1,294 matches
-
la câteva zile ceapă, cartofi, morcovi și roșii să-și pregătească mâncare, dormea într-un pat enorm în care cădeau șopârle din cele ce se cățărau pe pereți și pe tavan, apa care curgea doar câteva ore pe zi era ruginită și trebuia s-o strecoare și s-o fiarbă înainte s-o bea, hainele îi erau jilave de umezeala fierbinte și aproape irespirabilă, țânțarii puiau. De câteva ori a crezut că va face stop cardiac, pentru că suferea de inimă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și scânteietor, ce însemna interdicție. Călcând cercul și vrând să smulgă până și aerul interzis prin blestem, încercând în zadar să-l taie cu muchia palmei, scoțându-și de la brâuri cuțitele ruginite, înfigându-le în el și despicând carnea de os ori brațul de trup ori înjumătățind coastele, într-o mișcare din ce în ce mai înceată și mai speriată pentru că, pe măsură ce tăiau și învârteau lamele de oțel vechi, trupul lui invizibil învelit în pojghița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și era năpădită de buruieni, locul unde se aflaseră cărări și rondurile cu flori puteau fi doar bănuite și majoritatea clădirilor anexe păreau gata să se prăbușească - geamurile erau sparte, zidăria se fărâmița și ușile abia se țineau în balamalele ruginite. Roddy părea insensibil la toate astea: își continuă drumul cu unicul scop de neclintit de a ajunge la ușa principală și mașina se opri în curtea pietruită din fața ei. Când coborâră, Phoebe se uită în jur, redusă la tăcere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să-i aparțină lui Sid, desigur: dar acum Sid nu-i ținea companie. Pe moment, va trebui să continue singur dialogul. Capitolul 2 Cât pe-aci să se producă un accident urât De îndată ce Michael a încercat să ridice mânerul imens ruginit, a descoperit că ușa s-a deschis prompt, de la sine. A pășit înăuntru și s-a uitat în jur. Se afla într-un hol întunecat, cu pardoseală de piatră, luminat doar de patru sau cinci lămpi fixate sus pe pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
n-a mai fost ca-nainte.“ Apa era fiartă. Helen făcu ceaiul și duse ceștile la toaletă. Viv era acolo deja și ridicase fereastra. În spatele clădirii era o scară de incendiu; dacă urcau treptele, puteau ajunge la o platformă metalică ruginită, cu o balustradă joasă. Platforma se zgîlțîia cînd pășeau pe ea, iar scara se clătina În șuruburile În care era prinsă. Dar locul era neobișnuit de Însorit, și se duceau direct acolo, de cîte ori aveau ocazia. De acolo puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sigur că rușii vor dormi mai liniștiți, Kate, acum că știu că ai trecut testul de competență În ale ciclismului“. Mai râsesem vreodată de mine Însămi până atunci? Cu siguranță, sunetul care a răsunat În seara aceea a fost unul ruginit de când nu-l mai folosisem, un izvor blocat gâlgâind spre lumină. „Râsul tău de Bournville“, așa-i spunea Richard, „pentru că e Întunecat și amar și tipic pentru nord și mă face să vreau să te mănânc“. Încă e sunetul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dintotdeauna varianta englezească a florilor de colț. Parcată cu o roată pe aleea asfaltată striată care duce la casă e o tricicletă care pare să fi fost abandonată acolo de pe vremea când copiii lui Julie erau mici: În șaua galbenă ruginită e un compot de frunze și apă de ploaie. Femeia care-mi răspunde la ușă e deja de vârsta a doua, cu o tunsoare neregulată de paj, deși e cu trei ani și o lună mai tânără decât mine, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stătea de vorbă cu cineva la subsol. În spatele meselor de pinball și-al televizorului pe care fusese lipit anunțul „Corrida, 9.30 p.m.“, o ușă deschisă dădea În curtea din spate. M-am oprit printre lăzi de bere și frigidere ruginite, Încercînd să deslușesc conturul străzilor de deasupra mea. O antenă de satelit albă era prinsă cu buloane de acoperișul unei dependințe și orientată pentru a prinde și difuza la cafenea lupta de tauri din acea seară. Trecînd mai departe, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
