1,828 matches
-
am dat peste un curs postat la grămadă sub numele meu, din care nu am recunoscut mare lucru și pe care nu l-am autorizat niciodată. Evident, nici nu aș fi avut cum... Ceea ce nu m-a împiedicat să mă rușinez și să mă revolt în același timp, ca și cum aș fi fost obiectul unui act de voaiorism. Mai departe m-am pomenit citat și comentat cu niște afirmații despre care îmi aduceam aminte vag că s-ar putea să le fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
11,20). Cum așadar se potrivește în acest tablou martiriul Alesului lui Dumnezeu? De fapt, moartea lui Isus era motiv de rușine pentru primii urmași ai lui Isus. Paul face aluzie la această jenă când declară că el „nu se rușinează de evanghelie” (Rm 1,16). În gândirea lumii romane, fiii lui Dumnezeu, eroii și salvatorii nu mor pe cruce. În acel timp, moartea lui Isus nu putea fi privită cu sentimentalism și, cu siguranță, nici crucea, un simbol îngrozitor în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu un glas cald, melancolic, care mă străbătu. Bătrână ca Robi Thakkur. ― Cine e Robi Thakkur? întrebai, turburîndu-mă fără înțeles. ― Tagore. Aș vrea să fiu bătrână ca el. Când ești bă-trîn, iubești mai mult și suferi mai puțin. Apoi se rușină de cele spuse și făcu un gest de fugă. Se opri și se controlă, căci mă privise și înțelese probabil cât eram de stânjenit, acolo, rezemat de scară și neștiind cum trebuie să mă port cu ea. ― Mama a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a spus că și la Slatina apare Scânteia cu data, să spunem, de 19 mai 1966 în loc de, cum ar trebui, 19 mai 1969. Să vezi cum a fost... Ascultîndu-l, Ulieru își trecea la răstimpuri batista pe frunte. Apoi o ascundea rușinat în buzunar și începea să-și frece mâinile. - Ar putea fi foarte grav, rosti în cele din urmă. M-ai băgat -, recunosc, fără să vrei, - ne-ai băgat pe amândoi într-o încurcătură din care Dumnezeu știe cine are să ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i se încălzise sub palmă când îi auzise șuieratul înfundat : — Drum bun... în viață... Da, sigur că da, atunci când ea își desprinsese ochii de el, vizibil grăbită să plece, el îndrăznise să-i șuiere fraza lui patetică, de care se rușina, dar pe care ea avea (și după cincizeci de ani) să și-o amintească. Poate singura frază patetică rostită de acel bărbat străin, meticulos și temător, pe care ea l-a iubit atât de mult și despre care nu i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-are ce să-i mai aducă, în afară de necazuri. S-o fi lăsat să plece așa și să fi aflat pe urmă că a pățit, Doamne ferește, cine știe ce pe drum, ar fi avut mustrări de conștiință. Biata babă, atâta s-a rușinat când s-a văzut pusă la punct, încât n-a mai scos un cuvânt ! Doar încerca să-i intre în fel și chip în voie... De câte ori am fost io în camera asta și tabloul d aci nu-l știu... Ziceam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pentru că, într-adevăr, de când te știi, te-au umilit gătelile lor sărace, chicotelile strecurate în conversație, degetele prea scurte de la mâini și gleznele groase, dinții zimțați și gălbui, și încă, și încă atâtea alte amănunte pe care le-ai înregistrat, rușinat într-o măsură mult mai mare decât ar fi fost cazul. Umilit și rușinat, într-o măsură mult mai mare decât o meritau, bietele... Un fluierat de pasăre necunoscută îți ia deodată de pe suflet această amintire neplăcută. Ți-o anulează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cărți împrumutate : Iliada, tradusă de Voss. Însemnare : Se schimbă, am impresiunea, chiar miezul acestei discipline unde intenționez a lucra, coaja încă rămânând cea veche. Cât privește încercările mele, ele nu-mi trezesc nicio siguranță, ba chiar dimpotrivă, majoritatea timpului mă rușinez de ele teribil, părându-mi bune doar de aruncat. Iar această reacțiune sufletească teamă mi-e că dovedește fără nicio putință de tăgadă chiar mediocritatea mea funciară. Oare mai există în vreun sertar al bătrânului clasor din cabinetul meu sau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
