. - Onorată și întristată adunare, încep cu o voce de conferință. Când cineva drag pleacă dintre noi, lăsându-ne un gol în suflet, se cuvine să ne gândim, mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite, nu te lași pe spate, nu din cot ca fetele... ia-l pe ăsta mai rotund, aruncă de-acolo, de unde încep trandafirii. Așa, cheamă-i și pe borobeții lui Leuștean, adu-i pe toți, care mai vrea să vină, mai sunt cataroaie și-n stradă, lângă hazna. Am mers în camera bună, unde unul care-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
neagră de pluș, și, ridicîndu-l deasupra capului, Îl azvîrli cu putere, lipindu-l, cu un scrîșnet de oase, de cea mai apropiată stîncă. Tot ce catadicsiră să facă a fost să se uite cu atenție la el, cu acei ochi rotunzi și uimiți, ochi În care se putea citi desăvîrșita stupoare și descumpănire. Nici un strigăt, nici o tînguială, nici un gest de a o rupe la fugă, și poate că tocmai această renunțare la sine și această absolută supunere l-au calmat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]