albă ca laptele, cu bot zăbrelit în gratii argintii, se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care găteau, duminică de duminică, aceleași șnițele cu cartofi piure, alături de, cel mai probabil, o supă de găină și un cremeș. Am oprit o vreme În Piața Mică, un loc de joacă ruinat de lângă un stadion muncitoresc, cu câteva balansoare ruginite și iarba uscată plină de rahați de câine. Îngrețoșat, am ascultat o vreme toaca gospodinelor care băteau feliile de carne, am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de două-trei fumuri. Încălecând din nou, m-am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Așa un eveniment trebuie sărbătorit. Bem șampania aici, la tine în dormitor? Nu. Mergem la restaurant, cinăm, apoi, poate mergem undeva la dans. Te miști la fel de bine ca altădată? întreabă ea privindu-l amuzată pe sub sprâncene. Recunosc, sunt un pic ruginit. Scuzabil, nu? Lipsa exercițiului. Nici nu aveam cu cine, poate doar cu soldații prin tranșee. Dar, te asigur, vei obosi înaintea mea. În seara asta vom dansa cât pentru toți anii din urmă în care nu am făcut-o. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie și zgârie nemilos obrajii celor dinăuntru. Asta se simte mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un cub de fier ruginit care ține loc de sobă. Dar, oricum, nici unul dintre ei nu poate spune că doarme afară, în ger. Spre deosebire de mulți alți camarazi, mai puțini norocoși. O lampă veche, cu fitil, stă agățată într-un cui bătut într-un stâlp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
hambar care arată ca și cum în fiecare clipă stă să se prăbușească sub greutatea zăpezii. Dincolo de ușa făcută bucăți, chiar la intrare, se văd două trupuri întinse deoparte și de alta a stâlpilor pe jumătate putrezi ce mai susțin câteva balamale ruginite. Un horcăit ușor arată că unul dintre cei căzuți mai este în viață. Îndreaptă lanterna în jos și jetul de lumină se oprește asupra unui chip cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Cartușierele încrucișate peste piept sunt goale. Trăsese până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ea o papalitate celebră, noi pe părintele Gr. Musceleanu, ea pe Beccaria, noi pe Athanasiad. Ce mai vrei dar d-le Brătiene? în țări cari se aseamănă atât de mult, nu mai merge nici cu vederile radicale, nici cu reacția ruginită. Nu mai sânt agreate. Daca d-ta ți-ai schimba sistema, daca în locul unor domni ca Conforti și Zanardelli, te-ai adresa la bărbați politici cu altă greutate și altă pricepere, la un om luminat, progresist, liberal-moderat, membru al centrului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci, cutii pline cu pantofi scâlciați și descompletați, nasturi de toate mărimile și culorile, rufărie zdrențuită, broaște, lacăte, sârme ruginite, toate în lăzi și cutii... Era clar pentru mine, le adusese de la București când se mutase, nu le putuse strânge aici într-un an... Mă întrebam cum trăise Petrică toată copilăria și adolescența lângă acest tată sordid și în ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca Ion Micu, să văd în ei expresia unei lumi pentru care am luptat și am fost torturat și convingerile mele să nu reziste. Nu erau ai mei. Așadar, ce mi s-ar putea întîmpla? Mă reașezai pe masa aceea ruginită și închisei ochii. Codul existent în "document", "ordonanțe" în loc de "ordine", nu poate să turbure o ființă normală. În caz contrariu se interpune un alt cod, care ghidează pe cei care m-au adus aici și care mă vor scoate nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-o acolo, n-o vezi sau ești chior?" Într-adevăr, jos pe ciment, într-un colț, lângă o căldare, se vedea ceva care semăna cu o cană. "Dar, zic, celulele astea n-au paturi?" Și-i arătai masa de tablă ruginită pe care dormisem. "Or să te mute de-aici, n-am avut alta în noaptea asta." Și-mi întoarse spatele și ieși cu o expresie atât de abstrasă, încît ai fi zis că nu vorbise cu un om, ci cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uitată euforie de bien être, de tinerețe și putere, de revenire la idealuri pe care le credeai îmbătrînite, naivități al căror farmec îl uitaseși, naivități de care ești conștient și n-ai vrea