viața să-ți fie un chin și o povară. Sigur că nepriceperea lui Titi la femei este un defect, dar ea mă întinerise și pe mine, încă și mai mult decât eram. Și ce îmi mai plăcuse fusese că se rușina să vorbească de sine. Această rușine de a vorbi despre el mă tușase, îndeosebi venind după siguranța înfumurată a celuilalt, că nu mai puteam să suport să-l văd crezându-se buricul pământului. Asta fusese ceea ce în special mă tușase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-și mai urmărească gândurile în această direcție... — în schimb, ne gândim cu toții la acea lume străină de după război, dominată de o Rusie ajunsă stăpână la gurile Dunării, la Marea Neagră ! Atotputernică ! Profesorul își aude glasul vibrând de o emoție care îl rușinează. Și jena că își profanează gândurile, făcând demagogie de salon ! Și o irepresibilă dorință de a vorbi înainte, antrenat de acel sentiment necercetat și neplăcut ! Ca un pui de vulpe ascuns în sân, dincolo de cămașa cu guler tare... Dar bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că atîta vreme cît nu se face ceva În sensul ăsta va exista o tensiune În societate) ori despre niște tipi care au niște casete cu niște trupe mișto de muzică despre care nu am auzit (mă prefac, din politețe, rușinat - pentru că de fapt speed metal nu e chiar genul meu). Miroase a ceva... nu că miroase a ceva? A ce? A creieri Încinși, nu știu, a... Poate de la pistă, pista miroase a cauciuc ars. Sau de la bidoanele astea scîrboase. Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la șase săptămâni, în bazinul bebelușilor, unde mamele urmăresc cu fericită uimire micuțele făpturi bălăcindu-se curajos în apă, mișcându-și brațele plăpânde și plutind fără teamă cu năsucurile abia mai sus de suprafața apei. Bătrânii înoată, fără să se rușineze de diformitățile lor: bărbați burtoși și femei zbârcite, în bikini. Totuși, decența se menține. Unele sugestii recente privind introducerea nudismului (efect al timpurilor noi) au fost înăbușite din fașă. Înotăm în fiecare dintre cele șapte zile ale săptămânii. Mulți înoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea șaisprezece ani. — Și ce face mica domnișoară? întrebă Diane. — Foarte bine. N-am mai văzut-o în ultima vreme. Păi nu ești plătită ca s-o supraveghezi? — Nu. — Nu-i faci vizite la școală? Nu-i place. De ce, se rușinează cu tine? — Nu. — În curând pleci din nou în Statele Unite, presupun? — Da. — Să n-o faci, spuse Ruby dintr-odată. — Ce să nu fac? — Să nu fii ca mine. — Nu-i vorba de așa ceva, o asigură Pearl. Eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le va sluji drept pavăză. În societatea noastră, cinismul pune prea curând stăpânire pe tânăr și pe batrân, oprindu-ne pe noi să vorbim și pe ei să audă, și făcându-ne, printr-o crâncenă răsturnare de valori, să ne rușinăm de ceea ce-i mai bun în noi. Deprinderea de a zeflemisi distruge înțelegerea și sensibilitatea care înseamnă reverență. Să prețuim castitatea, nu ca pe un cod rigid, cenzorial, ci ca pe o formă de respect și blândețe, o respingere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu vreți să stați de vorbă cu mine? — Nu. — De ce nu? Am fost, cândva, studentul dumneavoastră favorit. — Nu. — Minți, am fost! Și ce te supără dacă eu spun că ți-am fost studentul favorit? Ești atât de vanitos încât te rușinezi cu mine? — Te rog... Tot ce ți-am înșirat data trecută a fost greșit. M-am înjosit, m-am târât, asta a fost o greșeală. Știi bine ce doresc. Doresc să mă justific și numai tu mă poți justifica, doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dunbury, luminile se stinseră. În acest moment, părintele Bernard făcu o descoperire legată de enoriașa lui. Domnișoara Dunbury era aproape complet surdă și se bizuia pe citirea cuvintelor pe buzele celorlalți, operație la care dobândise o extraordinară dexteritate. Bătrânica se rușinase de infirmitatea ei și o ținuse în taină, dar acum descoperirea devenise inevitabilă. Avea ea pe undeva lumânări, dar unde le pusese? Domnișoara Dunbury scoase dintr-un sertar o lanternă electrică puternică proiectându-i fasciculul de lumină pe fața preotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai târziu, chiar Tom. Multe dintre ipotezele scandaoase pe care le-au vehiculat și le-au crezut oamenii au fost absolut false, deși, trebuie să adăugăm că majoritatea, celor ce au participat la „dezmăț“ au avut pricini serioase să se rușineze de cele ce s-au întâmplat în acea noapte de pomină. Oricum, la puțină vreme după schimbarea de direcție a bandei de zurbagii, visul lui Alex s-a adeverit. Stătea și bea de una singură (în ultima vreme începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sala de muzică a colegiului. Și ți-am mai spus că poți veni aici oricând dorești. Da, sigur, folosesc sala de muzică și cânt la mine în apartament, când nu-i nimeni prin preajmă, dar... — Uneori am impresia că te rușinezi de splendidul dar cu care ai fost binecuvântat și că îl păstrezi în secret. — Nu, nu... — Poate că te gândești că voi contratenorii, trebuie abia să vă croiți drum în lume și să vă zbateți pentru a fi acceptați. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emma îi plăcea apartamentul, care-i amintea de cel al mamei lui, la Bruxelles, deși acesta din urmă era mult mai mare și plin de mobilă grea, belgiană. Emma nu încerca nici o satisfacție în legătură cu triumfurile sale muzicale de la Papuc. Se rușina că se îmbătase în asemenea hal. În acea seară, refuzase să-i întovărășească la chef pe Tom și pe prietenii acestuia, pur și simplu din gelozie. Își propusese într-adevăr să studieze serios. Dar după plecarea lui Tom se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
băiat deștept ce era, s-a răzgândit.) Aceasta a fost calea pe care zvonul cu consecințe atât de fatale și-a croit drum în Ennistone. Oricum, Alex nu primi un răspuns la întrebarea ei, nu pentru că Ruby s-ar fi rușinat să i-l dea (deși chestiunea o frământa), ci pentru că în acele momente sărmanul ei cap era plin de alte gânduri. Se trase îndărăt cu un pas, îndepărtându-se de scară, și-i spuse lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceva putred și dulce. De sub pleoapele coborâte, privirea ei îi fixa buzele căutând vreun retuș de făcut. Dar era agitată și în criză de timp și pe moment nu găsea nimic de corectat. Îi dădea drumul. Nu trebuie să vă rușinați, băieți, spunea doamna Poenaru. N-o s-ajungeți mai puțin bărbați dacă vă dați c-un pic de ruj când urcați pe scenă. Așa fac toți artiștii. "Povestea de Crăciun" abia acum începea cu adevărat. În mare grabă i se îndesa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un copil! Măiculiță!... Sfârșitul secolului trecut!... a continuat plină de entuziasm mama lui Barnoschi Vasile. Fin de siècle! La belle epoque! Nu degeaba i se spune astfel, au fost vremuri cu adevărat frumoase! N-ai fi avut de ce să te rușinezi de ele. Nu că eu le-aș fi cunoscut direct, dar mi-a povestit socru-meu, adică bunicu-tău. Toată lumea trăia în prosperitate, nu ca-n ziua de azi. Asta spunea el și n-am niciun motiv să nu-l cred
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trecut. Era o lume așezată, e bine să te gândești la asta. Nu era goana asta nebună după mâncare. Lumea se mai ducea la câte un spectacol de teatru, la câte o expoziție de artă... N-ai de ce să te rușinezi că taică-tău s-a născut atunci. Câteodată se adunau în grupuri pe hol sau în curtea școlii și discutau despre părinți și despre frați, surori... Și mai ales despre vârste și date de naștere. Gagea Ioan avea un frate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am spus. Dar știam oare? La ducere, garnitura fiind destul de plină, a trebuit să stăm în picioare. La plecarea trenului din stația Unirii, mama s-a dezechilibrat din nou și mi-a aruncat o privire jenată: nu cumva să mă rușinez cu ea... Apoi a continuat să aibă probleme cu menținerea echilibrului la fiecare plecare din stație. La întoarcere în schimb, am avut parte de locuri. Ne-am așezat alături și, îndreptându-mi din întâmplare privirea drept în față, m-am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a nu mai înfăptui păcatul. Ceea ce îl ajută pe penitent în pregătirea pentru spovadă nu este nicidecum autocontemplarea, ci contemplarea lui Dumnezeu, a Paternității sale, a jertfei lui Cristos, a acțiunii Duhului Sfânt. Aceste lucruri îl fac să se simtă rușinat pentru păcatele comise și să caute posibilitatea împăcării. Căința este elementul declanșator. Ea este necesară ca o cauzalitate a ulterioarelor acțiuni penitențiale, fiind „principiul și sufletul convertirii”. „Detectarea” păcatului nu vine pur și simplu din natura conștiinței umane, ci din
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]