să le schimbi cu înțelepciuni dure și ruginite, ca și când de întîmplare, de surpriză și de miracol trebuie să... "Splendid, zisei cu accent și flegmă englezească, splendid, repetai, și mă așezai în unicul scaun fotoliu de lângă un mic birou din fața geamului, în timp ce ea își scotea pantofii și se urca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ăștia o ascund față de detectoarele coloniei, și știi că sateliții de supraveghere nu sunt buni de nimic în atmosfera asta. ― Și infraroșiile? Ea remontă închiderea cu glisieră a combinezonului presurizat. ― Ce infraroșii?! Uită-te și tu: mort ca un cui ruginit. O fi aici de mii de ani. Și chiar dacă ar fi venit ieri, nu se putea capta nimic în infraroșu în partea asta a planetei; aerul scos din epuratoarele de atmosferă e prea cald. ― Atunci, cum se face că ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
erau strivite, altele făceau unghiuri, majoritatea atârnau despicate. O minte ageră ar fi observat acolo un experiment de Giacometti: aruncat la gunoi și reconstruit de-o altă minte, nu tot atât de iscusită. Pe grupul statuar tronau numele studențești, embleme vopsite sau ruginite ale iubitorilor de frumos: Gutue, Leabu, Copoț M., Lulelaru, Flegnea, fam. Borandă Virgil. Înșiruirea punea probleme. Cine o fi fost Copoț M.: un bărbat? o femeie? Dar Leabu: un nume de om? o firmă (oricum, nu existau firme-n ’87
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am citit și eu unul, mi-a plăcut titlul: „Pagube de 3,2 miliarde de lei din cauza actelor de vandalism“ Suna promițător, se pomenea de-orașul meu și de niște oameni simpli, corecți, supărați pe viață și pe tramvaiele alea ruginite, care nu veneau niciodată la timp. Cineva se documentase, întocmise o statistică și supărarea căpătase o formă concretă, cu cifre și rezultate: „În 2004 au fost distruse 1.157 de geamuri, 301 parbrize și au fost avariate 265 de peroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca vremea de-afară. Geamurile picurau, pe tavan se formase condens. Podeaua băltea ușor. Până și scaunele păreau înmuiate: placajul se descojise și apa se strecurase prin adâncituri, formând iazuri și heleștee în miniatură. O culoare leneșă, păstoasă, de șuruburi ruginite. Cine știe câte bacterii și spirochete își făceau de cap pe-acolo și de câtă vreme, pândindu-te să-ți scufunzi pantalonii în microclimatul lor. Am coborât direct la „Pescărie“, tăcuți și murați. Seara, ne-am îmbrăcat frumos, ca de duminică. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pungi de hârtie cu dropsuri sau pricomigdale, o cazemată de zăpadă pe care a venit primul sărut sau radioul din bucătărie mergând non-stop, chiar și când nu era nimeni acasă. Imediat după asta, veneau certurile părinților (cu urmele de fier ruginit ale cuvintelor care nu crezi că taie decât când te trezești cu ele în creier după mulți ani), fotografia bosumflată în costum de pionier, poveștile mamei înainte de culcare (Maria credea în cea cu sâmburele pe care, dacă îl înghiți, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stăvilească năvala angajaților spre magazinul cu salam și spirtoase. Unul a prins o plasă de sârmă de gard, cu ochiuri mici, să nu poți băga piciorul; altul a supraânălțat zidul; al treilea a ridicat pe gard niște țepușe din fier ruginit, ascuțite cu polizorul la vârf și imposibil de escaladat; ultimul a plantat o grădină de zarzavaturi dedesubt. Nici muncitorii nu stăteau cu mâinile în sân; aveau metodele lor, directe și eficiente, de acțiune sindicală. Nimic nu-i putea ține departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dar compatrioții noștri, perseverenți și inventivi, ar fi găsit soluția. Poate ar fi împins noaptea șlepurile cu chiriași și pisici, ocupând canalele cu zeci de anvelope uzate. Sau poate ar fi șterpelit de pe-alei miile de biciclete negre și ruginite. Le-ar fi cules răbdător, una câte una. Apoi, legate ca mormanele de ochelari din al doilea război mondial, le-ar fi deșertat direct pe fundul unuia din Gracht-uri (Heren, Prinsen sau oricare - de preferință, cel mai adânc). În locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]